ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4244/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 613 din 7 mai 2002 a Tribunalului București, secția a III – a civilă, dată cu ocazia rejudecării în fond a pricinii a fost respinsă acțiunea astfel cum a fost precizată a reclamantei G.I.A. împotriva Consiliului General al Municipiului București și S.C. M S.A. – intervenient forțat în cauză. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că reclamanta nu a solicitat analizarea valabilității titlului de trecere în proprietatea statului a imobilului situat în București, astfel că instanța nu a putut depăși limitele investirii. În această situație, cum acțiunea a fost introdusă la 4 mai 1998, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, s-a apreciat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile art. 11 din legea menționată.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia nr. 133 din 20 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă, prin care a fost anulată sentința, cu fixarea unui termen pentru evocarea fondului. S-a reținut că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei și în ceea ce privește cererea de verificare a legalității măsurii de trecere a imobilului în proprietatea statului prin expropriere. Împotriva acestei hotărâri, S.C. M S.A. a declarat recursul de față, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului reclamantei împotriva sentinței, cu consecința menținerii acesteia din urmă. Este criticată decizia recurată pentru greșita aplicare a legii, întrucât instanța nu a fost investită cu anularea formelor de expropriere și cu atât mai puțin a titlului S.C.

M. S.A., care nu a fost chemat în judecată de reclamantă. Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, rezultă că recursul de față vizează o decizie a curții de apel, prin care a fost anulată sentința, cu reținerea cauzei spre rejudecare. O atare hotărâre, nu este susceptibilă de recurs. Potrivit art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Prin urmare, sunt supuse apelului, hotărârile date în apel, dar nu orice hotărâre dată în această fază, ci numai acelea prin care s-a pus capăt judecății.

În acest sens, sunt de reținut prevederile art. 297 C. proc. civ., potrivit căruia în anumite situații în care prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă. Iată, că textul se referă expres la „o singură hotărâre” definitivă, ce potrivit primului text redat, poate fi atacată cu recurs, ceea ce înseamnă că hotărârea intermediară după care cursul judecății se continuă în fața instanței de apel, nu este susceptibilă de recurs. Așa fiind, recursul de față urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. M S.A. București împotriva deciziei nr. 133 din 20 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2003.