ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1624/2003

La data de 8 aprilie 2003 s-a luat în examinare

recursul declarat de reclamanta M.E.Z. împotriva deciziei civile nr.399 A din

20 septembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă.

Dezbaterile au fost

consemnate în încheierea cu data de 8 aprilie 2003 care face parte integrantă

din prezenta iar pronunțarea s-a amânat la 16 aprilie 2003.

C U R T E A

Asupra recursului civil de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr.16640 din 25 iulie 1996 la Judecătoria Sectorului 1 București reclamanta

M.E.Z.M. a chemat în judecată Consiliul local al Municipiului București,

Consiliul local al Sectorului 1 București și S.C.”H.N.” S.A. solicitând să fie

obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în

București, Calea Dorobanților colț cu str.Bruxells nr.27, sector 1, trecut în

proprietatea Statului Român fără titlu valabil.

Judecătoria Sectorului 1

București prin sentința civilă nr.14891 din 28 octombrie 1997 a admis în parte

acțiunea și a obligat pârâtele să lase reclamantei în deplină proprietate și

posesie etajul 1 format din               2 apartamente, situate în București,

Calea Dorobanților nr.159, sector 1.

Tribunalul București,

Secția a IV-a civilă prin decizia civilă nr.2477 din 6 octombrie 1998 a admis

apelul declarat de Consiliul General al Municipiului București și cererea de

intervenție în interesul acestuia formulată de B.A., a schimbat sentința civilă

nr.14891din 28 octombrie 1997 a Judecătoriei Sectorului 1 București în sensul

că a respins acțiunea. Apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași

sentințe a fost respins.

Curtea de Apel București,

Secția a III-a civilă prin decizia civilă nr.906 din 6 aprilie 1999 a admis

recursul declarat de reclamanta M.E.Z.împotriva deciziei civilă nr.2477 din 16

octombrie 1998 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă pe care a casat-o

și a trimis cauza Tribunalului București pentru soluționarea cauzei în primă

instanță.

Tribunalul București,

Secția a IV-a civilă prin sentința civilă nr.342 din 9 aprilie 2001 a respins

acțiunea formulată de reclamanta M.E.Z.și a admis cererea de intervenție

accesorie a intervenientei B.A.reținând că imobilul în litigiu a trecut în

proprietatea statului cu titlu.

Curtea de Apel București,

Secția a III-a civilă prin decizia civilă nr.399 din 20 septembrie 2001 a

respins apelul declarat de reclamanta M.E.Z.împotriva sentinței civile nr.342

din 9 aprilie 2001 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă cu motivarea

că just prima instanță a reținut că imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul

Statului Român în temeiul unui titlu valabil.

În termen legal împotriva

deciziei civile nr.399 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel București,

Secția a III-a civilă a declarat recurs reclamanta M.E.Z., solicitând casarea

în temeiul art.304 pct..C.proc.civ.și susținând că: în mod greșit s-a reținut

că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu întrucât

autoarea sa, N.M. era exceptată de la naționalizare potrivit art.II din

Decretul nr.92/21950.

Curtea urmează să respingă

recursul pentru următoarele considerente:

Primarul General al

Municipiului București prin dispoziția nr.516 din 9 septembrie 2002, în

conformitate cu art.20,21 și 23 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al

unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989, a restituit în natură, în proprietatea reclamantei M.E.Z.imobilul situat

în București, Calea Dorobanților nr.159 colț cu str.Bruxelles nr.27, sector 1,

compus din teren în suprafață de 183,49 mp și construcție mai puțin

apartamentul nr.1 parter vândut intervenientei B.A.prin contractul  din 3

martie 1997 în temeiul Legii nr.112/1995.

Astfel fiind, nu mai există

interes juridic pentru reclamanta M.E.Z.în prezentul recurs.

Referitor la apartamentul

nr.1 vândut în temeiul Legii nr.112/1995 reclamanta, în prezentul litigiu, nu a

formulat acțiune în revendicare în contradictoriu cu deținătorul actual al

bunului și nici nu a solicitat să se constate nulitatea sau să se dispună

anularea contractului de vânzare- cumpărare.

Față de considerentele

menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta

M.E.Z.împotriva deciziei civile nr.399 A din 20 septembrie 2001 a Curții de

Apel București – Secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2003.