ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1161/2003

La ordine pronunțarea în recursul declarat de pârâții M.M., M.N.și M.M. împotriva deciziei civile nr.536 din 9 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV a civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 11 martie 2003, care face parte integrantă din prezenta, iar pronunțarea s-a amânat la 24 martie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.11078 din 12 iunie 1998 la Judecătoria Sectorului 1 București reclamanta D.G.a chemat în judecată pe pârâții M.M., M.M. și M.N.solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea imobilului situat în București str.Dornei, nr.6, sector 1, compus din 480 m.p.

teren și construcție. M.M., M.M. și M.N., prin cererea din 29 martie 1999 au chemat în judecată pe pârâta D.G.pentru a se constata că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 240 m.p. situat în str.Dornei, nr.6, sector 1 prin uzucapiune precum și că au edificat noi construcții. Cele două cereri de chemare în judecată au fost conexate. Judecătoria Sectorului 1 București prin sentința civilă nr.5876 din 19 aprilie 1999 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București. Tribunalul București, Secția a V a civilă, prin sentința civilă nr.32 din 13 ianuarie 2000 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București.

Curtea de Apel București, Secția a IV a civilă a stabilit în favoarea Tribunalului București competența soluționării cauzei. Tribunalul București, prin sentința civilă nr.880 din 19 decembrie 2000, a admis în parte acțiunea principală, în parte acțiunea conexă, a constatat că reclamanta D.G.are o cotă de 5/8 din imobilul situat în București, str.Dornei, nr.6, sector 1 compus din 480 m.p. teren și grupul A de construcții și a dispus ieșirea părților din indiviziune, prin împărțirea în natură a bunului. S-a reținut că de pe urma defuncților I.G.și A.G.au dobândit, prin succesiune, T.E.cota de 3/8 iar G.C.cota de 5/8 din imobilul situat în București str.Dornei, nr.6, sector 1, compus din 480 m.p.

teren și corpul A de construcție. Cota de 3/8 a fost dobândită de T.A.în calitate de moștenitor al defunctei T. E., decedată la data de 7 decembrie 1961. Prin sentința civilă nr.2138 din 29 iunie 1973 s-a constatat că T.A.a vândut lui M.G.2 camere și 240 m.p. teren din imobilul în litigiu. Succesorii lui M.G.decedat la data de 8 octombrie 1975 sunt pârâții M.M., M.M. și M.N.. Cota de 5/8 din imobil a fost dobândită de G.C., în calitate de moștenitor al defunctei G.I., decedată la data de 8 ianuarie 1997. Reclamanta D.G.a dobândit la rândul ei cota de 5/8 din imobil prin succesiune de la G.I., decedată la data de 8 ianuarie 1997. S-a constatat că imobilul este comod partajabil în natură și s-a dispus împărțirea acestuia prin atribuirea către reclamantă a 243,8 m.p.

teren și corp A de construcții și către pârâți a 236,2 m.p. Curtea de Apel București, Secția a IV a civilă prin decizia civilă nr.586 din 9 noiembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții M.M., M.M. și M.N., împotriva sentinței civile nr.32 din 13 ianuarie 2000 a Tribunalului București – Secția a IV a civilă cu motivarea că ieșirea din indiviziune a fost dispusă cu respectarea prevederilor art.741 C.civ.. În termen legal, împotriva deciziei civile nr.536 din 9 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV a civilă au declarat recurs pârâții M.M., M.M. și M.N.solicitând casarea potrivit art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ.și susținând în esență că greșit a fost respins capătul de cerere din acțiunea anexă având ca obiect să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 480 m.p.

în litigiu prin uzucapiune întrucât, începând cu anul 1963, au exercitat o posesie utilă asupra acestuia. Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Într-adevăr, potrivit art.1890 C.civ. toate acțiunile, atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință. Dreptul de proprietate asupra unui bun imobil se poate dobândi prin uzucapiunea de 30 de ani fără să existe just titlu și bună credință dar cu condiția ca cel ce o invocă să fi exercitat în acest interval de timp o posesie utilă.

Ca să se poată prescrie, art.1847 C.civ., impune ca posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Nu constituie o posesiune sub nume de proprietar, potrivit art.1853 C.civ., actele ce se exercită asupra unui lucru al altuia sub nume precar, adică, printre altele asupra unui lucru comun. În speță, până la data de 29 iunie 1993 când prin sentința civilă nr.2138 Judecătoria Sector 8 București a constatat că autorul recurenților, M.G.a cumpărat de la T.A.240 m.p. teren din cei 480 m.p. în litigiu, posesia acestuia din urmă a avut caracter precar întrucât a avut ca obiect un bun aflat în indiviziune. Chiar dacă din 29 iunie 1973 M.G.și apoi succesorii acestuia au exercitat o posesie sub nume de proprietar, până la data introducerii acțiunii de către reclamantă – 12 iunie 1998, termenul de 30 de ani nu s-a împlinit.

Față de considerentele menționate, CURTEA va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții M.M., M.N.și M.M. împotriva deciziei nr.536 din 9 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2003.