ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1161/2003

La

ordine pronunțarea în recursul declarat de pârâții M.M., M.N.și M.M. împotriva deciziei

civile nr.536 din 9 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV a civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 11 martie 2003, care face parte integrantă

din prezenta, iar pronunțarea s-a amânat la 24 martie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr.11078 din 12 iunie 1998 la Judecătoria Sectorului 1

București reclamanta D.G.a chemat în judecată pe pârâții M.M., M.M. și M.N.solicitând

ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea imobilului situat în

București str.Dornei, nr.6, sector 1, compus din 480 m.p. teren și construcție.

M.M.,

M.M. și M.N.,  prin cererea din 29 martie 1999 au chemat în judecată pe pârâta D.G.pentru

a se constata că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață

de 240 m.p. situat în str.Dornei, nr.6, sector 1 prin uzucapiune precum și că

au edificat noi construcții.

Cele

două cereri de chemare în judecată au fost conexate.

Judecătoria

Sectorului 1 București prin sentința civilă nr.5876 din 19 aprilie 1999 a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul

București, Secția a V a civilă, prin sentința civilă nr.32 din 13 ianuarie 2000

a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București.

Curtea

de Apel București, Secția a IV a civilă a stabilit în favoarea Tribunalului București

competența soluționării cauzei.

Tribunalul

București, prin sentința civilă nr.880 din 19 decembrie 2000, a admis în parte acțiunea

principală, în parte acțiunea conexă, a constatat că reclamanta D.G.are o cotă

de 5/8 din imobilul situat în București, str.Dornei, nr.6, sector 1 compus din

480 m.p. teren și grupul A de construcții și a dispus ieșirea părților din indiviziune,

prin împărțirea în natură a bunului.

S-a

reținut că de pe urma defuncților I.G.și A.G.au dobândit, prin succesiune, T.E.cota

de 3/8 iar G.C.cota de 5/8 din imobilul situat în București str.Dornei, nr.6,

sector 1, compus din 480 m.p. teren și corpul A de construcție. Cota de 3/8 a fost

dobândită de T.A.în calitate de moștenitor al defunctei T. E., decedată la

data de 7 decembrie 1961. Prin sentința civilă nr.2138 din 29 iunie 1973 s-a constatat

că T.A.a vândut lui M.G.2 camere și 240 m.p. teren din imobilul în litigiu. Succesorii

lui M.G.decedat la data de 8 octombrie 1975 sunt  pârâții M.M., M.M. și M.N..

Cota

de 5/8 din imobil a fost dobândită de G.C., în calitate de moștenitor al defunctei

G.I., decedată la data de 8 ianuarie 1997. Reclamanta  D.G.a dobândit la  rândul

ei cota de 5/8 din imobil prin succesiune de la G.I., decedată la data de 8 ianuarie

1997.

S-a

constatat că imobilul este comod partajabil în natură și s-a dispus împărțirea acestuia

prin atribuirea către reclamantă a 243,8 m.p. teren și corp A de construcții și

către pârâți a 236,2 m.p.

Curtea

de Apel București, Secția a IV a civilă prin decizia civilă nr.586 din 9 noiembrie

2001 a respins ca nefondat apelul declarat de  pârâții M.M., M.M. și M.N., împotriva

sentinței civile nr.32 din 13 ianuarie 2000 a Tribunalului București – Secția a

IV a civilă cu motivarea că ieșirea din indiviziune  a fost dispusă  cu respectarea

prevederilor art.741 C.civ..

În

termen legal, împotriva deciziei civile nr.536 din 9 noiembrie 2001 a Curții de

Apel București, Secția a IV a civilă au declarat recurs pârâții M.M., M.M. și M.N.solicitând

casarea potrivit art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ.și susținând în esență că greșit

a fost respins capătul de cerere din acțiunea anexă având ca obiect să se constate

că au dobândit dreptul de proprietate  asupra terenului în suprafață de 480 m.p.

în litigiu prin uzucapiune întrucât, începând cu anul 1963, au exercitat o posesie

utilă asupra acestuia.

Recursul

urmează să fie  respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Într-adevăr,

potrivit art.1890 C.civ. toate acțiunile, atât  reale cât și personale, pe care

legea nu le-a  declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de

prescripție,  se vor prescrie prin treizeci de ani fără ca cel ce invocă această

prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua

credință. Dreptul de proprietate asupra unui bun imobil se poate dobândi prin uzucapiunea

de 30 de ani fără să existe just titlu și bună credință dar cu condiția ca cel ce

o invocă să fi exercitat în acest interval de timp o posesie utilă.

Ca

să se poată prescrie, art.1847 C.civ., impune ca posesia să fie continuă, neîntreruptă,

netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Nu

constituie o posesiune sub nume de proprietar, potrivit art.1853 C.civ., actele

ce se exercită asupra unui lucru al altuia sub nume precar, adică, printre altele

asupra unui lucru comun.

În

speță, până la data de  29 iunie 1993 când prin sentința civilă nr.2138 Judecătoria

Sector 8 București a constatat că autorul recurenților, M.G.a cumpărat de la

T.A.240 m.p. teren din cei 480 m.p. în litigiu, posesia acestuia din urmă a avut

caracter  precar întrucât a avut ca obiect un bun aflat în indiviziune.

Chiar

dacă din 29 iunie 1973 M.G.și apoi succesorii acestuia au exercitat o posesie

sub nume de proprietar, până la data introducerii acțiunii de către reclamantă

– 12 iunie 1998, termenul de 30 de ani nu s-a împlinit.

Față

de considerentele  menționate, CURTEA va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâții M.M., M.N.și M.M. împotriva deciziei nr.536

din 9 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 martie 2003.