ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1982/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul

G.D.M. și continuat de moștenitoarea P.M.împotriva deciziei nr. 66 A    din 13

februarie 2001   a Curții de Apel  București – Secția a III – a Civilă.

La apelul

nominal  s-a prezentat recurenta-reclamantă asistată de avocat A.C.. Au lipsit:

intimatul-pârât A.T., precum și intimatul-intervenient C.A.P.

Procedura

completă.

P.M.învederează

instanței că înțelege să continue procesul început de autorul acesteia.

Avocat A.C.

susține recursul astfel cum a fost formulat, solicită admiterea acestuia,

casarea hotărârilor pronunțate în cauză, cu trimitere la judecătorie pentru

rejudecare, arătând că în acțiunea introductivă a invocat prevederile art. 480

și urm. din C.civ.raportat la art.64 C.proc.civ. Depune în xerocopie dec.

660/15 martie 1972 a fostului Tribunal Suprem.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 28

aprilie 1999, G.D.M.a chemat în judecată pe A.T. pentru anularea contractului

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4809 din 22 septembrie 1997 de către

Biroul Notarial Public “Mentor” București, privind apartamentul nr. 3, situat

în imobilul din București, str. Dr. Demostene nr. 29, et. I, sector 5, compus

din două camere de locuit, hol, vestibul, coridor, baie, bucătărie, balcon și

cota indiviză de 24% din dependințele coproprietate forțată împreună cu dreptul

de folosință asupra terenului aferent de 64,32 m.p. atribuit pe durata

existenței construcției. Totodată a cerut, în temeiul art. 480 și urm. C.civ.,

revendicarea bunului și evacuarea necondiționată a pârâtului, precum și obligarea

acestuia de a-i restitui cheltuielile de judecată.

Cererea

introductivă de instanță a fost detașată din dosarul nr.4421/1999 al

Judecătoriei Sectorului 5 București și depusă, în dosarul nr.4703/1999 al

Tribunalului București, secția a II – a civilă și de contencios administrativ

(f. 4, 5).

Judecătoria

Sectorului 5 prin sentința civilă nr. 5190 din 29 iunie 1999 și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul

București, secția a V – a civilă și de contencios administrativ, prin decizia

nr. 1823 din 9 noiembrie 1999, a respins apelul reclamantului declarat

împotriva declinatorului de competență. Aceeași instanță, prin sentința nr. 402

din 29 mai 2000, admițând cererea de intervenție accesorie în favoarea

pârâtului, formulată de C.A.P., a respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamantului.

Curtea de Apel

București, Secția a III – a civilă, prin decizia nr. 66 din 13 februarie 2001,

a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, cu motivarea că acesta din urmă

nu a invocat o cauză anume de anularea actului juridic din litigiu și nu a

cerut revendicarea bunului, ca unic mijloc de examinare a temeiniciei

pretențiilor sale, prin compararea titlurilor de proprietate deduse judecății.

Împotriva

acestei decizii reclamantul a declarat recurs bazat pe motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 11 C.proc.civ.în dezvoltarea cărora a arătat,

în esență, că soluția atacată se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt și a

fost dată cu violarea legii, respectiv a prevederilor art. 129 C.proc.civ.În

acest sens a susținut că acțiunea, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 480 și

urm. C.civ., are ca obiect revendicarea bunului, determinată de nevalabilitatea

(nulitatea) titlului pârâtului, cu finalitatea evacuării acestuia din imobil.

Or, instanțele au caracterizat incorect acțiunea și, ca urmare, nu au examinat

fondul pricinii și nu s-au pronunțat asupra a ceea ce li s-a cerut. În

consecință, a solicitat casarea hotărârilor pronunțate cu trimiterea cauzei la

prima instanță pentru a rejudeca pricina potrivit obiectului cererii

reclamantului.

Recursul este

întemeiat.

Obligația

instanței de a se pronunța asupra obiectului cererii deduse judecății

constituie garanția aplicării principiului disponibilității (art. 129 alin. 6

C.proc.civ.).

Dacă

formulările reclamantului, fiind confuze, împiedică determinarea obiectului și

temeiului juridic ale cererii de chemare în judecată,  instanța are

îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară

precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în favoarea respectării cu

rigoare a disponibilității, un ultra sau minus petita.

Or, în speță,

obiectul și cauza (temeiul juridic) cererii introductive de instanță,

circumscriu, fără echivoc, constatarea nulității juridice a actului juridic

atacat, fondată pe frauda la lege și revendicarea bunului înstrăinat,

întemeiată pe art. 480 și urm. din C.civ. Sintagma “evacuarea necondiționată”,

încorporată în petitul acțiunii, nu justifică, nici pe departe, schimbarea

calificării juridică a acțiunii, de vreme ce evacuarea este o sancțiune civilă

specifică raporturilor locative (referitoare la locuințe). Acest lucru înseamnă

că expresia enunțată nu putea primi decât înțelesul atribuit de art. 480 și

urm. C.civ., adică obligarea pârâtului de a-i restitui reclamantului, în deplină

proprietate și posesie, bunul revendicat.

Așa fiind și

cum instanțele au ignorat completamente petitul comprehensibil al acțiunii,

respectiv limitele cererii de chemare în judecată, astfel cum ele au fost

determinate de reclamant, se impune, pentru omisiunea examinării fondului

pricinii în sensul art. 314 C.proc.civ., admiterea recursului și casarea

tuturor hotărârilor pronunțate în cauză cu trimiterea cauzei la prima instanță,

pentru o nouă judecată.

Instanța de

trimitere va ține seama de dispozițiile art. 315 C.proc.civ.Cât privește

raporturile de probațiuni a revendicării, va avea în vedere că procedeul

comparării titlurilor vizează, exclusiv, ipoteza când ambele părți litigante

produc titluri, derivate, care emană de la autori diferiți și care sunt fără

vreo legătură între ele.

În baza art.

725 alin. 2, art.1 lit. a și art. 2 pct. 1 lit. b și art. 13 alin. 1

C.proc.civ.instanța de trimitere este Judecătoria Sectorului 5 București, unde

urmează a fi trimis dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul G.D.M.și continuat

de moștenitoarea P.M. împotriva deciziei nr. 66/A din 13 februarie 2001 a

Curții de Apel București – Secția a III – a Civilă.

Casează

decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 402 din 29 mai 2000 a

Tribunalului București     –    Secția a V – a Civilă, decizia nr. 1823 din 9

noiembrie 1999 a aceluiași tribunal și sentința civilă nr. 5190 din 29 iunie

1999 a Judecătoriei Sectorului 5.

Trimite cauza

spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  16 mai   2003.