ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1982/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G.D.M. și continuat de moștenitoarea P.M.împotriva deciziei nr. 66 A din 13 februarie 2001 a Curții de Apel București – Secția a III – a Civilă. La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă asistată de avocat A.C.. Au lipsit: intimatul-pârât A.T., precum și intimatul-intervenient C.A.P. Procedura completă. P.M.învederează instanței că înțelege să continue procesul început de autorul acesteia. Avocat A.C. susține recursul astfel cum a fost formulat, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, cu trimitere la judecătorie pentru rejudecare, arătând că în acțiunea introductivă a invocat prevederile art. 480 și urm. din C.civ.raportat la art.64 C.proc.civ.

Depune în xerocopie dec. 660/15 martie 1972 a fostului Tribunal Suprem. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 aprilie 1999, G.D.M.a chemat în judecată pe A.T. pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4809 din 22 septembrie 1997 de către Biroul Notarial Public “Mentor” București, privind apartamentul nr. 3, situat în imobilul din București, str. Dr. Demostene nr. 29, et. I, sector 5, compus din două camere de locuit, hol, vestibul, coridor, baie, bucătărie, balcon și cota indiviză de 24% din dependințele coproprietate forțată împreună cu dreptul de folosință asupra terenului aferent de 64,32 m.p.

atribuit pe durata existenței construcției. Totodată a cerut, în temeiul art. 480 și urm. C.civ., revendicarea bunului și evacuarea necondiționată a pârâtului, precum și obligarea acestuia de a-i restitui cheltuielile de judecată. Cererea introductivă de instanță a fost detașată din dosarul nr.4421/1999 al Judecătoriei Sectorului 5 București și depusă, în dosarul nr.4703/1999 al Tribunalului București, secția a II – a civilă și de contencios administrativ (f. 4, 5). Judecătoria Sectorului 5 prin sentința civilă nr. 5190 din 29 iunie 1999 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București. Tribunalul București, secția a V – a civilă și de contencios administrativ, prin decizia nr. 1823 din 9 noiembrie 1999, a respins apelul reclamantului declarat împotriva declinatorului de competență.

Aceeași instanță, prin sentința nr. 402 din 29 mai 2000, admițând cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, formulată de C.A.P., a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului. Curtea de Apel București, Secția a III – a civilă, prin decizia nr. 66 din 13 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, cu motivarea că acesta din urmă nu a invocat o cauză anume de anularea actului juridic din litigiu și nu a cerut revendicarea bunului, ca unic mijloc de examinare a temeiniciei pretențiilor sale, prin compararea titlurilor de proprietate deduse judecății.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 11 C.proc.civ.în dezvoltarea cărora a arătat, în esență, că soluția atacată se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt și a fost dată cu violarea legii, respectiv a prevederilor art. 129 C.proc.civ.În acest sens a susținut că acțiunea, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 480 și urm. C.civ., are ca obiect revendicarea bunului, determinată de nevalabilitatea (nulitatea) titlului pârâtului, cu finalitatea evacuării acestuia din imobil. Or, instanțele au caracterizat incorect acțiunea și, ca urmare, nu au examinat fondul pricinii și nu s-au pronunțat asupra a ceea ce li s-a cerut.

În consecință, a solicitat casarea hotărârilor pronunțate cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru a rejudeca pricina potrivit obiectului cererii reclamantului. Recursul este întemeiat. Obligația instanței de a se pronunța asupra obiectului cererii deduse judecății constituie garanția aplicării principiului disponibilității (art. 129 alin. 6 C.proc.civ.). Dacă formulările reclamantului, fiind confuze, împiedică determinarea obiectului și temeiului juridic ale cererii de chemare în judecată, instanța are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în favoarea respectării cu rigoare a disponibilității, un ultra sau minus petita.

Or, în speță, obiectul și cauza (temeiul juridic) cererii introductive de instanță, circumscriu, fără echivoc, constatarea nulității juridice a actului juridic atacat, fondată pe frauda la lege și revendicarea bunului înstrăinat, întemeiată pe art. 480 și urm. din C.civ. Sintagma “evacuarea necondiționată”, încorporată în petitul acțiunii, nu justifică, nici pe departe, schimbarea calificării juridică a acțiunii, de vreme ce evacuarea este o sancțiune civilă specifică raporturilor locative (referitoare la locuințe). Acest lucru înseamnă că expresia enunțată nu putea primi decât înțelesul atribuit de art. 480 și urm. C.civ., adică obligarea pârâtului de a-i restitui reclamantului, în deplină proprietate și posesie, bunul revendicat.

Așa fiind și cum instanțele au ignorat completamente petitul comprehensibil al acțiunii, respectiv limitele cererii de chemare în judecată, astfel cum ele au fost determinate de reclamant, se impune, pentru omisiunea examinării fondului pricinii în sensul art. 314 C.proc.civ., admiterea recursului și casarea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză cu trimiterea cauzei la prima instanță, pentru o nouă judecată. Instanța de trimitere va ține seama de dispozițiile art. 315 C.proc.civ.Cât privește raporturile de probațiuni a revendicării, va avea în vedere că procedeul comparării titlurilor vizează, exclusiv, ipoteza când ambele părți litigante produc titluri, derivate, care emană de la autori diferiți și care sunt fără vreo legătură între ele.

În baza art. 725 alin. 2, art.1 lit. a și art. 2 pct. 1 lit. b și art. 13 alin. 1 C.proc.civ.instanța de trimitere este Judecătoria Sectorului 5 București, unde urmează a fi trimis dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul G.D.M.și continuat de moștenitoarea P.M. împotriva deciziei nr. 66/A din 13 februarie 2001 a Curții de Apel București – Secția a III – a Civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 402 din 29 mai 2000 a Tribunalului București – Secția a V – a Civilă, decizia nr. 1823 din 9 noiembrie 1999 a aceluiași tribunal și sentința civilă nr. 5190 din 29 iunie 1999 a Judecătoriei Sectorului 5. Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 5 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.