ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 895/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G.M.E.împotriva deciziei nr.102 din 2 martie 2001 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă prin avocat N. T., intimata-pârâtă M.V.prin avocat S.R.Ș., intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București prin consilier juridic O.O., lipsind intimata-pârâtă S.C. „H. N.” S.A. București. Procedura completă. Avocat N.T.a solicitat admiterea recursului cu cheltuieli de judecată. Avocat R.S.S. a cerut respingerea recursului. Consilier juridic O.O. a pus concluzii de respingerea recursului. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr.3080 din 25.05.2000 la Tribunalul București, reclamanta G.M.E.a chemat în judecată pe pârâții M.V., S.C.

„H.N.” S.A. București și Consiliul General al Municipiului București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.680/21847 din 16.10.1996 încheiat între S.C. „H.N.” S.A. București și M.V.privind apartamentul nr.5 din construcția situată în București, str. Tokio nr.3, etaj 1, sector 1. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost și este proprietara apartamentului 5, ce a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950. Apartamentul a fost revendicat, iar prin sentința civilă nr.1262/29.06.1999, pârâtul Consiliul General al Municipiului București a fost obligat să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie, apartamentul de la etajul 1 din imobilul situat în București str.Tokio nr.3, sector 1. Reclamanta a primit despăgubiri pentru apartamentele 1,2,3,4 din același imobil.

Prin sentința civilă nr.693/F din 17.10.2000, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă și de Contencios Administrativ a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta G.M.E.în contradictoriu cu pârâții M.V., S.C. „H.N.” S.A. București și Consiliul General al Municipiului București, reținându-se neîndeplinirea condițiilor cerute de lege și existența unei clauze ilicite sau reaua credință, situații în care s-ar fi putut constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare. G.M.E.a declarat apel împotriva sentinței civile nr.693/F din 17.10.2000 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă și de Contencios Administrativ, solicitând admiterea acestuia și modificarea acțiunii și a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu rea credință din partea pârâților și prin fraudă la lege.

Prin decizia civilă nr.102/A din 2.03.2001, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta G.M.E.în contradictoriu cu pârâții M.V., S.C. „H.N.” S.A. București și Consiliul General al Municipiului București. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, între altele ca și instanța de fond, neîndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare. Împotriva deciziei mai sus-menționată a declarat recurs reclamanta, invocând nelegalitatea hotărârii prin încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.304 pct.9 și 11 C.proc.civ.și a solicitat admiterea apelului îndreptat împotriva sentinței civile nr.693 din 18.10.2000, în sensul admiterii acțiunii introductive, de instanță.

Recursul este nefondat. Instanțele au reținut în mod corect faptul că reclamanta nu a dovedit existența unei cauze ilicite, care să conducă la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.680/21847 din 16.10.1996 încheiat între S.C. „H.N.” S.A. București și M.V.. Într-adevăr, din probele dosarului rezultă că, reclamantul a revendicat imobilul în litigiu în anul 1999, adică, la 3 ani de la întocmirea actului de vânzare-cumpărare autentic. Mai rezultă că, anterior întocmirii acestuia, reclamanta nu a prezentat nici Consiliului General al Municipiului București, Primăriei Municipiului București și nici cumpărătoarei M.V., acte din care să rezulte că s-a adresat instanțelor judecătorești cu acțiune în vederea redobândirii proprietății asupra apartamentului nr.5, naționalizat prin Decretul nr.92/1950.

Criticile invocate în recurs, parte din ele invocate și în apel, urmează a nu fi primite, față de modul corect, în care, situația de fapt a fost stabilită de cele două instanțe de judecată. În apel, reclamanta nu a administrat alte probe pentru a forma convingerea instanței că actul invocat (contractul de vânzare-cumpărare) a fost încheiat cu încălcarea prevederilor legale impunându-se constatarea nulității absolute, iar probele administrate în cauză au fost corect analizate de instanța de fond. Astfel fiind, urmează a se constata că toate criticile formulate de recurentă sunt nefondate, instanța de apel făcând o corectă aplicare a prevederilor legale la o situație de fapt temeinic stabilită și în consecință recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta G.M.E.împotriva deciziei nr.102 A din 2 martie 2001 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.