ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 45/2003

S-au luat în examinare

recursurile declarate de pârâții Municipiul București, prin Primarul general și

de L.G.M.împotriva deciziei nr.623/A din 19 octombrie 2000 a Curții de Apel

București – Secția a III-a civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat recurentul-pârât Municipiul București, prin Primarul general,

reprezentat de consilier juridic O.O., care răspunde și pentru intimatul-pârât

Consiliul General al Municipiului București și intimata-reclamantă Ț.I.,

reprezentată de avocat D.L.G., lipsind recurenta-pârâtă L.G.M.și

intimata-pârâtă S.C.”A.” S.A.

Procedura completă.

Având cuvântul, consilier

juridic O.O. solicită admiterea recursului promovat de Municipiul București,

prin Primarul general, astfel cum a fost formulat și pune concluzii de

respingere a recursului declarat de pârâta L.G.M..

Avocat D.L.G. cere

respingerea ambelor recursuri.

Reprezentanta Ministerului

Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de Municipiul București

și concluzii de respingere a celui de-al doilea recurs.

C U R T E A

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă

introdusă la 11 mai 1999 la Judecătoria sectorului 2 București, reclamanta Ț.I.

în calitate de proprietar a chemat în judecată pe pârâții L.G.M.și Primăria

Municipiului București și S.C.”A.” S.A., cerând ca în contradictoriu cu aceștia

să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.2108

din            15 ianuarie 1997 privind apartamentul nr.3, et.1, din București,

str.Toamnei nr.29, sector 2.

Reclamanta a susținut că

apartamentul menționat trecut fără titlu valabil în proprietatea statului în

baza Decretului 92/1950, a fost vândut prin fraudă la lege de către Primăria

Municipiului București – pârâtei L.G.M., ambele părți dovedindu-se de rea

credință la realizarea contractului întrucât cunoșteau, fiind notificate în acest

sens, despre existența acțiunii în revendicare aflată în curs de soluționare pe

rolul instanțelor judecătorești, finalizată de altfel prin restituirea

imobilului în deplina sa proprietate și posesie prin sentința civilă nr.10474

din 24 iunie 1998 a Judecătoriei sectorului 2.

În motivarea acțiunii s-au

mai invocat cauza și obiectul ilicit, calitatea de neproprietar a vânzătorului

și reaua credință a cumpărătorului.

Soluționând cauza în primă

instanță după declinarea competenței materiale în favoarea sa, Tribunalul

București, Secția a III-a civilă prin sentința nr.761din 21 iunie 2000, a admis

acțiunea în contradictoriu cu S.C.”A.” S.A., Consiliul General al Municipiului

București și L.G.M.și a obligat pe pârâți să lase reclamantei apartamentul în

deplină proprietate și liniștită posesie.

Prima instanță a avut în

vedere că prin cererea înregistrată la 12 aprilie 2000, reclamanta Ț.I. și-a

modificat cererea introductivă în acțiune în revendicare, iar la judecata în

fond a declarat expres că renunță la cererea privind constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare.

Pentru a admite acțiunea în

revendicare s-a procedat la compararea titlurilor de proprietate, dându-se

precădere legală titlului reclamantei, respectiv contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr.27586 din 31 mai 1945 ca fiind anterior

celui înfățișat de pârâtă prin cumpărarea imobilului de la un neproprietar care

l-a deținut fără un titlu valabil.

Sentința instanței de fond

a fost confirmată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă care, prin

decizia civilă nr.623 A din 19 octombrie 2000 a respins ca inadmisibil apelul

declarat de Municipiul București reprezentat de Primarul general și ca

nemotivat în termen, apelul pârâtei L.G.M..

Instanța de apel a socotit

că apelul nu putea fi exercitat de către Municipiul București prin Primarul

general, pentru că nu a fost parte în proces la judecata în fond și că în

raport de data comunicării hotărârii care s-a produs la 25 iulie 2000, apelanta

L.G.nu a motivat apelul în termen.

Împotriva deciziei

menționate au declarat recurs în temrenul prevăzut de art.301 C.proc.civ.,

pârâta L.G.și Municipiul București prin Primarul general.

Recurenta-pârâtă L.G.a

susținut în esență că prin hotărârea atacată s-ar fi încălcat și aplicat greșit

legea întrucât în măsura în care cererea de apel cuprindea mențiunile prevăzute

de art.287 C.proc.civ. instanța de apel era legal sesizată și anume obligată să

soluționeze apelul în limitele art.292 C.proc.civ., chiar dacă partea apelantă

nu a depus motivele de apel în condițiile art.284 C.proc.civ..

Totodată s-a susținut că

lipsind din lege o sancțiune expresă pentru nemotivarea apelului, instanța nu

putea dispune respingerea pe acest temei.

Recursul declarat de pârâta

L.G.nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor

art.288

1

din C.proc.civ., text introdus prin Ordonanța 18/1998, în

vigoare atât la data declarării cât și la data judecării apelului, după

comunicarea motivării hotărârii atacate, partea era obligată să-și motiveze

apelul atât în fapt cât și în drept prezentând totodată și dovezile invocate,

în termen de 15 zile de la comunicare.

Din actele dosarului

rezultă pe de o parte că cerința legală nu a fost respectată de apelanta care

de altfel și-a limitat declarația de apel numai la indicarea datelor sale de

identificare și a numărului de dosar în care s-a pronunțat hotărârea atacată,

pe de altă parte că aceasta nu s-a înfățișat în instanță spre a se susține

apelul.

Așa fiind, instanța nu avea

a se pronunța în fond pe baza mijloacelor de apărare și a celor invocate la

prima instanță, cum se susține,     invocându-se dispozițiile art.292 (2)

C.proc.civ., întrucât textul nu există în reglementarea în vigoare la data

judecării, fiind introdus în C.proc.civ. prin O.U.G.138/2000.

Respingerea ca inadmisibil

a apelului declarat de Municipiul București prin Primarul general sub cuvânt că

acesta nu a fost parte în proces este însă evident greșită.

Potrivit actelor dosarului

prin acțiunea introductivă de instanță cu modificările și precizările

ulterioare, reclamanta Ț.I. a chemat în judecată mai întâi pentru anularea

actului de vânzare-cumpărare, ulterior pentru revendicarea imobilului, pe

pârâta Primăria Municipiului București reprezentată de Primarul general.

De altfel, în fața

instanței mai întâi sesizate, Judecătoria sectorului 2 București, procesul s-a

desfășurat potrivit cu acțiunea, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București reprezentat prin Primarul general.

Odată însă cu continuarea

judecății după declinarea competenței, fără nici o justificare procesuală și

fără motivarea dispoziției, Tribunalul București a dispus citarea în proces a

Consiliului General al Municipiului București reprezentat prin Primarul

general.

Nemotivarea măsurii conduce

fie la prezumția imediată a unei simple erori, fie la concluzia că instanța

interpretând corect dispozițiile art.2 și 12 din Legea 69/1991 a socotit că

Municipiul București reprezentat de Primarul general, ca autoritate

administrativ-teritorială chemată în judecată, este valabil reprezentată în

litigiile referitoare la dreptul de proprietate de către Consiliul general al

Municipiului București.

În oricare dintre

situațiile care au condus la omiterea citării Municipiului București prin

Primarul general chemat în judecată, acesta avea calitatea de parte în proces,

așa încât era îndreptățită să-și exercite dreptul la apel, care era în

consecință admisibil.

Așa fiind, Curtea în

temeiul art.312-313 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta L.G.și va admite recursul Municipiului București prin Primarul general,

cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei la Curtea de Apel

București în vederea rejudecării apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâtul Municipiul București, prin Primarul general împotriva deciziei nr.623/A

din 19 octombrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă, pe

care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului

declarat de același pârât.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta L.G.M.împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2003.