ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2270/2003

La data de 23 mai 2003 s-au luat în examinare

recursurile formulate de pârâții Municipiul București prin Primarul General și

Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva

deciziei civile nr.388 din 29.06.2000 a Curții de Apel București – Secția a

IV-a civilă.

Dezbaterile au fost

consemnate în încheierea de ședință din, 23 mai 2003, care face parte

integrantă din prezenta, iar pronunțarea s-a amânat la data de 29 mai 2003, în

vederea deliberării și pentru ca reclamantul A.G.C. să depună note scrise.

C U R T E A

Asupra recursurilor de

față;

Din studierea actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 ianuarie 1998 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul

A.G.C., cu domiciliul ales în str.Ion Brezoianu nr.9, et.4, ap.18, sector 5 a

solicitat, în contradictoriu cu Consiliul General al Capitalei să i se lase în

deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din teren circa 1000

mp și construcție, situat în București, sectorul 1, str.Emil Zola nr.1

(modificat ulterior în nr.2), fost Aleea Modrogan nr.21.

S-a arătat în motivarea

acțiunii că imobilul revendicat a fost dobândit prin cumpărare în 1930 și 1934

de părinții săi, al căror unic moștenitor este și deși ambii au emigrat după

cel de-al doilea război mondial, nu cunoaște cu ce titlu pârâtul ocupă imobilul

în prezent.

În drept au fost invocate

dispozițiile art.480 C.civ.și ale art.1 din Legea nr.112/1995.

La 29 mai 1998 reclamantul

a solicitat introducerea în cauză a unei alte pârâte, S.C.”L.” S.A., care a

invederat (fila 30) că a cumpărat de la Primărie imobilul revendicat de

reclamant.

După administrarea probelor

cu înscrisuri și expertiză, prin sentința civilă nr.10524 din 25 iunie 1999

Judecătoria Sectorului 1 și-a declinat competența de soluționare a cauzei, față

de valoarea estimată a imobilului, făcută de reclamant prin reprezentant, de

200 milioane lei.

În fața Tribunalului

București, pârâta S.C.”L.” a depus întâmpinare, cerere de introducere în cauză

a Ministerului Finanțelor, ca reprezentant al statului, cerere reconvențională

având ca obiect contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri aduse imobilului și

acordarea unui drept de retenție, cerere de chemare în garanție a Primăriei

municipiului București.

Prin sentința civilă nr.430

din 11 aprilie 2000, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins

acțiunea, ca și cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție.

În motivarea soluției s-a

reținut în esență că bunul face parte din domeniul public al statului, întrucât

este locuit de un diplomat al R.F.Germania, considerând că sunt incidente

dispozițiile art.6 alin.1, art.12 și art.I pct.29 din anexa Legii nr.213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Prin decizia nr.388 din 29

iunie 2000 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul

reclamantului, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis acțiunea

principală, a obligat pe pârâți să lase reclamantului în deplină proprietate și

posesie imobilul situat în București, str.Emil Zola nr.2, sector 1, format din

teren și construcție. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței,

fiind respins ca tardiv apelul formulat de R.A.”L.”.

În motivarea soluției

adoptate, instanța de apel a reținut că prin actele depuse reclamantul a

dovedit că este proprietar al bunului revendicat, în timp ce pârâtele nu au

justificat temeiul posesiunii asupra imobilului, care nu face parte din

domeniul public al statului, doar prin simplul fapt că “L.” este o regie

autonomă a statului. Soluția privind cererea reconvențională și cererea de

chemare în garanție nu a fost motivată deloc.

Împotriva acestei decizii

în termen legal au declarat recurs pârâtele.

Municipiul București, prin

primarul general, a invocat lipsa calității sale procesual pasive, neavând

posesia, pe care a predat-o celeilalte pârâte, în urma încheierii contractului

de vânzare-cumpărare.

În plus, a susținut că nu

Consiliul General al Municipiului București are calitate procesual pasivă în

astfel de litigii, ci Municipiul București, prin primarul general. Cu privire

la aceste aspecte, urmează a se observa că punându-se în discuție validitatea

titlului statului asupra imobilului revendicat, care fiind înstrăinat, face

parte din domeniul privat, C.G.M.B. avea calitatea de a sta într-un asemenea

proces, conform art.12 din Legea nr.213/1998.

Pârâta R.A.”L.” (devenită,

prin fuziune R.A.Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat) a reiterat,

prin motivele de recurs, excepțiile și apărările formulate în fazele procesuale

anterioare, privind: lipsa calității procesual active a reclamantului, care nu

ar fi probat acceptarea în termen a succesiunii părinților săi, lipsa calității

sale procesual pasive cu privire la teren, care nu a constituit obiect al

contractului încheiat cu primăria, depășirea atribuțiilor puterii

judecătorești, nepronunțarea asupra unor mijloace de apărare sau dovezi

administrate (art.304 pct.10 C.proc.civ.), lipsa calității de reprezentant a

mandatarului R.I.

Prin întâmpinare,

intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului Municipiului București

ca inadmisibil (fiind parte în proces Consiliul General al Municipiului

București) iar al R.A.”L.” ca nefondat.

S-au depus o serie de

înscrisuri.

Recursurile se privesc ca

fondate, urmând a fi admise în sensul celor ce se vor expune.

Art.112 din

C.proc.civ.indică elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare

în judecată, unele dintre ele fiind prevăzute sub sancțiunea nulității cererii

(art.133 alin.1 C.proc.civ.).

Prezenta cerere dedusă

judecății prezintă mai multe neclarități, care nu au putut fi lămurite, dat

fiind că la nici un termen de judecată, reclamantul nu a fost prezent personal.

Astfel, din cuprinsul

cererii formulate rezultă că numele reclamantului este C.A.G., în timp ce din

alte înscrisuri aflate la dosar rezultă că numele reclamantului este C.A.G.,

fără a exista o probă concludentă privind data și modalitatea schimbării

numelui.

În al doilea rând, potrivit

art.112 alin.1 pct.1 teza finală C.proc.civ., dacă reclamantul locuiește în

străinătate, va arăta și domiciliul ales în România(...). Or, în speță

reclamantul despre care se afirmă că locuiește în străinătate nu a indicat cu

precizie adresa sa din străinătate, unele înscrisuri depuse ulterior la dosar

indicând o căsuță poștală (P.o Box) din New York.

În cauză s-au ridicat

întrebări ce nu au putut fi lămurite cu privire la prezenta acțiune și sub

aspectul împuternicirii acordate de reclamant domnului R.I. de a-l reprezenta

în justiție.

Într-adevăr, acțiunea,

înregistrată la 15 ianuarie 1998, este semnată indescifrabil de o persoană,

alta decât reclamantul, întrucât semnătura este însoțită de semnul grafic

„pentru” ( , ).

Din împuternicirea

avocațială (fila 12 dosar fond judecătorie) eliberată în urma încheierii

contractului de asistență nr.139391 din   26 februarie 1998 (ulterior

introducerii acțiunii !) rezultă o altă semnătură a reclamantului. Pe de altă

parte, avocatul atunci împuternicit a fost suspendat din exercitarea profesiei.

Potrivit art.133 alin.1

C.proc.civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele

reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată

nulă. Totuși, conform art.133 alin.2, lipsa semnăturii se poate împlini în tot

cursul judecății.

Cum incidentul privind

lipsa semnăturii s-a ivit în fața Curții Supreme de Justiție iar calitatea

mandatarului a fost de asemeni pusă la îndoială, Curtea apreciază că situația

de fapt nefiind pe deplin stabilită în sensul art.314 C.proc.civ., cauza

urmează a fi trimisă spre rejudecare la prima instanță care va aplica

sancțiunea prevăzută de art.133 alin.1 C.proc.civ., dacă lipsurile nu vor fi

împlinite. Eventual se va dispune citarea reclamantului potrivit procedurii cu

străinătatea la domiciliul înscris în carnetul de conducere (fila 37 dosar

Curtea Supremă de Justiție): 1328 Broadway 524, New York 10001.

Cu ocazia rejudecării, vor

fi avute în vedere și celelalte critici formulate de recurenta R.A.”L.” (R.A.

APPS) vizând fondul pricinii (acceptarea în termen a succesiunii, validitatea

mandatului încredințat domnului R.I. etc.), ținând cont de exigențele

procedurale ale recunoașterii și puterii probatorii a înscrisurilor emise în

străinătate.

Astfel, din interpretarea

Convenției din 5 octombrie 1961 cu privire la suprimarea cerinței

supralegalizării actelor oficiale străine încheiate la Haga, la care România a

aderat prin O.G. nr.66/1999, aprobată prin Legea nr.52/2000, rezultă că pentru

actele oficiale străine emise anterior datei de 26 august 1999 (data publicării

O.G. nr.66/1999) se impune, pentru a fi folosite ca probe în fața instanțelor

și a autorităților române, cerința supralegalizării acestora de către agenții

diplomatici și consulari.

După aderarea României la

Convenția de la Haga 1961, formalitatea cerută, potrivit art.3 al Convenției,

este aplicarea apostilei de către Ministerul Justiției, în lipsa unei convenții

bi sau multilaterale.

Cum în speță s-au prezentat

copiile xerox ale mai multor acte oficiale emise în străinătate a căror

veridicitate nu a fost confirmată prin supralegalizare sau aplicarea apostilei,

hotărârile pronunțate pe baza acestor înscrisuri sunt nelegale, urmând a fi

casate pentru întregirea acestor lipsuri.

Pentru considerentele

anterior expuse, recursurile vor fi admise, judecata urmând a fi reluată de

instanța inițial investită, conform art.725 alin.2 teza a doua C.proc., în

raport cu valoarea precizată de reclamant prin mandatar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâții Municipiul

București prin Primarul General și R.A.Administrația Patrimoniului Protocolului

de Stat.

Casează decizia civilă

nr.388 din 29.06.2000 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă,

sentința civilă nr.430 din 11.04.2000 a Tribunalului București – Secția a III-a

civilă și sentința civilă nr.10524 din 25.06.1999 a Judecătoriei Sectorului 1

București.

Trimite cauza spre rejudecare

Judecătoriei Sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2003.