ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1214/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul

Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 129  din 25

martie 2002   a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă.

La apelul

nominal se prezintă recurentul-pârât prin consilier juridic O. O., lipsind

intimatul-reclamant R.Y.I.și intimata-pârâtă S.C.”F.”SA.

Procedura

completă.

Consilier

juridic O.O.învederează că recursul a rămas fără obiect, întrucât s-a emis

dispoziție de retrocedare a terenului în litigiu, conform prevederilor Legii

nr.10/2001.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

R.Y.I.a chemat

în judecată Consiliul General al Municipiului București, Primăria Sectorului 2

București și S.C.”I.” SA București solicitând obligarea acestora să-i lase în

deplină proprietate și folosință imobilul situat în București, Calea Moșilor

nr. 112, Sectorul 2,  constând din teren în suprafață de 740 m.p.

Ulterior, față

de precizarea făcută de S.C.”I.” SA București, că a renunțat la contractul de

închiriere a terenului încheiat cu S.C.”F.”SA București, s-a cerut și dispus

introducerea în cauză a acesteia.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat că terenul revendicat, dobândit prin actul

autentic de vânzare-cumpărare nr.32283/1932 de către tatăl său L. (W.) R., al

cărui unic moștenitor este, se află în posesia precară a pârâților fiind liber

de construcții.

Soluționând

cauza într-un prim ciclu procesual, Judecătoria Sectorului 2 București a

respins acțiunea ca inadmisibilă, prin sentința civilă nr. 5182 din 24 martie

1998, menținută de Tribunalul București, Secția a IV – a civilă, prin decizia

nr. 1929 A din 9 iulie 1998.

Urmare

admiterii recursului declarat de reclamant, Curtea de Apel București, Secția a

III – a civilă, prin decizia nr.488 din 4 martie 1999, a admis apelul aceleeași

părți, a desființat sentința civilă nr. 5182/1998 și a trimis cauza la aceeași

judecătorie, pentru rejudecare.

Prin sentința

civilă nr. 8165 din 4 iunie 1999 Judecătoria Sectorului 2 București s-a

dezinvestit în favoarea Tribunalului București.

În primă

instanță,    Tribunalul      București,    Secția a IV – a civilă, a admis

acțiunea, astfel cum a fost formulată, prin sentința nr. 31 din 17 ianuarie

2001, menținută de Curtea de Apel București care,  prin decizia nr. 553 din 24

octombrie 2000, a respins apelul declarat de Municipiul București, reprezentat

de primarul general, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală.

Investită cu

judecarea recursului declarat de Municipiul București, Curtea Supremă de

Justiție, Secția civilă, l-a admis, prin decizia nr. 4216 din 9 octombrie 2001,

a casat hotărârea recurată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru

judecarea apelului pe fond.

În rejudecare,

Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 129 din 25

martie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul București

împotriva sentinței civile nr. 31 din 17 ianuarie 2001 a Tribunalului

București, Secția a IV – a civilă.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul s-a legitimat din punct

de vedere procesual activ, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat de

fostul Tribunal Ilfov sub nr. 32283/26 noiembrie 1932, prin care tatăl său a

dobândit imobilul în litigiu, precum și cu hotărârea pronunțată în Statul

Israel la 15 aprilie 1992, recunoscută pe teritoriul României prin sentința

civilă nr.150/2 martie 1998 a Tribunalului București și, respectiv,

certificatul de calitate succesorală emis la 21 aprilie 1994 de Biroul

Notarului Public E.B.,  cu care a făcut dovada că este unicul moștenitor al

defuncților săi tată, L.(W.)R., și soră G.R.L..

La rândul său

instanța de control judiciar, învestită cu soluționarea apelului Municipiului

București, prin primarul general, motivat exclusiv pe lipsa calității

procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București, a făcut

aplicațiunea art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998.

Împotriva

deciziei instanței de apel Municipiul București, reprezentat de primarul

general, a declarat recurs reiterând excepția lipsei calității procesuale

pasive a Consiliului General al Municipiului București, cu precizarea că, în

cauză, calitatea procesuală  pasivă nu aparține acestuia, care este autoritate

deliberativă, ci Municipiului București, reprezentat de primarul general.

Recursul nu

este fondat.

Prin decizia

nr. 4216 din 9 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția Civilă,

pronunțată în primul recurs declarat în cauză, s-a statuat, în temeiul art. 26

alin. 1 lit. a din Decretul nr. 31/1954 și al art. 12 alin. 5 din Legea nr.

213/1998, că „în litigiile vizând dreptul de proprietate asupra bunurilor

unităților administrativ teritoriale acestea sunt reprezentate de Consiliul

General al Municipiului București, care dă mandat scris primarului”.

În adevăr,

potrivit art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia, instanțele judecătorești sunt competente să

stabilească valabilitatea titlului statului asupra bunurilor care au intrat în

proprietatea sa în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar în

conformitate cu art. 12 alin. 5 din lege, în litigiile care privesc astfel de

bunuri, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar unitățile

administrativ-teritoriale, de către consiliile județene, de Consiliul General

al Municipiului București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare

caz, președintelui consiliului județean sau primarului. Acesta poate desemna un

alt funcționar de stat sau un avocat care să-l reprezinte în fața instanței.

Dispozițiile

legale citate se armonizează cu cele cuprinse în Legea adminitrației publice locale

(nr. 69/1991, respectiv nr.215/2001), potrivit căreia administrația publică a

municipiului București se realizează de către consiliile locale ale sectoarelor

Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București, ca

autorități deliberative, precum și de către primarii sectoarelor și primarul

general al Municipiului București, ca autorități executive.

În

considerarea celor ce preced se constată că hotărârea recurată este legală și

temeinică și urmează a fi confirmată prin respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul

General împotriva deciziei nr. 129 din 25 martie 2002 a Curții de Apel

București – secția a IV – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  26 martie   2003.