ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3967/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 septembrie 2001 I.N. a chemat în judecată Primăria Municipiului București – Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitând retrocedarea terenului în suprafață de 400 mp. situat în București. Prin sentința civilă nr. 761 din 27 mai 2002 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată. S-a reținut că reclamantul este unicul moștenitor al proprietarilor terenului, ce a fost preluat abuziv de stat, că cel în cauză a urmat procedura prealabilă administrativă și întrucât pârâtul nu a răspuns la notificare, reclamantul este îndreptățit să se adreseze instanței pentru rezolvarea cererii sale.

Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 31 din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, prin care a fost schimbată în tot hotărârea, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă. Sa reținut că în mod eronat tribunalul a asimilat lipsa dispoziției, a răspunsului la notificare cu refuzul de restituire, întrucât potrivit art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, tribunalul este competent de a cenzura legalitatea actului (decizie, dispoziție) emis de persoana juridică deținătoare și nu de a hotărî în locul acesteia. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recursul de față, solicitând casarea ei și menținerea hotărârii dată de prima insntanță.

Susține îndreptățirea sa la restituirea terenului în calitate de moștenitor legal și că unitatea deținătoare este obligată să dea un răspuns la notificare. În lipsa acestuia a cerut direct restituirea în natură a terenului proprietatea sa, care este liber de construcții și nu este folosit de altă persoană fizică sau juridică. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează. Din actele dosarului rezultă că cel în cauză a urmat procedura administrativă prevăzută de art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001, în sensul că a notificat în termen legal persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a terenului. Pârâta nu s-a pronunțat în nici un fel asupra cererii formulate și ca urmare, cel în cauză a făcut direct instanței aceeași solicitare.

Fără a analiza temeinicia cererii de restituire, instanța de apel a considerat cererea inadmisibilă. Soluția este în afara criticii, fiind dată în raport de dispozițiile cu caracter special ale legii, care sunt de strictă interpretare și nesusceptibile de aplicare prin analogie. Astfel, în același capitol privitor la procedura de restituire, se prevede potrivit art. 24 alin. (7) posibilitatea pentru persoana îndreptățită de a ataca în justiție decizia prevăzută de alin. (1) al aceluiași text, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. Dispozițiile următoare ale legii speciale nu prevăd alte stuații în care cel interesat să aibe deschisă calea contestării la tribunal. În această situație, se constată că în mod corect s-a respins cererea de restituire adresată direct instanței.

Așa fiind, recursul de față este neîntemeiat, urmâmnd a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul I.N. împotriva deciziei civile nr. 31 A din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2003.