ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3967/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 19 septembrie 2001 I.N. a chemat în judecată Primăria

Municipiului București – Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitând

retrocedarea terenului în suprafață de 400 mp. situat în București.

Prin

sentința civilă nr. 761 din 27 mai 2002 a Tribunalului București,  secția a

III-a civilă, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată. S-a reținut

că reclamantul este unicul moștenitor al proprietarilor terenului, ce a fost

preluat abuziv de stat, că cel în cauză a urmat procedura prealabilă

administrativă și întrucât pârâtul nu a răspuns la notificare, reclamantul este

îndreptățit să se adreseze instanței pentru rezolvarea cererii sale.

Apelul

declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost admis prin  decizia civilă

nr. 31 din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel București,  secția a III-a civilă,

prin care a fost schimbată în tot hotărârea, în sensul respingerii acțiunii ca

inadmisibilă.

Sa

reținut că în mod eronat tribunalul a asimilat lipsa dispoziției, a răspunsului

la notificare cu refuzul de restituire, întrucât  potrivit art. 24 alin. (7) și

(8) din Legea nr. 10/2001, tribunalul este competent de a cenzura legalitatea

actului (decizie, dispoziție) emis de persoana juridică deținătoare și nu de a

hotărî în locul acesteia.

Împotriva

acestei hotărâri, reclamantul a declarat recursul de față, solicitând casarea

ei și menținerea hotărârii dată de prima insntanță. Susține îndreptățirea sa la

restituirea terenului în calitate de moștenitor legal și că unitatea

deținătoare este obligată să dea un răspuns la notificare. În lipsa acestuia a

cerut direct restituirea în natură a terenului proprietatea sa, care este liber

de construcții și nu este folosit de altă persoană fizică sau juridică.

Recursul

nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează.

Din

actele dosarului rezultă că cel în cauză a urmat procedura administrativă

prevăzută de art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001, în sensul că a notificat în

termen legal persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a

terenului. Pârâta nu s-a pronunțat în nici un fel asupra cererii formulate și

ca urmare, cel în cauză a făcut direct instanței aceeași solicitare.

Fără a

analiza temeinicia cererii de restituire, instanța de apel a considerat cererea

inadmisibilă. Soluția este în afara criticii, fiind dată în raport de

dispozițiile cu caracter special ale legii, care sunt de strictă interpretare

și nesusceptibile de aplicare prin analogie.

Astfel,

în același capitol privitor la procedura de restituire, se prevede potrivit

art. 24 alin. (7)  posibilitatea pentru persoana îndreptățită de a ataca în

justiție decizia prevăzută de alin. (1) al aceluiași text, în termen de 30 de

zile de la data comunicării acesteia. Dispozițiile următoare  ale legii

speciale nu prevăd alte stuații în care cel interesat să aibe deschisă calea

contestării la tribunal. În această situație, se constată că în mod corect s-a

respins cererea de restituire adresată direct instanței.

Așa

fiind, recursul de față este neîntemeiat, urmâmnd a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul I.N. împotriva

deciziei civile nr. 31 A din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2003.