ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4472/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie

1999 sub nr. 151 pe rolul Tribunalului București, reclamanții B.L.C. și B.A.E.

au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul să le

restituie terenul în suprafață de 3200 mp situat în B-dul G. nr.70.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că

sunt proprietarii imobilului în baza unui act autentic de vânzare-cumpărare, că

acest imobil a fost preluat abuziv de către stat, construcțiile existente au

fost demolate, iar terenul este și în prezent neafectat de nici un detaliu de

sistematizare.

Tribunalul București, secția a V-a, prin

sentința civilă nr. 467 F din 16 decembrie 1999 a respins acțiunea ca

neîntemeiată, reținând că terenul revendicat a fost preluat de către stat prin

expropriere în baza Decretului nr. 6/1983 și, ca atare, reclamanții ar fi

trebuit să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991.

Curtea de Apel București, secția a IV-a, prin

decizia civilă nr. 219 din 25 aprilie 2000 a admis apelul declarat de către

reclamant, împotriva acestei sentințe pe care a desființat-o și a trimis cauza

spre rejudecare pe fond la același tribunal.

Cu ocazia rejudecării, reclamantul B.C.L. a

precizat acțiunea arătând că B.A.E., a decedat pe parcursul procesului iar el,

în calitate de unic moștenitor, continuă acțiunea solicitând a fi introduși în

cauză alături de C.G.M.B. și Municipiul București prin Primar General și S.C.

O. S.A. în calitate de pârâți.

Tribunalul București, secția V, prin sentința

civilă nr. 48 F din 19 ianuarie 2001 a admis acțiunea și a obligat pârâții să

respecte dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafeței de teren de

3200 mp situată în  sector 6.

A omologat raportul de expertiză întocmit de

expertul C.A., raport care a concluzionat că terenul în litigiu este liber de

construcții.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut că terenul proprietatea reclamantului a fost expropriat pentru utilitate

publică dar reclamantul nu a fost despăgubit iar în prezent terenul nu este

afectat de detalii de sistematizare.

Prin încheierea de la 1 martie 2001 Tribunalul

București, secția V a, admis cererea de îndreptare a greșelii materiale în

sensul că dreptul de proprietate al reclamantului urmează a fi respectat asupra

unei suprafețe de teren de 3200 mp situată în sector 6.

Împotriva sentinței au declarat apel Consiliul

General al Municipiului București și reclamantul B.C.L., iar împotriva

încheierii de îndreptare a erorii materiale a declarat apel Municipiul

București prin Primar General.

Reclamantul a depus o cerere prin care a

solicitat să se ia act că renunță la apelul declarat.

Pârâții-apelanți nu și-au motivat apelurile

declarate.

Curtea de Apel București, secția a IV-a, prin

decizia civilă nr. 368 din 21 iunie 2001 a respins ca nefondate apelurile

declarate de C.G.M.B. împotriva sentinței civile nr.48 din 19 ianuarie 2001 a

Tribunalului București, secția V, și de Municipiul București prin Primarul

General împotriva Încheierii din 1 martie 2001 a Tribunalului București, secția

V-a.

A luat act de retragerea apelului declarat de

reclamant.

Instanța de apel a constatat că tribunalul a

reținut corect că terenul proprietatea reclamantului a trecut în proprietatea

statului fără plata nici unei despăgubiri și că în prezent este liber de

construcții.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

Consiliul General al Municipiului București prin Municipiul București

reprezentat de Primarul General invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ.

Se susține în primul rând avându-se în vedere

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că instanțele au apreciat greșit că

C.G.M.B. are calitate procesual pasivă când, conform prevederilor Legii nr.

215/2001 art.19 și  art. 21 rezultă că administrația publică prin care se

realizează autonomia locală sunt Consiliile locale, comunale și orășenești ca

autorități deliberative și primarii ca autorități executive.

Cea de a doua susținere întemeiată pe prevederile

art. 304 pct. 10 C. proc. civ. este în sensul că deși din adresa nr. 860/1999

emisă de Primăria Municipiului București rezultă că alte persoane erau

proprietarii imobilului revendicat, instanțele au apreciat că reclamanții au

calitate procesual activă.

Se susține, de asemenea că reclamantul nu a dat

curs dispoziției instanței de fond de a indica numele moștenitorilor

reclamantei B.A.E.Ș., iar instanțele nu s-au pronunțat asupra introducerii în

cauză a moștenitorilor.

Recursul este nefondat.

În ceea ce privește prima susținere prin care se

invocă lipsa calității procesual pasive a C.G.M.B. este de reținut în primul

rând că reprezentantul acestei instituții a declarat că renunță să mai susțină

acest motiv de recurs, cerere care nu este procedurală, lipsind mandatul din

partea Primarului.

Analizând susținerea privind lipsa calității

procesual pasive este de reținut că Legea nr. 215/2001 invocată, nu se aplică

în cauză întrucât la data înregistrării acțiunii era în vigoare Legea nr.

69/1991.

Cu privire la calitatea procesuală este de

menționat că ea decurge din lege astfel art. 26 alin. (1) lit. a) din Decretul

nr. 31/1954 prevede că sunt persoane juridice organele locale ale

administrației de stat, împrejurare arătată și de art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 69/1991 a administrației publice locale.

În consecință legea administrației locale nu

abrogă reglementarea din Decretul nr. 31/1954.

Potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

69/1991 comunele, orașele și județele sunt persoane juridice cu deplină

capacitate și patrimoniu cu drept de administrare generală a intereselor

publice locale, care, ca persoane juridice civile au în proprietate bunuri din

domeniul privat, ceea ce persoane de drept public sunt proprietare ale

bunurilor domeniului public de interes local.

Prin urmare, în situația din prezenta cauză,

orașul are un drept de proprietate asupra domeniului privat, ceea ce presupune

și un drept de administrare.

Se produce un mandat „ope lege” asupra dreptului

de administrare în favoarea Consiliului – organ deopotrivă deliberativ și

executiv – care dispune prin hotărâri [art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr.

69/1991)].

Art. 6 din Legea nr. 213/1998 prevede, printre

altele, și bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităților

administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foștii proprietari sau

succesorii lor, iar art. 12 alin. (5) prevede că „în litigiile referitoare la

dreptul de proprietate asupra bunurilor unităților administrativ-teritoriale”,

acestea sunt reprezentate, ca în cazul în speță, de Consiliul General al

Municipiului București care dă mandat scris Primarului General.

Coroborând prevederile legale mai înainte

menționate, rezultă că recurentul are calitate procesual pasivă, deci această

critică este nefondată.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de

recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct. 10 C. proc. civ. și acesta nu este

fondat.

Astfel autorul reclamantului, conform actului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1079 din 10 aprilie 1954 și transcris la

data de 26 aprilie 1954 sub nr. 194 a fost proprietarul terenului în suprafață

de 3200 mp.

Pentru identificarea acestui teren au fost

administrate probe cu acte și cu o expertiză tehnică.

Față de schimbarea adresei poștale a fost

efectuat și un supliment la raportul de expertiză tehnică, care a avut în

vedere Planul Direcției patrimoniu imobiliar – oficiul de cadastru, planul de

parcelare cadastrală și care a stabilit fără echivoc că imobilul în litigiu

este situat în prezent la  nr. 120-124 (fostă nr.70).

Nici ultima susținere nu este fondată,

reclamantul fiind cel care după decesul mamei sale, reclamanta B.E.A. a

solicitat scoaterea din cauză a acesteia, acțiunea fiind continuată de el, care

în calitate de fiu era unicul moștenitor (certificat moștenitor nr. 80/10

noiembrie 2000).

În consecință nemaiexistând alți

moștenitori ai reclamantei decedate pe parcursul judecării cauzei, instanța nu

avea pe cine să introducă în cauză.

Distinct de cele mai înainte menționate este de

reținut că recurentul a formulat și apel împotriva sentinței instanței de fond,

apel pe care nu l-a motivat nici în drept și nici nu a solicitat probe noi.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte

arătate, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul

General al Municipiului București împotriva deciziei nr. 368 din 21 iunie 2001

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  4 noiembrie 2003.