ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4472/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 1999 sub nr. 151 pe rolul Tribunalului București, reclamanții B.L.C. și B.A.E. au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul să le restituie terenul în suprafață de 3200 mp situat în B-dul G. nr.70. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului în baza unui act autentic de vânzare-cumpărare, că acest imobil a fost preluat abuziv de către stat, construcțiile existente au fost demolate, iar terenul este și în prezent neafectat de nici un detaliu de sistematizare.

Tribunalul București, secția a V-a, prin sentința civilă nr. 467 F din 16 decembrie 1999 a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că terenul revendicat a fost preluat de către stat prin expropriere în baza Decretului nr. 6/1983 și, ca atare, reclamanții ar fi trebuit să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991. Curtea de Apel București, secția a IV-a, prin decizia civilă nr. 219 din 25 aprilie 2000 a admis apelul declarat de către reclamant, împotriva acestei sentințe pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare pe fond la același tribunal. Cu ocazia rejudecării, reclamantul B.C.L. a precizat acțiunea arătând că B.A.E., a decedat pe parcursul procesului iar el, în calitate de unic moștenitor, continuă acțiunea solicitând a fi introduși în cauză alături de C.G.M.B.

și Municipiul București prin Primar General și S.C. O. S.A. în calitate de pârâți. Tribunalul București, secția V, prin sentința civilă nr. 48 F din 19 ianuarie 2001 a admis acțiunea și a obligat pârâții să respecte dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafeței de teren de 3200 mp situată în sector 6. A omologat raportul de expertiză întocmit de expertul C.A., raport care a concluzionat că terenul în litigiu este liber de construcții. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că terenul proprietatea reclamantului a fost expropriat pentru utilitate publică dar reclamantul nu a fost despăgubit iar în prezent terenul nu este afectat de detalii de sistematizare.

Prin încheierea de la 1 martie 2001 Tribunalul București, secția V a, admis cererea de îndreptare a greșelii materiale în sensul că dreptul de proprietate al reclamantului urmează a fi respectat asupra unei suprafețe de teren de 3200 mp situată în sector 6. Împotriva sentinței au declarat apel Consiliul General al Municipiului București și reclamantul B.C.L., iar împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale a declarat apel Municipiul București prin Primar General. Reclamantul a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act că renunță la apelul declarat. Pârâții-apelanți nu și-au motivat apelurile declarate. Curtea de Apel București, secția a IV-a, prin decizia civilă nr. 368 din 21 iunie 2001 a respins ca nefondate apelurile declarate de C.G.M.B.

împotriva sentinței civile nr.48 din 19 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția V, și de Municipiul București prin Primarul General împotriva Încheierii din 1 martie 2001 a Tribunalului București, secția V-a. A luat act de retragerea apelului declarat de reclamant. Instanța de apel a constatat că tribunalul a reținut corect că terenul proprietatea reclamantului a trecut în proprietatea statului fără plata nici unei despăgubiri și că în prezent este liber de construcții. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul General al Municipiului București prin Municipiul București reprezentat de Primarul General invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se susține în primul rând avându-se în vedere prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. că instanțele au apreciat greșit că C.G.M.B. are calitate procesual pasivă când, conform prevederilor Legii nr. 215/2001 art.19 și art. 21 rezultă că administrația publică prin care se realizează autonomia locală sunt Consiliile locale, comunale și orășenești ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive. Cea de a doua susținere întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. este în sensul că deși din adresa nr. 860/1999 emisă de Primăria Municipiului București rezultă că alte persoane erau proprietarii imobilului revendicat, instanțele au apreciat că reclamanții au calitate procesual activă. Se susține, de asemenea că reclamantul nu a dat curs dispoziției instanței de fond de a indica numele moștenitorilor reclamantei B.A.E.Ș., iar instanțele nu s-au pronunțat asupra introducerii în cauză a moștenitorilor.

Recursul este nefondat. În ceea ce privește prima susținere prin care se invocă lipsa calității procesual pasive a C.G.M.B. este de reținut în primul rând că reprezentantul acestei instituții a declarat că renunță să mai susțină acest motiv de recurs, cerere care nu este procedurală, lipsind mandatul din partea Primarului. Analizând susținerea privind lipsa calității procesual pasive este de reținut că Legea nr. 215/2001 invocată, nu se aplică în cauză întrucât la data înregistrării acțiunii era în vigoare Legea nr. 69/1991. Cu privire la calitatea procesuală este de menționat că ea decurge din lege astfel art. 26 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 31/1954 prevede că sunt persoane juridice organele locale ale administrației de stat, împrejurare arătată și de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 69/1991 a administrației publice locale.

În consecință legea administrației locale nu abrogă reglementarea din Decretul nr. 31/1954. Potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 69/1991 comunele, orașele și județele sunt persoane juridice cu deplină capacitate și patrimoniu cu drept de administrare generală a intereselor publice locale, care, ca persoane juridice civile au în proprietate bunuri din domeniul privat, ceea ce persoane de drept public sunt proprietare ale bunurilor domeniului public de interes local. Prin urmare, în situația din prezenta cauză, orașul are un drept de proprietate asupra domeniului privat, ceea ce presupune și un drept de administrare. Se produce un mandat „ope lege” asupra dreptului de administrare în favoarea Consiliului – organ deopotrivă deliberativ și executiv – care dispune prin hotărâri [art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 69/1991)].

Art. 6 din Legea nr. 213/1998 prevede, printre altele, și bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii lor, iar art. 12 alin. (5) prevede că „în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor unităților administrativ-teritoriale”, acestea sunt reprezentate, ca în cazul în speță, de Consiliul General al Municipiului București care dă mandat scris Primarului General. Coroborând prevederile legale mai înainte menționate, rezultă că recurentul are calitate procesual pasivă, deci această critică este nefondată. În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct. 10 C. proc.

civ. și acesta nu este fondat. Astfel autorul reclamantului, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1079 din 10 aprilie 1954 și transcris la data de 26 aprilie 1954 sub nr. 194 a fost proprietarul terenului în suprafață de 3200 mp. Pentru identificarea acestui teren au fost administrate probe cu acte și cu o expertiză tehnică. Față de schimbarea adresei poștale a fost efectuat și un supliment la raportul de expertiză tehnică, care a avut în vedere Planul Direcției patrimoniu imobiliar – oficiul de cadastru, planul de parcelare cadastrală și care a stabilit fără echivoc că imobilul în litigiu este situat în prezent la nr. 120-124 (fostă nr.70). Nici ultima susținere nu este fondată, reclamantul fiind cel care după decesul mamei sale, reclamanta B.E.A.

a solicitat scoaterea din cauză a acesteia, acțiunea fiind continuată de el, care în calitate de fiu era unicul moștenitor (certificat moștenitor nr. 80/10 noiembrie 2000). În consecință nemaiexistând alți moștenitori ai reclamantei decedate pe parcursul judecării cauzei, instanța nu avea pe cine să introducă în cauză. Distinct de cele mai înainte menționate este de reținut că recurentul a formulat și apel împotriva sentinței instanței de fond, apel pe care nu l-a motivat nici în drept și nici nu a solicitat probe noi. Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei nr. 368 din 21 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.