ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1445/2007

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantele S.A. și S.V.O. în

calitate de moștenitoare a defunctului A.S. au chemat în judecată pe pârâții

D.E., D.P.E., D.V.A., D.S.D., Primăria Municipiului București, Consiliul

General al Municipiului București și SC C. SA și au cerut să se dispună:

retrocedarea imobilului, Corp A etaj 2 și etaj 3 situat în București și a

terenului în suprafață de 60 mp grădină, preluate în mod abuziv prin Decretul

nr. 92/1950; să fie obligați pârâții să le lase în proprietate și posesie

imobilul revendicat; să se constate că adevăratul proprietar A.S. nu se încadra

în prevederile Decretului nr. 92/1950; să se constate totodată nulitatea

absolută a contractelor de vânzare-cumpărare intervenite între Primăria

Municipiului București prin mandatarul său SC C. SA, și cumpărătorii pârâții

persoane fizice, având numerele de înregistrare 42127, 42444 și 42445 din 21

martie 1997, respectiv 21 aprilie 1997.

Tribunalul Municipiului București, secția a IV-a civilă, prin sentința

nr. 602 din 11 iunie 2001 a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind

revendicarea suprafeței de 60 mp teren, și ca nefondate celelalte cereri.

Sentința instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, care, prin

decizia nr. 573 din 18 decembrie 2001 a respins ca nefondat apelul

reclamantelor.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantele. Acesta a fost admis de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 5289 din 10 decembrie 2003. A fost

casată decizia atacată, precum și sentința nr. 602 din 11 iunie 2001 a

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, cauza fiind trimisă la același

tribunal pentru rejudecare.

Înalta Curte a reținut că, raportat

la acțiuni anterioare ce au făcut obiectul sentinței civile nr. 3949 din 26 mai

1998 a Judecătoriei sectorului 5 București și a deciziei civile nr. 2722 din 22

octombrie 1980 a Tribunalului București, rezultă că au rămas nerezolvate atât

primul capăt de cere privind constatarea trecerii imobilului în proprietatea

statului fără titlu valabil, cât și parțial, cel de al doilea capăt, având ca

obiect revendicarea terenului neconstruit în suprafață de 60 mp, grădina de

flori, și parțial a clădirii, Corp A privind două dintre cele trei etaje.

S-a mai reținut că rejudecarea cauzei

se impune și în legătură cu soluționarea celorlalte capete de cerere, în primul

rând cu privire la constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare

pentru cauză ilicită.

Rejudecând cauza Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1117 din 17 decembrie 2004 a

admis în parte acțiunea formulată de reclamantele S.A. și S.V.O. în

contradictoriu cu pârâții D.E., D.P., D.V.A., D.S.D., Primăria Municipiului

București prin Primarul General și SC C. SA. A fost admisă cererea privind constatarea

că autorul reclamantelor A.S. nu se încadra în prevederile art. I din Decretul

nr. 92/1950. În rest a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 1521 din 24 noiembrie 2005 a respins apelul

formulat de pârâtul Municipiului București prin Primarul General împotriva

sentinței nr. 1117 din 17 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a

IV-a civilă; a admis apelul reclamantelor S.A. și S.V.O. împotriva aceleiași

sentințe; casează „decizia recurată (?)” și trimite cauza spre rejudecare,

aceluiași tribunal.

Împotriva deciziei nr. 1521 din 24

noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă au

declarat recurs:

invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că autorul

reclamantelor nu a fost naționalizat în calitate de „tinichigiu” ci în calitate

de industriaș; instanța tribunalului s-a pronunțat pe fond asupra capetelor de

cerere cu care a fost investită. Se solicită casarea deciziei instanței de apel

și menținerea hotărârii instanței de fond.

casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că instanța

tribunalului a soluționat capetele de cerere, inclusiv cel referitor la

suprafața de 60 mp teren, pe fond, astfel că în mod nelegal s-a trimis cauza

spre rejudecare la același tribunal.

Ambele recursuri se privesc ca

întemeiate în limitele și pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă, prin decizia nr. 5289 din 10 decembrie 2003 a trimis cauza spre

rejudecare la prima instanță (Tribunalul București) deoarece nu au fost

soluționate pe fond toate capetele de cerere formulate de reclamante în acțiunea

introductivă.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, rejudecând cauza a soluționat pe fond toate capetele de cerere,

inclusiv cel referitor la revendicarea terenului, grădină, în suprafață de 60

mp. Acest lucru rezultă din considerentele sentinței nr. 1117 din 17 decembrie

2004 (pag. 6 și 7).

Conform art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat

procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa

hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

În speță, condițiile textului de

lege citat nu sunt îndeplinite, astfel cum s-a arătat.

În consecință, instanța de apel

trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 295 C. proc. civ., potrivit cărora

instanțele de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației

de fapt și aplicarea legii de către prima instanță; încuviințează refacerea sau

completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea de

probe noi propuse în condițiile art. 292 C. proc. civ. dacă consideră că sunt

necesare pentru soluționarea cauzei.

Astfel fiind, se vor admite ambele

recursuri, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza aceleiași curți

de apel pentru rejudecarea apelurilor, urmând a face aplicațiunea prevederilor

legale sus citate, dacă va considera necesar refacerea sau administrarea de noi

probe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâtele D.V.A., D.S.D. și D.E. împotriva deciziei civile nr. 1521 din 24

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și

cererea de aderare la recurs formulată de pârâții D.F. și D.P.

Casează decizia recurată și trimite

cauza la Curtea de Apel București pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2007      .