ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3882/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 244 din 6 martie 2001 Tribunalul București, secția a III – a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.G. și a obligat pe pârâții Consiliul General al Municipiului București și S.C. A. S.A. să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie imobilul situat în București, compus din teren liber de 90,30 m.p. și construcție în suprafață de 36,16 m.p., precum și apartamentele ocupate cu contracte de închiriere de numiții P.S., P.L. și D.N. Au fost admise cererile de intervenție în interes propriu și s-a constatat dreptul de proprietate dobândit prin contracte de vânzare-cumpărare, astfel: M.B.

și M.E. asupra apartamentului nr. 1; C.S. și C. A. asupra apartamentului nr. 2; P.C. și E. asupra apartamentului nr. 4; C. T. și C.O. asupra apartamentului de la etajul 3; B.V.V. și B.E., asupra apartamentului nr. 3, toate situate în București. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâtul Consiliul General al Municipiului București, apel ce a vizat doar calitatea procesuală a pârâtului, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 520/A din 22 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal a declarat recurs pârâtul Consiliul General al Municipiului București, prin Primarul General.

În motivarea recursului, interpretând dispozițiile art. 19 pct. 1, art. 21 pct. 1 și art. 67 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, pârâtul a susținut că nu Consiliul General al Municipiului București, persoană chemată de reclamant în judecată, are calitate procesuală pasivă, ci doar Municipiul București, reprezentat de Primarul General, situație în care s-a cerut casarea hotărârilor pronunțate în cauză și respingerea acțiunii pentru acest considerent. Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 2, art. 4, art. 5 și art. 20 lit. g) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, în vigoare la data introducerii acțiunii (22 octombrie 1999), comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale, cu personalitate juridică, iar autoritățile publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive, consiliile locale având și atribuții administrative în domeniul public și privat al comunei sau orașului (municipiului). Art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia prevede, printre altele, și bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora.

Art. 42 alin. (2) din Legea nr. 69/1991, în vigoare la data introducerii acțiunii (prevederile Legii nr. 215/2001 nu își pot găsi aplicațiunea în cauză, deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul de drept constituțional și de drept civil al neretroactivității legii civile noi), stipulează că primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țară sau din străinătate, precum și în justiție, iar așa cum s-a relevat, potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile de tipul celui în speță, Consiliul General al Municipiului București poate fi reprezentat de președintele consiliului sau de primar.

Cu referire la cazul dedus recursului, din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că în litigiile care pun în discuție dreptul de proprietate al bunurilor ce fac parte din domeniul public sau privat al statului, aflate în administrarea Consiliului General al Municipiului București, acest organ al administrației publice locale, ca organ deliberativ și respectiv Municipiul București, ca autoritate executivă, au calitate procesuală pasivă. Cum reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București în raport de care tribunalul a stabilit obligația de restituire a imobilului, se constată că acest pârât are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care recursul se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 520/A din 22 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.