ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3882/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 244 din 6

martie 2001 Tribunalul București, secția a III – a civilă, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul M.G. și a obligat pe pârâții Consiliul

General al Municipiului București și S.C. A. S.A. să-i lase în deplină proprietate

și pașnică posesie imobilul situat în București, compus din teren liber de 90,30

m.p. și construcție în suprafață de 36,16 m.p., precum și apartamentele ocupate

cu contracte de închiriere de numiții P.S., P.L. și D.N.

Au fost admise cererile de intervenție

în interes propriu și s-a constatat dreptul de proprietate dobândit prin

contracte de vânzare-cumpărare, astfel: M.B. și M.E. asupra apartamentului nr.

1; C.S. și C. A. asupra apartamentului nr. 2; P.C. și E. asupra apartamentului

nr. 4; C. T. și C.O. asupra apartamentului de la etajul 3; B.V.V. și B.E.,

asupra apartamentului nr. 3, toate situate în București.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de pârâtul Consiliul General al Municipiului București, apel ce a

vizat doar calitatea procesuală a pârâtului, a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 520/A din 22 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă.

Împotriva deciziei dată în apel prin

care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal a declarat recurs

pârâtul Consiliul General al Municipiului București, prin Primarul General. În

motivarea recursului, interpretând dispozițiile art. 19 pct. 1, art. 21 pct. 1

și art. 67 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, pârâtul a

susținut că nu Consiliul General al Municipiului București, persoană chemată de

reclamant în judecată, are calitate procesuală pasivă, ci doar Municipiul

București, reprezentat de Primarul General, situație în care s-a cerut casarea

hotărârilor pronunțate în cauză și respingerea acțiunii pentru acest

considerent.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 2, art. 4, art. 5 și  art.

20 lit. g) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, în vigoare la

data introducerii acțiunii (22 octombrie 1999), comunele, orașele, municipiile

și județele sunt unități administrativ-teritoriale, cu personalitate juridică,

iar autoritățile publice prin care se realizează autonomia locală în comune și

orașe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca

autorități executive, consiliile locale având și atribuții administrative în

domeniul public și privat al comunei sau orașului (municipiului).

Art. 6 din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia prevede, printre

altele, și bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităților

administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foștii proprietari sau

succesorii acestora.

Art. 42 alin. (2) din Legea nr. 69/1991,

în vigoare la data introducerii acțiunii (prevederile Legii nr. 215/2001 nu își

pot găsi aplicațiunea în cauză, deoarece, în caz contrar, s-ar încălca

principiul de drept constituțional și de drept civil al neretroactivității

legii civile noi), stipulează că primarul reprezintă comuna sau orașul în

relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țară sau din străinătate,

precum și în justiție, iar așa cum s-a relevat, potrivit art. 12 alin. (5) din

Legea nr. 213/1998, în litigiile de tipul celui în speță, Consiliul General al

Municipiului București poate fi reprezentat de președintele consiliului sau de

primar.

Cu referire la cazul dedus

recursului, din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că în

litigiile care pun în discuție dreptul de proprietate al bunurilor ce fac  parte

din domeniul public sau privat al statului, aflate în administrarea Consiliului

General al Municipiului București, acest organ al administrației publice

locale, ca organ deliberativ și respectiv Municipiul București, ca autoritate

executivă, au calitate procesuală pasivă.

Cum reclamantul a chemat în judecată

pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București în raport de care

tribunalul a stabilit obligația de restituire a imobilului, se constată că

acest pârât are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care recursul se

privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București, prin Primarul

General împotriva deciziei nr. 520/A din 22 noiembrie 2000 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  8 octombrie 2003.