ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 68/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3595 din 30

aprilie 2002 reclamanții V.I., S.E., V.N. și V.M. au chemat în judecată

Municipiul București, prin Primar solicitând să fie obligat pârâtul să le lase

în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 782,31 mp situat în

București preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950, în patrimoniul Statului

Român.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că

imobilul în litigiu, coproprietatea autorilor lor D.(P.)V., G.I.V. și M.V., a

fost preluat de Statul Român fără titlu valabil precum și că restituirea

acestuia în natură este posibilă, în condițiile Legii nr. 10/2001.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin

sentința civilă nr. 1358 din 12 septembrie 2002, menținută prin decizia civilă

nr. 42 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a

admis acțiunea și a obligat Municipiul București reprezentat de Primarul

General să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de

307,20 mp cu vecinătățile indicate.

S-a reținut că, în temeiul Decretului nr.

92/1950 din patrimoniul autorilor reclamanților, D.V., G.I.V. și M.V. a fost

preluat imobilul situat în București compus din 782,30 mp teren și două corpuri

de construcție, ulterior demolate.

S-a considerat că terenul în suprafață de 307,20

mp este liber și poate fi restituit reclamanților în natură, potrivit art. 9 și

art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei civile nr. 42 din 5 februarie

2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs

Municipiul București prin Primarul General solicitând casarea în temeiul art. 9

și art. 10 C. proc. civ. și susținând în esență că greșit a fost admisă

acțiunea întrucât terenul în litigiu are destinația de spațiu verde, aflat

într-o zonă construită , sistematizată și nu poate fi restituit în natură.

Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru

următoarele considerente:

Imobilul situat în București a fost preluat în

patrimoniul Statului Român în temeiul Decretului nr. 92/1950 din proprietatea

autorilor reclamanților, D.V., G.I.V. și M.V.

Ulterior, prin dispoziția nr. 1131 din 31 mai

1968 a fostului Consiliu popular al Municipiului București s-a dispus preluarea

imobilului și demolarea construcțiilor în cadrul unui proiect pentru realizarea

ansamblului Colentina.

Din raportul de expertiză tehnică efectuat în

cauză de ing. F.M. și schița aflată la dosar de fond rezultă că ansamblul de

locuințe a fost realizat, zona este sistematizată; terenul în litigiu este

parțial ocupat de un bloc cu mai multe apartamente iar parțial reprezintă

spațiu verde.

Instanțele de fond și de apel au reținut corect

că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor preluate abuziv

astfel cum sunt definite prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind registrul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6

martie 1945-22 decembrie 1989, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și

demolate total sau parțial restituirea în natură se dispune pentru terenul

liber și pentru construcțiile nedemolate, urmând să se respecte documentațiile

de urbanism legal aprobate iar pentru construcțiile demolate și terenurile

ocupate măsurile se stabilesc prin echivalent.

Cum în speță terenul în litigiu nu este liber,

restituirea în natură nu este posibilă iar în cadrul Legii nr. 10/2001 se

impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Față de considerentele menționate, CURTEA va

admite recursul, va casa decizia curții de apel și sentința tribunalului și va

respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Municipiul București prin Primarul General.

Casează decizia nr. 42 din 5 februarie 2003 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și sentința civilă nr.

1358 din 12 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și

respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții V.A., V.I.A., V.N. și

V.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 ianuarie 2004.