ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4000/2003

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Reclamanții

I.M., P.V., P.R.S. și P.C.A. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General

al Municipiului București, S.C. C. SA și S.D.S., pentru ca, prin hotărârea ce

se va pronunța să fie obligați să le lase în deplină proprietate, terenul în

suprafață de  136 mp, situat în București. Motivându-și acțiunea, reclamanții

au arătat că terenul revendicat face parte din suprafața de 536 mp ce a fost

dobândită prin cumpărare de autorii acestora, P.F. și P.I., care a fost

naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, la poziția nr. 5723 din anexă fiind

menționat greșit numele de P.I., în loc de I.P. și că autorii reclamanților

erau exceptați de la măsura naționalizării.

Prin

sentința nr.1378 din 18 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale

pasive a S.C. C. SA și a Consiliului General al Municipiului București, precum

și acțiunea, ca nefondată.

Apelul

declarat de reclamanți a fost admis, prin decizia nr. 48 din 9 februarie 2002,

pronunțată de Curtea de Apel București,  secția a IV-a civilă, a fost anulată

sentința tribunalului și a fost reținută cauza pentru soluționare pe fond.

În

fond, prin decizia nr. 122 din 20 martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a fost admisă acțiunea și au fost obligați

pârâții să le lase reclamanților în deplină proprietate terenul în suprafață de

136 mp, situat în București, identificat prin raportul de expertiză tehnică

efectuat de expert S.C.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că terenul care  formează obiectul

litigiului a fost trecut abuziv în proprietatea statului, prin Decretul nr.

92/1950, de la autorii reclamanților I.P. și P.F.

Împotriva

susmenționatei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul general al

municipiului București, întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 9 din C.

proc. civ. și susținând în esență că instanța nu putea aprecia asupra

neconstituționalității Decretului nr. 92/1950, această atribuție având-o doar

Curtea Constituțională, că nu a fost dovedită preluarea abuzivă de către stat a

terenului și nici exceptarea autorilor reclamanților de la măsura

naționalizării, trecerea imobilului în proprietatea statului fiind legală.

Recursul

este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

La

dosar, în dovedirea titlului de proprietate al autorilor lor, reclamanții au

depus copie de pe contractul de vânzare-cumpărare din 29 aprilie 1946, conform

căruia, autorii reclamanților, P.F. și I.P. au cumpărat de la vânzătorul A.N.,

terenul situat în București, revendicat în prezenta cauză.

În

anexa Decretului nr. 92/1950, la poziția nr. 5723, la care se referă în

cuprinsul acțiunii reclamanții, este menționat ca fiind trecut în proprietatea

statului, de la autorul acestora imobilul situat în București, str. P. nr. 47,

iar nu nr. 45, indicat în acțiune.

Deci,

reclamanții nu au făcut dovada că la data naționalizării imobilul situat în

str. P. nr.45 se afla în proprietatea autorilor lor.

De

altfel, în cadrul unui alt proces, prin sentința civilă nr. 99F din 3 iunie

1999, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, reclamanților

le-a fost admisă acțiunea în revendicare privind imobilul situat în str. P.

nr.47, menționat în decretul de naționalizare și au și fost puși în posesia lui

prin procesul-verbal nr.290441/13.01.2000 al Primăriei municipiului București –

D.P.I.- D.G.A.F.I.

Așa

fiind, se constată că în mod greșit a fost admisă acțiunea, deși reclamanții nu

și-au dovedit titlul de proprietate.

În

atare situație devine inutilă analizarea celorlalte critici formulate de

recurent.

În

consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 312 din C. proc. civ., a

fi casate deciziile curții de apel și a fi respins apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței tribunalului, care va fi păstrată, cu schimbarea

motivării acesteia, în sensul considerentelor expuse.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâtul Consiliul General al Municipiului București, reprezentat de Primarul

General.

Casează decizia nr.  122 din 20

martie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și decizia

nr. 48 din 9 februarie 2002 a aceleiași instanțe și respinge apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1378 din 18 septembrie 2001 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.