ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4000/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Reclamanții I.M., P.V., P.R.S. și P.C.A. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București, S.C. C. SA și S.D.S., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să le lase în deplină proprietate, terenul în suprafață de 136 mp, situat în București. Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că terenul revendicat face parte din suprafața de 536 mp ce a fost dobândită prin cumpărare de autorii acestora, P.F. și P.I., care a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, la poziția nr. 5723 din anexă fiind menționat greșit numele de P.I., în loc de I.P. și că autorii reclamanților erau exceptați de la măsura naționalizării.

Prin sentința nr.1378 din 18 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. C. SA și a Consiliului General al Municipiului București, precum și acțiunea, ca nefondată. Apelul declarat de reclamanți a fost admis, prin decizia nr. 48 din 9 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost anulată sentința tribunalului și a fost reținută cauza pentru soluționare pe fond. În fond, prin decizia nr. 122 din 20 martie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții să le lase reclamanților în deplină proprietate terenul în suprafață de 136 mp, situat în București, identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert S.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că terenul care formează obiectul litigiului a fost trecut abuziv în proprietatea statului, prin Decretul nr. 92/1950, de la autorii reclamanților I.P. și P.F. Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul general al municipiului București, întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și susținând în esență că instanța nu putea aprecia asupra neconstituționalității Decretului nr. 92/1950, această atribuție având-o doar Curtea Constituțională, că nu a fost dovedită preluarea abuzivă de către stat a terenului și nici exceptarea autorilor reclamanților de la măsura naționalizării, trecerea imobilului în proprietatea statului fiind legală.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma. La dosar, în dovedirea titlului de proprietate al autorilor lor, reclamanții au depus copie de pe contractul de vânzare-cumpărare din 29 aprilie 1946, conform căruia, autorii reclamanților, P.F. și I.P. au cumpărat de la vânzătorul A.N., terenul situat în București, revendicat în prezenta cauză. În anexa Decretului nr. 92/1950, la poziția nr. 5723, la care se referă în cuprinsul acțiunii reclamanții, este menționat ca fiind trecut în proprietatea statului, de la autorul acestora imobilul situat în București, str. P. nr. 47, iar nu nr. 45, indicat în acțiune. Deci, reclamanții nu au făcut dovada că la data naționalizării imobilul situat în str. P. nr.45 se afla în proprietatea autorilor lor.

De altfel, în cadrul unui alt proces, prin sentința civilă nr. 99F din 3 iunie 1999, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, reclamanților le-a fost admisă acțiunea în revendicare privind imobilul situat în str. P. nr.47, menționat în decretul de naționalizare și au și fost puși în posesia lui prin procesul-verbal nr.290441/13.01.2000 al Primăriei municipiului București – D.P.I.- D.G.A.F.I. Așa fiind, se constată că în mod greșit a fost admisă acțiunea, deși reclamanții nu și-au dovedit titlul de proprietate. În atare situație devine inutilă analizarea celorlalte critici formulate de recurent. În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 312 din C. proc. civ., a fi casate deciziile curții de apel și a fi respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului, care va fi păstrată, cu schimbarea motivării acesteia, în sensul considerentelor expuse.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București, reprezentat de Primarul General. Casează decizia nr. 122 din 20 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și decizia nr. 48 din 9 februarie 2002 a aceleiași instanțe și respinge apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1378 din 18 septembrie 2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.