ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 712/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1375 din 25

noiembrie 1999, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul P.C. împotriva pârâților V.C., M.C.C., V.E.

și Municipiul București, reprezentat de Primar General, dispunând obligarea pârâților

de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în

București; au fost respinse ca neîntemeiate cererile reclamantului vizând

anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți peroane fizice

după anul 1990 și evacuarea acestora din imobil.

Instanța a reținut în esență că: imobilul

a fost naționalizat cu încălcarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950, în

condițiile în care tatăl reclamantului era intelectual profesionist și deci

exceptat de la această măsură;

Prin sentința civilă nr. 4331/1992

pronunțată de Judecătoria sectorului 1, definitivă și irevocabilă, s-a

constatat că reclamantul este proprietatul imobilului;

Nu exista temeiuri pentru anularea

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții persoane fizice, aceștia

fiind de bună credință.

După casarea unei prime decizii

pronunțate în apelurile declarate de părți împotriva acestei sentințe, Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 15 din 15 ianuarie

2003, a luat act că în urma decesului pârâtei V.C. a rămas moștenitor numitul

V.C.D., care a fost introdus în cauză și a dispus:

- respingerea excepției lipsei de interes

a pârâtului Municipiului București prin Primar General în declararea apelului:

- respingerea ca nefondate a apelurilor

declarate de acest pârât și de V.C. D. împotriva sentinței.

S-a luat act că reclamantul și pârâții

M.C.C. și V.E. au renunțat la judecarea apelurilor lor.

De altfel, Curtea a reținut că și pârâtul

V.C.D. și-a exprimat intenția de a renunța la judecarea apelului însă nu a

putut lua act de această manifestare de voință în lipsa părții și a unui mandat

special dat reprezentantului său.

Instanța a avut în vedere că apelurile

sunt nemotivate și a făcut aplicarea prevederilor art. 292 alin. (2) comb. cu

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., reținând că dreptul de proprietate al

reclamantului este incontestabil, fiind dovedit cu înscrisuri și constatat ca

atare și prin hotărâre judecătorească definitivă și revocabilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâtul Municipiul București, prin Primar General, invocând în drept

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.civ.

Recurentul a susținut în esență că în mod

greșit reclamantul a fost considerat proprietar, sentința civilă pronunțată în

anul 1992 neputând fi invocată ca titlu. Ea nu are autoritate de lucru judecat

în prezenta cauză, întrucât a fost pronunțată în contradictoriu cu S.C. H.N.

S.A. și nu cu recurentul. Intimatul reclamant a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului.

Examinând legalitatea hotărârilor prin

prisma criticii formulate, Curtea reține că recursul este nefondat.

În mod corect ambele instanțe

au stabilit, pe baza unui amplu material probator, inclusiv titlul de

proprietate al autorului reclamantului din anul 1938, că toate cerințele de

admisibilitate a acțiunii în revendicare sunt cumulativ întrunite. Tatăl

reclamantului a fost intelectual profesionist iar deposedarea a avut loc pe căi

de fapt, prin violență, încă din anul 1948, fiind ulterior „confirmată”, pentru

o aparență de legalitate, printr-o naționalizare abuzivă.

Instanțele nu au reținut că în cauză

operează autoritatea de lucru judecat ci au motivat, ca un considerent

secundar, că și hotărârea pronunțată, este în același sens, ceea ce atestă o

dată în plus că soluția pronunțată este corectă.

Așa fiind, recursul va fi respins ca

nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Prirmăria Municipiului București, prin Primarul General împotriva deciziei

nr. 15 A din 15 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 ianuarie 2004.