ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5714/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria sectorului 1 București la 18 februarie 1997 reclamantul T.M. prin

mandatar D.A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului

București, SC H.N. SA, devenit pe parcursul procesului SC R.V. SA și D.S. pentru

a se constata nelegalitatea deciziei 1933 din 1 octombrie 1983 emisă de

Consiliul Popular al municipiului București, lipsa titlului valabil al statului

asupra cotei indivize 13/16 din imobilul situat în București.

S-a mai solicitat să se constate că

reclamantul are asupra acestui imobil o cotă parte de 13/16 iar pârâta D.S. de

3/16, să se dispună ieșirea din indiviziune pentru atribuirea întregului imobil

reclamantului cu obligarea acestuia la sulta corespunzătoare.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că imobilul a fost dobândit prin cumpărare, la 13 aprilie 1971 de către

părinții lui T.T. și T.C. Moștenitorii părinților sunt reclamantul și pârâta D.S.

conform certificatului de moștenitor cu cotele reale consemnate de 13/16 și

respectiv 3/16. După plecarea din țară a reclamantului cota acestuia a fost

abuziv trecută în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 223/1974,

act normativ care încalcă dispozițiile Constituției din 1965.

În proces au intervenit M.G., M.E. și

G.M. în interes propriu solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. M.E. a

decedat la 12 octombrie 1998 astfel că în locul ei au rămas ca moștenitori

legali ceilalți doi intervenienți și a fost introdusă în cauză, în aceeași

calitate, I.M.

Judecătoria sectorului 1 prin

sentința civilă 13335 din 9 septembrie 1999 a declinat cauza la Tribunalul

București care, prin sentința civilă nr. 393 F din 25 mai 2000 a secției a V-a

civile a admis acțiunea precizată, a atribuit reclamantului imobilul și l-a

obligat la 46.352.000 lei sultă către pârâta persoană fizică. Au fost obligați

ceilalți pârâți să lase în proprietate apartamentul și a fost respinsă ca

nefondată cererea de intervenție.

Curtea de Apel București prin

decizia 777/A din 13 decembrie 2000, secția a III-a civilă, a respins apelul

Municipiului București, ca inadmisibil și ca nefondat apelul intervenienților.

Curtea Supremă de Justiție prin

decizia 3997 din 13 noiembrie 2000 a admis recursurile pârâtului Municipiului

București și intervenientului și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, la

aceeași instanță, constatând că în litigiile în care se pune în discuție

dreptul de proprietate asupra bunurilor ce fac parte din domeniul public sau

privat al statului, aflate în administrarea Consiliului General al Municipiului

București, acest organ al administrației publice locale, ca organ deliberativ

și respectiv Municipiul București, ca autoritate executivă, au calitate procesuală

pasivă.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 248 A din 23 aprilie 2003 a respins ca

nefondate apelurile pârâtului Municipiul București și intervenienților.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul Municipiul București, invocând dispozițiile art. 304

pct. 9. S-a criticat hotărârea instanței pentru greșita respingere a apelului

și pentru că în mod nelegal a fost obligat la cheltuieli de judecată în lipsa

culpei procesuale.

Recursul este nefondat.

Instanța a dat o corectă soluționare

cererii de cheltuieli de judecată solicitată în apel de intimatul reclamant în

raport de respingerea apelului.

În apelul său pârâtul a criticat

soluționarea pe fond a cauzei, ca urmare s-a opus admiterii acțiunii ceea ce în

cazul admiterii acțiunii, se traduce prin culpa procesuală a celui care a

pierdut. Ca urmare cererea de cheltuieli de judecată a reclamantului de la

pârâtul căruia i s-a respins apelul este întemeiată și justificată de

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Cât privește critica greșitei

admiteri pe fond a apelului, aceasta a fost făcută generic fără ca recurentul

să indice vreun motiv care să se înscrie în art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.

De altfel cu privire la modul de

soluționare a acțiunii pe fond și-a schimbat ulterior poziția de vreme ce a

emis la 30 mai 2003 Dispoziția nr. 1013 prin care a atribuit în natură

reclamantului cota parte de 13/16 din imobilul în discuție.

Pentru considerentele de mai sus,

recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 248/A

din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie

2004.