ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7463/2005

Asupra recursului de față constată.

După un prim ciclu

procesual, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr.

549 din 1 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr. 4213/2003, a admis acțiunea

formulată de reclamanta D.F. la 6 martie 2000, în contradictoriu cu pârâții

Municipiul București și Universitatea națională de artă teatrală și

cinematografică I.L.Caragiale; a admis cererea de intervenție formulată de D.L.

și a obligat pârâtele să lase în deplină proprietate și liniștită posesie

imobilul situat în București.

Tribunalul a reținut,

în luarea hotărârii menționate, că reclamanta și soțul său D.M., în prezent

decedat, au dobândit în proprietate, prin contractul de vânzare cumpărare

autentificat sub nr. 7224 din 16 iulie 1979, apartamentul revendicat, compus

dintr-o cameră și dependințe. Apartamentul a trecut în proprietatea statului,

conform adresei nr. 921 din 12 octombrie 2000 emisă de SC T.A. SA în baza

Decretului de expropriere nr. 217/1989. Prin acest decret au fost expropriate

mai multe terenuri și construcții, printre care și garsoniera proprietatea

reclamantei, în vederea realizării unui număr de 4519 apartamente.

Din raportul de

expertiză tehnică judiciară a reținut tribunalul că imobilul revendicat de

reclamantă și intervenientă (succesoare a tatălui său, D.M., numerotat în

prezent cu nr. 801 este același cu imobilul care a făcut obiectul contractului

de vânzare-cumpărare nr. 7224/1979, numerotat la acea dată cu nr. 210.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 2396A din 10

noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiul București

pentru considerentele ce succed.

Reclamanta a fost

expropriată în baza Decretului de expropriere nr. 217/1985 fără însă a se fi

îndeplinit condițiile prevăzute de art. 35 din Constituție, în sensul că scopul

pentru care s-a făcut exproprierea nu s-a realizat. Garsoniera nu a fost

demolată și în locul ei nu s-au realizat locuințele și dotările comerciale și

tehnico-edilitare pentru care s-a aprobat decretul de expropriere.

Se mai arată că

reclamanta nu a fost despăgubită în prealabil, fapt ce rezultă din adresa nr. 6805

din 7 decembrie 2001 a Consiliului General al Municipiului București și, în

consecință, statul nu are un titlu legal asupra imobilului revendicat.

Curtea a constatat că

în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 9, art. 10 și art. 11 din Legea

nr. 10/2001 nu sunt aplicabile întrucât Curtea Supremă de Justiție, prin Decizia

nr. 121/2003, pronunțată în primul ciclu procesual al dosarului, a statuat

revocabil că în cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun (art. 480-481

C. civ.) și nu cele ale legii speciale, Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei declarat

recurs apelantul-pârât municipiul București.

Prin motivele de

recurs, întemeiate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

criticată hotărârea pentru cele ce urmează: imobilul a trecut în proprietatea

statului prin puterea legii, cu titlu valabil, respectiv Decretul nr. 217/1989

și că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 pot fi aplicabile numai

imobilelor expropriate după intrarea în vigoare a acestei legi.

Recursul este

nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 481 C. civ. proprietatea poate fi cedată numai pentru cauză

de utilitate publică și cu o prealabilă și justă despăgubire.

Scopul decretului de

expropriere, în baza căruia apartamentul ce a făcut obiectul contractului de

vânzare cumpărare nr. 7224/1979 a fost acela de a fi realizat un număr de 4519

apartamente precum și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente

ansamblurilor de locuințe din B-dul V.S., între P.U. și P.C.

Cauza de utilitate

publică nu a fost atinsă întrucât apartamentul nu a fost demolat, astfel cum

rezultă din raportul de expertiză tehnico judiciară efectuat în cauză, raport

de expertiză ce a constatat identitatea dintre imobilul revendicat și cel

existent în teren la un alt număr poștal decât cel inițial.

Expropriatorul nu a

îndeplinit nici cea de-a doua condiție stipulat în art. 481 C. civ. (dreaptă și

prealabilă despăgubire) pentru ca imobilul să fie trecut în proprietatea

statului în mod valabil.

Astfel, din adresa cu

nr. 68057 din 7 decembrie 2001 emisă de Consiliul general al municipiului

București, rezultă preluarea garsonierei fără plata despăgubirii cerută de

legiuitor.

Cum trecerea în

patrimoniul statului a bunului revendicat s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

legale mai sus arătate, corect a reținut instanța de apel că reclamanta are

câștig de cauză în baza dispozițiilor art. 480 C. civ.

Criticile referitoare

la neaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 sunt străine cauzei câtă

vreme instanțele, conformându-se dispozițiilor obligatorii ale deciziei date de

Curtea Supremă de Justiție, a soluționat pricina în baza dispozițiilor de drept

comun, art. 480-481 C. civ.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul municipiul București prin Primarul General împotriva

deciziei nr. 2396/A din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.