ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.03.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2491/2004

HOTĂRÂRE
26.03.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2491/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

D.D.T., a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului București și S.C.

proprietate și posesie a imobilului situat în București, imobil preluat de stat

prin expropriere fără plata unor despăgubiri.

Judecătoria sectorului 3 București,

prin sentința civilă nr. 4365 din 31 mai 1996 a declinat competența materială a

soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului București, care, prin sentința

civilă nr. 1053 din 18 noiembrie 1998, a admis acțiunea și a obligat pârâtele

Consiliul Local al Municipiului București și Universitatea de Artă Teatrală și

Cinematografică (aceasta din urmă introdusă în cauză la cererea reclamantului,

în această fază de judecată), să restituie imobilul. A fost respinsă acțiunea

față de S.C. T. A. S.A. București.

Apelul declarat împotriva sentinței,

de către Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică

„I.L.Caragiale” a fost respins prin decizia civilă nr. 161 din 17 iunie 1999 a

Curții de Apel București.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia civilă 4739 din 3 martie 2000, a admis recursul declarat de aceeași

pârâtă, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare primei

instanțe.

La rejudecarea în fond a cauzei

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1505/2001 a admis acțiunea

formulată de reclamantul D.D.T. împotriva pârâtelor Consiliului General al

Municipiului București și S.C. T. A. S.A. București și a obligat pârâtele să

lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul.

Prin decizia civilă nr. 141 din 18

martie 2002 Curtea de Apel București, a admis apelul formulat de Consiliul

General al Municipiului București prin Primar General împotriva sentinței, pe

care a schimbat-o în tot, în sensul că, pe fond, a respins acțiunea, reținând

că exproprierea a avut loc cu plata unei drepte despăgubiri, nefiind dovedită

faptul că reclamantul a primit un teren în schimb.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul D.D.T. a declarat recurs, invocând motivarea contradictorie a

hotărârii, întrucât, deși s-a reținut corect că exproprierea s-a făcut fără o

dreaptă și prealabilă despăgubire, totuși, prin dispozitiv, acțiunea a fost

respinsă. Sub un alt aspect, nu s-a dovedit că imobilul a fost expropriat

legal, nefăcându-se în nici un mod dovada că s-au achitat despăgubiri în

vederea exproprierii pentru cauză de utilitate publică, scop care, de altfel,

nu s-a realizat.

Prin concluziile orale, la

dezbateri, recurentul invocă și nulitatea hotărârilor atacate, întrucât, în al

doilea ciclu procesual, judecata a avut loc, fără citarea în cauză a pârâtei

Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”.

Recursul este întemeiat potrivit

celor ce urmează.

În adevăr, în primul ciclu procesual

a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, deținătoare a imobilului din

litigiu, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică

„I.L.Caragiale”, în contradictoriu cu care s-au și pronunțat hotărârile, și care

a exercitat căile de atac corespunzătoare.

În cel de al doilea ciclu procesual,

în urma casării cu trimitere dispusă de instanța de recurs, această pârâtă nu a

mai fost citată, judecata purtându-se astfel cu nerespectarea cadrului

procesual stabilit în acest sens și cu încălcarea prevederilor art. 85 C. proc.

civ.

Cum hotărârile pronunțate astfel

sunt lovite de nulitate, pe acest temei urmează a se admite recursul, a se casa

hotărârile atacate și a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, ocazie

cu care urmează a se avea în vedere și celelalte chestiuni invocate.

Admite recursul declarat de reclamantul D.D.T.

împotriva deciziei nr. 141 A din 18 martie 2002 a Curții de Apel București, secția

a III – a civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința civilă nr. 1505 din 8 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția

a IV – a civilă, și trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-09-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7463/2005
Asupra recursului de față constată. După un prim ciclu procesual, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 549 din 1 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr. 4213/2003, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.F. l
ÎCCJ 2004-05-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3999/2004
înaintată deținătorului imobilului notificare prin care s-a cerut restituirea în natură. Ulterior, prin cererea înregistrată în dosarul de recurs la data de 13 februarie 2004, recurenții au solicitat repunerea cauzei pe rol, ocazie cu care
ÎCCJ 2003-11-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4726/2003
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2526/1999, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București pentru a fi
ÎCCJ 2008-03-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1479/2008
Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la 1 octombrie 1999, reclamantele A.C. și S.I.F. au chemat în judeca
ÎCCJ 2003-06-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2768/2003
moștenitoare. Judecătoria sectorului 3 București, pe baza materialului probator administrat – actele de proprietate perfectate de reclamanți – în copii xerox – expertiza topografică efectuată de inginerul C.A., memoriul tehnic întocmit de S
Sursă