ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 121/2003

S-au  luat în examinare recursurile declarate de pârâții

Municipiul București prin Primarul general și Universitatea Națională de Artă

Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”  împotriva deciziei nr.  20   din

17 ianuarie 2002   a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.

La apelul

nominal  s-au prezentat: recurentul-pârât Municipiul București prin Primarul

general reprezentat de consilier juridic O.O., recurenta-pârâtă Universitatea

Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” reprezentată de

consilier juridic F.C.A., intimata-intervenientă D.L., personal și asistată de

avocat C.I.și intimata-reclamantă D.F.reprezentată de același avocat.

Procedura

completă.

Nemaifiind

alte chestiuni prealabile, Curtea dă cuvântul părților în susținerea și,

respectiv, combaterea recursurilor, urmând ca acestea să-și exprime punctul de

vedere și cu privire la împrejurarea că instanța de fond a respins acțiunea ca

inadmisibilă iar instanța de apel, admițând apelul a judecat fondul cauzei.

Consilier

juridic O.O. solicită admiterea recursului Municipiului București prin Primarul

general și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii

reclamantei. Pune concluzii de admitere a recursului declarat de

intimata-reclamantă și intimata-intervenientă.

Consilier

juridic F.C.A. solicită admiterea recursului Universității Naționale de Artă

Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” pentru motivele prevăzute de

dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C.proc.civ., și modificarea deciziei

atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate atât a cererii principale cât și

a celei de intervenție. Cu privire la recursul Municipiului București, solicită

admiterea acestuia. Depune note scrise.

Consilier

juridic O.O. și consilier F.C.A. lasă la aprecierea instanței soluționarea

aspectului pus în discuție, din oficiu, de către Curte.

Avocat

C.I.solicită respingerea recursurilor ca nefondate și arată că, în opinia sa,

în mod corect instanța Curții de Apel București, admițând apelul, a judecat

fondul cauzei. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul

Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursurilor, de casare a

deciziei atacate și  de trimitere a cauzei la Tribunalul București în vederea

rejudecării cauzei.

C U R T E A

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 6 martie 2000 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București,

reclamanta D.F.a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București

și Academia de Teatru și Film pentru obligarea pârâților să-i lase în deplină

proprietate și liniștită posesie garsoniera cu nr. 210 situate în București,

Str. Moise Nicoară nr. 38 B, Bl. C 2, scara B, etaj 8, sectorul 3.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că în 1979 a cumpărat împreună cu soțul său,

D.M.(decedat în 14 februarie 1997), de la soții C.G.N.și F. o garsonieră.

Pentru efectuarea unor lucrări de consolidare au fost obligați să plece din

garsonieră, iar după efectuarea lucrărilor cu pricina, finalizate la sfârșitul

anului 1989 nu au mai putut intra în imobil deoarece acesta fusese preluat de

Primăria Municipiului București și repartizat spre folosință Academiei de

Teatru și Film.

Acțiunea a

fost întemeiată pe art. 480 și urm. din C.civ..

Judecătoria

Sectorului 3 a declinat competența de soluționare prin sentința civilă nr.

12674 din 20 octombrie 2000. Cererea a fost admisă, în principiu, la 12 aprilie

2001.

În proces a

intervenit în nume propriu și D.L. fiica soților, D.M.și Fl. pentru a se

constate că este împreună cu mama ei coproprietara imobilului revendicat.

Tribunalul

București prin sentința civilă nr. 345 din 12 aprilie 2001 a respins acțiunea

ca inadmisibilă.

S-a reținut

situația de fapt că locatarii blocului de locuințe din str. Moise Nicoară au

fost evacuați în 1989 în vederea demolării, că nu s-a demolat decât ½

din imobil restul în care se află și garsoniera în litigiu fiind consolidat.

Prin Decretul

217 din 12 septembrie 1989 (poziție 878) garsoniera a fost expropriată și

trecută în proprietatea statului, fiind ulterior repartizată spre folosință

Academiei de Teatru și Film.

Instanța de

fond a pus în discuție din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, excepție

admisă în temeiul art. 20 din Legea 10/2001 care prevede o procedură specială

de restituire.

Împotriva

acestei sentințe au formulat apel reclamanta și intervenienta criticând soluția

pentru greșita aplicare a Legii 10/2001, la o cauză cu care instanțele au fost

investite înainte de apariția ei și care instituie facultatea petentului de a

alege procedura de urmat precum și pentru faptul că în dispozitiv nu este

menționată și  intervenienta deși cererea  i-a fost admisă în principiu.

Curtea de Apel

București – secția a IV – a civilă prin decizia 20/17 ianuarie 2002 a admis

apelul, a desființat sentința 345/2001 și pe fond a admis acțiunea, obligând pe

pârâți să lase reclamantei și intervenientei în deplină proprietate imobilul

revendicat.

Curtea de apel

a reținut că acțiunea este admisibilă, art. 47 din Legea 10/2001 lăsând la

latitudinea petentului în revendicare alegerea procedurii instituită de această

lege specială. Cum acțiunea a fost introdusă anterior apariției Legii 10/2001

și cum petentele au exprimat în mod expres  în ședința din 12 aprilie 2001

dorința de a continua acțiunea introdusă la 6 martie 2000 în temeiul

dispozițiilor C.civ., instanța nu mai era îndreptățită să pună din oficiu în discuția

părților, această excepție.

S-a reținut

cauza spre judecarea fondului. S-a constatat că scopul pentru care a fost

expropriat imobilul – construirea de apartamente și ansambluri comerciale și

tehnico-edilitare pe Bulevardul Victoria Socialismului – cât privește

amplasarea garsonierei din litigiu, în ființa și astăzi și aflată în folosința

pârâtei Academia de Teatru și Film, nu a fost realizat și pe cale de consecință

s-a dispus lăsarea în proprietatea reclamantei și intervenientei a garsonierei

în litigiu.

Împotriva

acestei soluții au formulat recurs Primăria Municipiului București și

Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”.

Primul pârât a

invocat împrejurarea că nu s-a făcut de către reclamantă și intervenientă dovada

dreptului lor de proprietate în sensul că nu s-a dovedit că a fost radiată

ipoteca instituită asupra imobilului conform clauzelor de vânzare-cumpărare. De

asemenea s-a criticat soluția pentru că nu s-a stabilit identitatea imobilului

revendicat (apartamentul 210 din str. Moise Nicoară nr. 38 B cum figurează în

contract față de apartamentul 210 din str. Moise Nicoară nr. 801 cum figurează

în Minuta din 2 martie 1994 încheiată între Academia de Teatru și Film și

M.D.din care rezultă că acesta din urmă nu terminase de achitat ratele la

imobil.

Pârâtul

Academia de Teatru și Film a criticat soluția  împrejurarea că s-a considerat

greșită decizia de a pune în discuția părților excepția inadmisibilității

acțiunii.

Art. 47 din

Legea 10/2001 impune instanței să facă o discuție de acest fel. Acțiunea este

inadmisibilă pentru că se aplică cu precădere art. 20 și nu 47 din Legea

10/2001. S-a criticat și soluția pe fond, deoarece scopul demolării a fost

atins în procent mare două din trei blocuri fiind demolate și înlocuite cu alte

imobile și o arteră de circulație.  Ca urmare întreg imobilul a intrat în mod

legal în proprietatea statului care l-a repartizat acestei pârâte pentru a fi

folosit în scop de cămin de studenți destinație existentă și în prezent. S-a

mai criticat soluția pentru că s-a admis acțiunea unei părți ce nu avea

calitate procesuală activă – D.F.– care a renunțat la succesiunea soțului ei.

Curtea de apel

a reținut în mod corect că Legea 10/2001 a intrat în vigoare la 14 februarie

2001, ulterior datei formulării prezentei acțiuni (introdusă la 6 martie 2000)

și că potrivit art. 47 din această lege persoana îndreptățită poate alege calea

acestei legi, renunțând la judecată sau suspendând judecarea cauzei.

Cum nici

reclamanta nici intervenienta nu s-au exprimat în acest din urmă sens,

înțelegând să continue judecarea acțiunii întemeiate pe dispozițiile codului

civil, instanța nu era îndreptățită ca din oficiu să bareze calea aleasă de

părțile reclamante – și exprimată expres la 12 aprilie 2001 – în virtutea

dreptului de alegere conferit de art. 47 din lege. O altă interpretare dată

art. 47 din Legea 10/2001 videază de conținut textul acestei dispoziții și

contravine voinței legiuitorului care dacă nu ar fi fost aceasta nu ar mai fi

inserat în articolul din discuție dreptul de opțiune al celui care revendică.

Recursurile

urmează însă a fi admise pentru considerentul ce se va arăta în continuare.

Acțiunea în

revendicare – în coordonatele acțiunii introductive de instanță – este

admisibilă, dar pentru a putea fi admisă impune, ca o condiție prealabilă,

identificarea obiectului revendicat.

Curtea de apel

rejudecând fondul nu a elucidat neconcordanța existentă în actele depuse la

dosar cu p rivire la imobilul în discuție.

Astfel,

reclamanta și intervenienta în acțiunile lor (din 6 martie 2000 și, respectiv,

1 martie 2001) vorbesc de garsoniera nr. 210 situată în str. Moise Nicoară nr.

38 B Bloc C 2, scara B, etaj 8. În minuta încheiată de D.M.cu Academia de

Teatru și Film, la 2 martie 1994 (fila 8  din dosar 3465/2000) se face referire

la garsoniera fost 210, actual nr. 801, iar în adresa Primăriei Municipiului

București nr. 3465/18 martie 2000 (fila 19 în același dosar), se face vorbire

de garsoniera nr. 10 în str. Moise Nicoară nr. 38 B.

Potrivit art.

314 C.proc.civ. Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii

în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurările de fapt ce au fost deplin stabilite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de pârâții Municipiul București prin Primarul general și

Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”

împotriva deciziei nr. 20 din 17 ianuarie 2002 a Curții de Apel București –

Secția a IV – a civilă pe care  o  caseză.

Trimite cauza

spre rejudecare la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  21 ianuarie   2003.