ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 121/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Municipiul București prin Primarul general și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” împotriva deciziei nr. 20 din 17 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât Municipiul București prin Primarul general reprezentat de consilier juridic O.O., recurenta-pârâtă Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” reprezentată de consilier juridic F.C.A., intimata-intervenientă D.L., personal și asistată de avocat C.I.și intimata-reclamantă D.F.reprezentată de același avocat. Procedura completă.

Nemaifiind alte chestiuni prealabile, Curtea dă cuvântul părților în susținerea și, respectiv, combaterea recursurilor, urmând ca acestea să-și exprime punctul de vedere și cu privire la împrejurarea că instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă iar instanța de apel, admițând apelul a judecat fondul cauzei. Consilier juridic O.O. solicită admiterea recursului Municipiului București prin Primarul general și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Pune concluzii de admitere a recursului declarat de intimata-reclamantă și intimata-intervenientă. Consilier juridic F.C.A. solicită admiterea recursului Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C.proc.civ., și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate atât a cererii principale cât și a celei de intervenție.

Cu privire la recursul Municipiului București, solicită admiterea acestuia. Depune note scrise. Consilier juridic O.O. și consilier F.C.A. lasă la aprecierea instanței soluționarea aspectului pus în discuție, din oficiu, de către Curte. Avocat C.I.solicită respingerea recursurilor ca nefondate și arată că, în opinia sa, în mod corect instanța Curții de Apel București, admițând apelul, a judecat fondul cauzei. Depune concluzii scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursurilor, de casare a deciziei atacate și de trimitere a cauzei la Tribunalul București în vederea rejudecării cauzei.

C U R T E A Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 martie 2000 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, reclamanta D.F.a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București și Academia de Teatru și Film pentru obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie garsoniera cu nr. 210 situate în București, Str. Moise Nicoară nr. 38 B, Bl. C 2, scara B, etaj 8, sectorul 3. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în 1979 a cumpărat împreună cu soțul său, D.M.(decedat în 14 februarie 1997), de la soții C.G.N.și F. o garsonieră. Pentru efectuarea unor lucrări de consolidare au fost obligați să plece din garsonieră, iar după efectuarea lucrărilor cu pricina, finalizate la sfârșitul anului 1989 nu au mai putut intra în imobil deoarece acesta fusese preluat de Primăria Municipiului București și repartizat spre folosință Academiei de Teatru și Film.

Acțiunea a fost întemeiată pe art. 480 și urm. din C.civ.. Judecătoria Sectorului 3 a declinat competența de soluționare prin sentința civilă nr. 12674 din 20 octombrie 2000. Cererea a fost admisă, în principiu, la 12 aprilie 2001. În proces a intervenit în nume propriu și D.L. fiica soților, D.M.și Fl. pentru a se constate că este împreună cu mama ei coproprietara imobilului revendicat. Tribunalul București prin sentința civilă nr. 345 din 12 aprilie 2001 a respins acțiunea ca inadmisibilă. S-a reținut situația de fapt că locatarii blocului de locuințe din str. Moise Nicoară au fost evacuați în 1989 în vederea demolării, că nu s-a demolat decât ½ din imobil restul în care se află și garsoniera în litigiu fiind consolidat.

Prin Decretul 217 din 12 septembrie 1989 (poziție 878) garsoniera a fost expropriată și trecută în proprietatea statului, fiind ulterior repartizată spre folosință Academiei de Teatru și Film. Instanța de fond a pus în discuție din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, excepție admisă în temeiul art. 20 din Legea 10/2001 care prevede o procedură specială de restituire. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta și intervenienta criticând soluția pentru greșita aplicare a Legii 10/2001, la o cauză cu care instanțele au fost investite înainte de apariția ei și care instituie facultatea petentului de a alege procedura de urmat precum și pentru faptul că în dispozitiv nu este menționată și intervenienta deși cererea i-a fost admisă în principiu.

Curtea de Apel București – secția a IV – a civilă prin decizia 20/17 ianuarie 2002 a admis apelul, a desființat sentința 345/2001 și pe fond a admis acțiunea, obligând pe pârâți să lase reclamantei și intervenientei în deplină proprietate imobilul revendicat. Curtea de apel a reținut că acțiunea este admisibilă, art. 47 din Legea 10/2001 lăsând la latitudinea petentului în revendicare alegerea procedurii instituită de această lege specială. Cum acțiunea a fost introdusă anterior apariției Legii 10/2001 și cum petentele au exprimat în mod expres în ședința din 12 aprilie 2001 dorința de a continua acțiunea introdusă la 6 martie 2000 în temeiul dispozițiilor C.civ., instanța nu mai era îndreptățită să pună din oficiu în discuția părților, această excepție.

S-a reținut cauza spre judecarea fondului. S-a constatat că scopul pentru care a fost expropriat imobilul – construirea de apartamente și ansambluri comerciale și tehnico-edilitare pe Bulevardul Victoria Socialismului – cât privește amplasarea garsonierei din litigiu, în ființa și astăzi și aflată în folosința pârâtei Academia de Teatru și Film, nu a fost realizat și pe cale de consecință s-a dispus lăsarea în proprietatea reclamantei și intervenientei a garsonierei în litigiu. Împotriva acestei soluții au formulat recurs Primăria Municipiului București și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”. Primul pârât a invocat împrejurarea că nu s-a făcut de către reclamantă și intervenientă dovada dreptului lor de proprietate în sensul că nu s-a dovedit că a fost radiată ipoteca instituită asupra imobilului conform clauzelor de vânzare-cumpărare.

De asemenea s-a criticat soluția pentru că nu s-a stabilit identitatea imobilului revendicat (apartamentul 210 din str. Moise Nicoară nr. 38 B cum figurează în contract față de apartamentul 210 din str. Moise Nicoară nr. 801 cum figurează în Minuta din 2 martie 1994 încheiată între Academia de Teatru și Film și M.D.din care rezultă că acesta din urmă nu terminase de achitat ratele la imobil. Pârâtul Academia de Teatru și Film a criticat soluția împrejurarea că s-a considerat greșită decizia de a pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii. Art. 47 din Legea 10/2001 impune instanței să facă o discuție de acest fel. Acțiunea este inadmisibilă pentru că se aplică cu precădere art. 20 și nu 47 din Legea 10/2001.

S-a criticat și soluția pe fond, deoarece scopul demolării a fost atins în procent mare două din trei blocuri fiind demolate și înlocuite cu alte imobile și o arteră de circulație. Ca urmare întreg imobilul a intrat în mod legal în proprietatea statului care l-a repartizat acestei pârâte pentru a fi folosit în scop de cămin de studenți destinație existentă și în prezent. S-a mai criticat soluția pentru că s-a admis acțiunea unei părți ce nu avea calitate procesuală activă – D.F.– care a renunțat la succesiunea soțului ei. Curtea de apel a reținut în mod corect că Legea 10/2001 a intrat în vigoare la 14 februarie 2001, ulterior datei formulării prezentei acțiuni (introdusă la 6 martie 2000) și că potrivit art. 47 din această lege persoana îndreptățită poate alege calea acestei legi, renunțând la judecată sau suspendând judecarea cauzei.

Cum nici reclamanta nici intervenienta nu s-au exprimat în acest din urmă sens, înțelegând să continue judecarea acțiunii întemeiate pe dispozițiile codului civil, instanța nu era îndreptățită ca din oficiu să bareze calea aleasă de părțile reclamante – și exprimată expres la 12 aprilie 2001 – în virtutea dreptului de alegere conferit de art. 47 din lege. O altă interpretare dată art. 47 din Legea 10/2001 videază de conținut textul acestei dispoziții și contravine voinței legiuitorului care dacă nu ar fi fost aceasta nu ar mai fi inserat în articolul din discuție dreptul de opțiune al celui care revendică. Recursurile urmează însă a fi admise pentru considerentul ce se va arăta în continuare.

Acțiunea în revendicare – în coordonatele acțiunii introductive de instanță – este admisibilă, dar pentru a putea fi admisă impune, ca o condiție prealabilă, identificarea obiectului revendicat. Curtea de apel rejudecând fondul nu a elucidat neconcordanța existentă în actele depuse la dosar cu p rivire la imobilul în discuție. Astfel, reclamanta și intervenienta în acțiunile lor (din 6 martie 2000 și, respectiv, 1 martie 2001) vorbesc de garsoniera nr. 210 situată în str. Moise Nicoară nr. 38 B Bloc C 2, scara B, etaj 8. În minuta încheiată de D.M.cu Academia de Teatru și Film, la 2 martie 1994 (fila 8 din dosar 3465/2000) se face referire la garsoniera fost 210, actual nr. 801, iar în adresa Primăriei Municipiului București nr. 3465/18 martie 2000 (fila 19 în același dosar), se face vorbire de garsoniera nr. 10 în str. Moise Nicoară nr. 38 B. Potrivit art. 314 C.proc.civ.

Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt ce au fost deplin stabilite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Municipiul București prin Primarul general și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” împotriva deciziei nr. 20 din 17 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV – a civilă pe care o caseză. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.