ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Municipiul București, prin Primarul General și Consiliul General al Municipiului București, precum și de O.E., O.D.F.și V.G.împotriva deciziei nr.88 din 5 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat : recurenții-pârâți Municipiul București, prin Primarul general și Consiliul General al Municipiului București, ambii reprezentați de consilier juridic O.O., O.E., O.D.F., V.G., toți trei reprezentați de avocat C.P., precum și intimatele reclamante M.M.S.și H.R.E., ambele prin avocat P. M. Procedura completă. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema admisibilității recursurilor, în raport cu decizia intermediară pronunțată de Curtea de Apel București.

Consilier juridic O.O. solicită admiterea recursului declarat de Municipiul București și lasă la aprecierea instanței soluția privind cel de-al doilea recurs. Avocat C.P., pentru pârâții O.E., O.D.F.și V.G., precizează că recursul este admisibil și cere, ca urmare a admiterii lui, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul București. Referitor la celălalt recurs, lasă soluția la aprecierea instanței. Avocat P.M.și reprezentanta Ministerului Public, luând pe rând cuvântul, au pus concluzii de respingere a celor două recursuri ca inadmisibile. C U R T E A , Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea în revendicare imobiliară introdusă la 11 mai 2000, reclamantele M.B.M.S.și H.R.E.

au cerut obligarea Consiliului general al Municipiului București la predarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului situat în București str.Muzeul Zambaccian nr.1, sectorul 1, compus din clădire și terenul aferent în suprafață de 850,86 mp. În motivarea acțiunii s-a susținut că imobilul proprietatea autorului lor B.L.F.decedat la 3 ianuarie 2000 a fost trecut fără titlu în folosința statului în anul 1955. Prin cerere ulterioară înregistrată la 15 ianuarie 2001, reclamantele și-au modificat acțiunea în sensul chemării în judecată și a Municipiului București reprezentat de Primarul general, precum și a pârâților O.D., O.E. și V.G.care au cumpărat imobilul în condițiile Legii 112/1995.

Prin sentința civilă nr.389 din 9 aprilie 2001 Tribunalul București, Secția a III-a civilă a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active. Pentru a hotărî astfel prima instanță a considerat că reclamantele nu ar fi făcut dovada calității de proprietar a autorului lor întrucât înscrisul invocat în acest sens și anume procesul verbal nr.3222/1940 emis de Comisia pentru înființarea Cărții Funciare București nu ar constitui titlu de proprietate. Împotriva hotărârii menționate au declarat apel cele două reclamante care au invocat în esență greșita interpretare a legii și nesocotirea celorlalte dovezi înfățișate tribunalului în legitimarea calității de proprietar al ascendentului lor.

Prin decizia civilă nr.88 din 5 martie 2002, completată prin încheierea din 18 aprilie 2002, pronunțată conform art.281 C.proc.civ., Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a admis apelul reclamantelor, a anulat sentința civilă pronunțată de prima instanță și a reținut cauza spre rejudecare. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 C.proc.civ. atât Municipiul București reprezentat prin Primarul general împreună cu Consiliul general al Municipiului București cât și pârâții O.E., O.D. și V.G., care au invocat deopotrivă motive vizând interpretarea și aplicarea greșită a legii. Recursurile se dovedesc inadmisibile. Astfel potrivit dispozițiilor art.297 alin.1 C.proc.civ.

așa cum a fost modificat prin OUG 138/2000, dacă prima instanță a respins sau anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel găsind apelul întemeiat, anulează hotărârea apelată, evocă fondul și judecă procesul pronunțând o hotărâre definitivă. Spre deosebire de redactarea anterioară, când pentru astfel de situații se prevedea numai casarea cu trimitere, textul modificat în vigoare astăzi, dând curs atât nevoii de celeritate în judecarea procesului civil cât și caracterului devolutiv al apelului a dat posibilitate instanței de apel să anuleze hotărârea greșită și să evoce ea însăși fondul cauzei finalizând judecata printr-o hotărâre definitivă supusă recursului.

În aceste condiții, hotărârea parțială de anulare a sentinței pronunțată de prima instanță, urmată de judecata asupra fondului, se constituie într-o hotărâre intermediară care ar putea fi atacată cu recurs numai odată cu hotărârea definitivă dată de instanța de apel. Cum în cauză recursurile pârâților privesc o hotărâre parțială premergătoare hotărârii definitive ce urmează a se pronunța numai după evocarea fondului, se va dispune respingerea lor ca inadmisibilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții Municipiul București, prin Primarul general, Consiliul General al Municipiului București și de O.E., O.D.F.și V.G.împotriva deciziei nr.88 din 5 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.