ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de pârâții  Municipiul București, prin

Primarul General și Consiliul General al Municipiului București, precum și de

O.E., O.D.F.și V.G.împotriva deciziei nr.88 din 5 martie 2002 a Curții de Apel

București – Secția a IV-a civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat : recurenții-pârâți Municipiul București, prin

Primarul general și Consiliul General al Municipiului București, ambii

reprezentați de consilier juridic O.O., O.E., O.D.F., V.G., toți trei

reprezentați de avocat C.P., precum  și intimatele reclamante M.M.S.și H.R.E.,

ambele prin avocat P. M.

Procedura

completă.

Curtea,

din oficiu, pune în discuție problema admisibilității recursurilor, în raport

cu decizia intermediară pronunțată de Curtea de Apel București.

Consilier juridic O.O. solicită admiterea recursului declarat de

Municipiul București și lasă la aprecierea instanței soluția privind cel de-al

doilea recurs.

Avocat

C.P., pentru pârâții O.E., O.D.F.și V.G., precizează că recursul este admisibil

și cere, ca urmare  a admiterii lui, modificarea deciziei atacate în sensul

respingerii apelului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul

București. Referitor la celălalt recurs, lasă  soluția la aprecierea instanței.

Avocat

P.M.și reprezentanta Ministerului Public, luând pe rând cuvântul, au pus

concluzii de respingere a celor două recursuri ca inadmisibile.

C

U R T E A ,

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

acțiunea în  revendicare imobiliară introdusă la 11 mai 2000, reclamantele

M.B.M.S.și H.R.E. au cerut obligarea Consiliului general al Municipiului

București la predarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului

situat în București str.Muzeul Zambaccian nr.1, sectorul 1, compus din  clădire

și terenul aferent în suprafață de  850,86 mp.

În

motivarea acțiunii s-a susținut că imobilul proprietatea autorului lor

B.L.F.decedat la 3 ianuarie 2000 a fost trecut fără titlu în folosința

statului  în anul 1955.

Prin

cerere ulterioară înregistrată la 15 ianuarie 2001, reclamantele    și-au modificat

acțiunea în sensul chemării în judecată și a Municipiului București reprezentat

de Primarul general, precum și a pârâților O.D., O.E. și V.G.care au cumpărat

imobilul în condițiile Legii 112/1995.

Prin

sentința civilă nr.389 din 9 aprilie 2001 Tribunalul București, Secția a III-a

civilă a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active.

Pentru

a hotărî astfel prima instanță a considerat că reclamantele nu ar fi făcut

dovada calității de proprietar a autorului lor întrucât înscrisul invocat în

acest sens și anume procesul verbal nr.3222/1940 emis de Comisia pentru

înființarea Cărții Funciare București nu ar constitui titlu de proprietate.

Împotriva

hotărârii menționate au declarat apel cele două reclamante care au invocat în

esență greșita interpretare a legii și nesocotirea celorlalte dovezi înfățișate

tribunalului în legitimarea calității de proprietar al ascendentului lor.

Prin

decizia civilă nr.88 din 5 martie 2002, completată prin  încheierea din 18

aprilie 2002, pronunțată conform art.281 C.proc.civ., Curtea de Apel București,

Secția a IV-a civilă a admis apelul reclamantelor, a anulat sentința civilă

pronunțată de prima instanță și a reținut cauza spre rejudecare.

Împotriva

deciziei instanței de apel au declarat recurs în termenul prevăzut de art.301

C.proc.civ. atât Municipiul București reprezentat prin Primarul general

împreună cu Consiliul general al Municipiului București cât și pârâții O.E.,

O.D. și V.G., care au invocat deopotrivă motive vizând interpretarea și

aplicarea greșită a legii.

Recursurile

se dovedesc inadmisibile.

Astfel

potrivit dispozițiilor art.297 alin.1 C.proc.civ. așa cum a fost modificat prin

OUG 138/2000, dacă prima instanță a respins sau anulat cererea de chemare în

judecată fără a intra în  cercetarea fondului, instanța de apel găsind apelul

întemeiat, anulează hotărârea apelată, evocă fondul și judecă procesul

pronunțând o hotărâre definitivă.

Spre

deosebire de redactarea anterioară, când pentru astfel de situații se prevedea

numai casarea cu trimitere, textul modificat în vigoare astăzi, dând curs atât

nevoii de celeritate în  judecarea procesului civil cât și caracterului

devolutiv al apelului a dat posibilitate instanței de apel să anuleze hotărârea

greșită și să evoce ea însăși fondul cauzei finalizând judecata   printr-o

hotărâre definitivă supusă recursului.

În

aceste condiții, hotărârea parțială de anulare a sentinței pronunțată de prima

instanță, urmată de judecata asupra fondului, se constituie într-o hotărâre

intermediară care ar putea fi atacată cu recurs numai odată cu hotărârea

definitivă dată de instanța de apel.

Cum

în cauză recursurile pârâților privesc o hotărâre parțială premergătoare

hotărârii definitive ce urmează a se pronunța numai după evocarea fondului, se

va dispune respingerea lor ca inadmisibilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Respinge

ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții Municipiul București, prin

Primarul general, Consiliul General al Municipiului București și de O.E.,

O.D.F.și V.G.împotriva deciziei nr.88 din 5 martie 2002 a Curții de Apel

București – Secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.