ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 551/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 174/A din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel București – secția a III – a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimații-reclamanți I.R., C.G.O.și T.V., prin avocat C.M., lipsind recurentul-pârât. Procedura completă. Avocat C.M. a solicitat respingerea recursului cu precizarea că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C.proc.civ., fără cheltuieli de judecată. Reprezentanta Ministerului Public pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 11 decembrie 1998, I.R., C.G.O.și T.V.

au chemat în judecată Municipiul București, prin Primarul General pentru revendicarea unui imobil, compus din construcții și 255,55 m.p. teren, situat în Municipiul București, str. Popa Tatu, nr. 37, sector 1. Tribunalul București, secția a IV – a civilă, nr.763 din 4 iulie 2000 a admis acțiunea, așa cum a fost formulată. Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, prin decizia nr. 739 din 27 noiembrie 2000, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului. Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 3881 din 25 septembrie 2001, a admis recursul pârâtului și, casând hotărârea atacată, a trimis cauza la Curtea de Apel București, pentru rejudecarea apelului, urmând a determina, cu exactitate, raportul de reprezentare convențională în recurs, iar, pe fond, valabilitatea titlului de preluare a imobilului în patrimoniul statului.

Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, prin decizia nr. 174 din 8 aprilie 2002, a respins recursul pârâtului, cu motivarea că, potrivit art. 12 alin. 5 din Legea nr.213/1998, reprezentarea convențională a fost asigurată pentru pârât și că preluarea bunului a fost făcută fără titlu valabil, de vreme ce subiectul naționalizării a făcut parte din categoria persoanelor exceptate conform art. II din Decretul nr.92/1950. Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., în dezbaterea căruia a arătat,în esență, că dispozițiile art. II din Decretul nr.92/1950 sunt fără aplicare în cauză, ceea ce denotă valabilitatea titlului de preluare a bunului în patrimoniul statului.

Recursul este nefondat. Potrivit art. II din Decretul nr.92/1950, imobilele proprietatea muncitorilor, funcționarilor, micilor meseriași, intelectualilor profesioniști și pensionarilor, au fost exceptate de la naționalizare. În speță, la data aplicării decretului menționat, subiecții naționalizării, moșteniți legal de către reclamanți (f. 10 dos. fond), ca descendenți, respectiv Ilie Ileana, era casnică, iar Ilie Dumitru, medic practicant (file 11 – 12 din dos. nr.22556/1998). Rezultă, ca atare, că, potrivnic celor susținute de recurent, preluarea imobilului în patrimoniul statului, a fost făcută fără un titlu valabil, situație în care cu temei a fost admisă acțiunea. Întrucât nu se constată existența unor motive de casare care ar putea fi invocate din oficiu, se impune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 174/A din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel București – secția a III – a Civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2003.