ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 551/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul

București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 174/A din 8 aprilie 2002

a Curții de Apel București – secția a III – a civilă.

La apelul nominal

s-au prezentat: intimații-reclamanți I.R., C.G.O.și T.V., prin avocat C.M.,

lipsind recurentul-pârât.

Procedura

completă.

Avocat C.M. a

solicitat respingerea recursului cu precizarea că motivele de recurs nu se

încadrează în dispozițiile art. 304 C.proc.civ., fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta

Ministerului Public pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

C U R T E A

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 11

decembrie 1998, I.R., C.G.O.și T.V. au chemat în judecată Municipiul București,

prin Primarul General pentru revendicarea unui imobil, compus din construcții

și 255,55 m.p. teren, situat în Municipiul București, str. Popa Tatu, nr. 37,

sector 1.

Tribunalul

București, secția a IV – a civilă, nr.763 din 4 iulie 2000 a admis acțiunea,

așa cum a fost formulată.

Curtea de Apel

București, secția a III – a civilă, prin decizia nr. 739 din 27 noiembrie 2000,

a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.

Curtea Supremă de

Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 3881 din 25 septembrie 2001, a admis

recursul pârâtului și, casând hotărârea atacată, a trimis cauza la Curtea de

Apel București, pentru rejudecarea apelului, urmând a determina, cu exactitate,

raportul de reprezentare convențională în recurs, iar, pe fond, valabilitatea

titlului de preluare a imobilului în patrimoniul statului.

Curtea de Apel

București, secția a III – a civilă, prin decizia nr. 174 din 8 aprilie 2002, a

respins recursul pârâtului, cu motivarea că, potrivit art. 12 alin. 5 din Legea

nr.213/1998, reprezentarea convențională a fost asigurată pentru pârât și că

preluarea bunului a fost făcută fără titlu valabil, de vreme ce subiectul

naționalizării a făcut parte din categoria persoanelor exceptate conform art.

II din Decretul nr.92/1950.

Împotriva acestei

decizii pârâtul a declarat recurs, bazat pe  motivul de casare prevăzut de art.

304 pct. 9 C.proc.civ., în dezbaterea căruia a arătat,în   esență, că

dispozițiile art. II din Decretul nr.92/1950 sunt fără aplicare în cauză, ceea

ce denotă valabilitatea titlului de preluare a bunului în patrimoniul statului.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. II

din Decretul nr.92/1950, imobilele proprietatea muncitorilor, funcționarilor,

micilor meseriași, intelectualilor profesioniști și pensionarilor, au fost

exceptate de la naționalizare.

În speță, la data

aplicării decretului menționat, subiecții naționalizării, moșteniți legal de

către reclamanți (f. 10 dos. fond), ca descendenți, respectiv Ilie Ileana, era

casnică, iar Ilie Dumitru, medic practicant (file 11 – 12 din dos.

nr.22556/1998).

Rezultă, ca

atare, că, potrivnic celor susținute de recurent, preluarea imobilului în

patrimoniul statului, a fost făcută fără un titlu valabil, situație în care cu

temei a fost admisă acțiunea.

Întrucât nu se

constată existența unor motive de casare care ar putea fi invocate din oficiu,

se impune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Municipiul București  prin

Primarul General împotriva deciziei nr. 174/A din 8 aprilie 2002 a Curții de

Apel București – secția a III – a Civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2003.