ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 374/2003

Decizia nr. 374                                                                                                                                      Dosar

nr.2153/2002

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții

Municipiul București și de R.D.I.împotriva deciziei nr. 137 din 27 martie 2002

a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat: recurentul-pârât Municipiul București, reprezentat de

O.O.– consilier  juridic,  precum și intimata-pârâtă N.M., personal. Celelalte

părți au lipsit.

Procedura

completă.

Instanța

constată că pricina se află în stare de judecată. Din oficiu, pune în discuție

excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză de pârâtul R.D.I.în

raport cu împrejurarea că acesta nu a apelat sentința tribunalului.

Consilierul

juridic O.O., pentru pârâtul Municipiul București, solicită admiterea

recursului declarat în cauză. În ce privește recursul pârâtului R.D.I., pune

concluzii de respingere, ca inadmisibil.

Intimata-intervenientă

N.M. solicită a se aprecia cu privire la recursul pârâtului Municipiul

București și respingerea, ca inadmisibil, a recursului pârâtului R.D.I..

Reprezentanta

Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat

de pârâtul R.D.I.și, ca nefondat, a recursului pârâtului Municipiul București.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 2 decembrie 1998 pe rolul Judecătoriei sectorului 1

București sub nr.21980, recurenții C.E.F., M.C.C.și V.B.au chemat în judecată

Consiliul General al Municipiului București solicitând instanței, ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să-l oblige pe pârât să le lase în deplină

proprietate și posesie imobilul situat în București str. Roma nr. 21 sector 1 –

teren în suprafață de 399 m.p. și construcție – 3 nivele – preluat de stat fără

titlu valabil.

Judecătoria

sectorului 1, prin sentința civilă nr. 6899 din 5 mai 1999, și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București având în

vedere valoarea obiectului litigiului și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b

C.proc.civ.

Cauza s-a

înregistrat pe rolul Tribunalului București – secția a IV – a sub nr.

2650/1999.

Reclamanții au

solicitat introducerea în cauză, în temeiul art. 57 C.proc.civ. a lui R.D.I.,

B.G.și T.E..

La termenul

din 14 martie 2000 reclamantele C.E.F. și B.V.au renunțat la judecarea cererii

formulate în temeiul art. 246 C.proc.civ.

Tribunalul

București , Secția a IV – a, prin sentința civilă nr. 639 din 13 iunie 2000, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.C.C. și a obligat pe pârâtul

Consiliul General al Municipiului București să lase reclamantului în deplină

proprietate și posesie – apartamentul nr. 3 situat la etajul 2 din str. Roma

nr. 21, sector 1.

A luat act de

renunțarea la judecata acțiunii  reclamantelor C.E.F. și V. B.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada

titlului său de proprietate asupra apartamentului nr. 3 de la etajul 2 din

imobilul în litigiu – asupra căruia pârâtul nu are nici un titlu.

A reținut de

asemenea, în privința cererii de chemare în judecată a altor persoane,

formulată de către reclamanți, că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 57 C.

proc.civ., întrucât aceștia ocupă alte spații decât cel revendicat în prezenta

cauză.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Municipiul București  prin Primarul General

care a solicitat schimbarea sentinței și respingerea  acțiunii pentru  lipsa

calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București,

precum și B.G.și B.I.

Curtea de Apel

București – secția a IV – a, prin decizia nr. 589 din 1 noiembrie 2000, a

respins ca fiind formulat de persoană fără calitate procesuală, apelul

Municipiului București și ca nemotivat, apelul lui B.G.și B.I.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Municipiul București prin Primarul General

invocând motive de nelegalitate a deciziei și arătând că are calitate

procesuală să declare apel.

Curtea Supremă

de Justiție, prin decizia civilă nr. 4571 din 17 octombrie 2001, a admis

recursul, a casat recurată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru

rejudecarea apelului.

Motivându-și

decizia, Curtea a reținut că în conformitate cu art. 42 (2) din legea nr.

59/1991 în vigoare la data soluționării litigiului, primarul reprezintă comuna

sau orașul, iar conform art. 12 (5) din legea 213/1998 în litigiile de tipul

celui în speță, Consiliul General al Municipiului București poate fi

reprezentat de președintele Consiliului sau de Primar General.

În consecință,

Municipiul București, prin Primarul General, este abilitat să exercite și căile

de atac în toate situațiile în care se pune în discuție dreptul de proprietate

ori administrare al respectivei unități administrativ teritoriale asupra

bunurilor din domeniul public sau privat al acestuia.

Rejudecând

apelul formulat de Municipiul București prin Primar General, în urma casării cu

trimitere, Curtea de Apel București – secția IV, prin decizia civilă nr. 137

din 27 martie 2002, a respins apelul ca nefondat.

De menționat

că în urma decesului lui B.G.la data de 22 ianuarie 2002 a fost introdusă în

cauză moștenitoarea acestuia N.M..

În ceea ce

privește apelul, instanța a reținut că motivul invocat de apelant – lipsa

calității pasive – nu este fondat, având în vedere prevederile art. 2, 4, 5 și

20 lit. g din Legea 69/1991 precum și art. 6 și 12 pct. 5 din Legea 213/1998

din coroborarea cărora rezultă că Consiliul General al Municipiului București

are calitate procesual pasivă.

A reținut de

asemenea că reclamantul a făcut dovada titlului său de proprietate asupra

apartamentului revendicat care a trecut nelegal în proprietatea statului.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs R.D.I.și Municipiul București prin Primarul

General invocând motive de nelegalitate.

În recursul

său R.D.I.susține în esență că deși reclamantele C.E.F. și B. V. au renunțat la

judecarea cererii lor în temeiul art. 246 C.proc.civ., iar instanța a luat act

de această renunțare, nu a fost avută în vedere excepția pe care a invocat-o

respectiv a lipsei calității sale procesual pasive.

Recursul este

inadmisibil.

Astfel, este

de reținut că R.D.I.nu a formulat apel împotriva hotărârii pronunțată de către

instanța de fond ci a declarat direct recurs.

Din

coroborarea prevederilor art. 299 C.proc.civ., cu cele ale art. 377

C.proc.civ., rezultă că hotărârile date în primă instanță și care nu au fost

atacate cu apel, nu pot fi atacate cu recurs.

În consecință,

recursul nu poate fi exercitat trecând peste apel „omisso medio” și deci

recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

În ceea ce

privește recursul formulat de către Municipiul București, prin Primarul

General, urmează a se reține că acesta este întemeiat pe prevederile art. 304

pct. 9 C.proc.civ.

Se susține că

acțiunea formulată de către reclamanți este o acțiune în revendicare și, în

consecință, ea trebuia să fie îndreptată împotriva Municipiului București și nu

împotriva Consiliului General al Municipiului București, care nu are calitate

procesual pasivă, în conformitate cu prevederile art. 19, 21 și 67 (1) din

Legea 215/2001.

Recursul este

nefondat.

Este de

reținut că instanța de apel, cu privire la această excepție, a apreciat în mod

legal și temeinic, având în vedere prevederile art. 2, 4, 5 și 20 lit. g din

Legea 69/1991, în vigoare la data formulării acțiunii, precum și prevederile

art. 6 și 12 pct. 5 din Legea nr. 213/1998 că pârâtul Consiliul General al

Municipiului București are calitate procesuală pasivă.

De altfel,

prin decizia Curții Supreme de Justiție prin care s-a dispus casarea deciziei

pronunțate de către curtea de apel și trimiterea cauzei spre rejudecarea

apelului, s-a stabilit calitatea procesuală pasivă a Consiliului General al

Municipiului București reprezentat prin primarul  general.

În consecință

având în vedere prevederile art. 315 C.proc.civ. care arată în mod expres că

“hotărârile instanței de  recurs asupa problemelor de drept dezlegate, sunt

obligatorii” pentru instanța căreia i s-a trimis cauza spre rejudecare, urmează

a constata că solicitarea acestui recurent de a se aprecia altfel asupra

calității procesual pasive este neîntemeiată.

Astfel fiind,

față de aceste considerente urmează a respinge recursul Municipiului București

prin Primar General, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE          :

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâtul R.D.I.împotriva deciziei nr. 137 din

27 martie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV – a civilă.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București – prin Primarul

General – împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.