ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 374/2003

Decizia nr. 374 Dosar nr.2153/2002 S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Municipiul București și de R.D.I.împotriva deciziei nr. 137 din 27 martie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât Municipiul București, reprezentat de O.O.– consilier juridic, precum și intimata-pârâtă N.M., personal. Celelalte părți au lipsit. Procedura completă. Instanța constată că pricina se află în stare de judecată. Din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză de pârâtul R.D.I.în raport cu împrejurarea că acesta nu a apelat sentința tribunalului. Consilierul juridic O.O., pentru pârâtul Municipiul București, solicită admiterea recursului declarat în cauză.

În ce privește recursul pârâtului R.D.I., pune concluzii de respingere, ca inadmisibil. Intimata-intervenientă N.M. solicită a se aprecia cu privire la recursul pârâtului Municipiul București și respingerea, ca inadmisibil, a recursului pârâtului R.D.I.. Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de pârâtul R.D.I.și, ca nefondat, a recursului pârâtului Municipiul București. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 2 decembrie 1998 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr.21980, recurenții C.E.F., M.C.C.și V.B.au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-l oblige pe pârât să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București str. Roma nr. 21 sector 1 – teren în suprafață de 399 m.p.

și construcție – 3 nivele – preluat de stat fără titlu valabil. Judecătoria sectorului 1, prin sentința civilă nr. 6899 din 5 mai 1999, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București având în vedere valoarea obiectului litigiului și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C.proc.civ. Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București – secția a IV – a sub nr. 2650/1999. Reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în temeiul art. 57 C.proc.civ. a lui R.D.I., B.G.și T.E.. La termenul din 14 martie 2000 reclamantele C.E.F. și B.V.au renunțat la judecarea cererii formulate în temeiul art. 246 C.proc.civ. Tribunalul București , Secția a IV – a, prin sentința civilă nr. 639 din 13 iunie 2000, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.C.C.

și a obligat pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie – apartamentul nr. 3 situat la etajul 2 din str. Roma nr. 21, sector 1. A luat act de renunțarea la judecata acțiunii reclamantelor C.E.F. și V. B. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada titlului său de proprietate asupra apartamentului nr. 3 de la etajul 2 din imobilul în litigiu – asupra căruia pârâtul nu are nici un titlu. A reținut de asemenea, în privința cererii de chemare în judecată a altor persoane, formulată de către reclamanți, că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 57 C. proc.civ., întrucât aceștia ocupă alte spații decât cel revendicat în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Municipiul București prin Primarul General care a solicitat schimbarea sentinței și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București, precum și B.G.și B.I. Curtea de Apel București – secția a IV – a, prin decizia nr. 589 din 1 noiembrie 2000, a respins ca fiind formulat de persoană fără calitate procesuală, apelul Municipiului București și ca nemotivat, apelul lui B.G.și B.I. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul București prin Primarul General invocând motive de nelegalitate a deciziei și arătând că are calitate procesuală să declare apel. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 4571 din 17 octombrie 2001, a admis recursul, a casat recurată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Motivându-și decizia, Curtea a reținut că în conformitate cu art. 42 (2) din legea nr. 59/1991 în vigoare la data soluționării litigiului, primarul reprezintă comuna sau orașul, iar conform art. 12 (5) din legea 213/1998 în litigiile de tipul celui în speță, Consiliul General al Municipiului București poate fi reprezentat de președintele Consiliului sau de Primar General. În consecință, Municipiul București, prin Primarul General, este abilitat să exercite și căile de atac în toate situațiile în care se pune în discuție dreptul de proprietate ori administrare al respectivei unități administrativ teritoriale asupra bunurilor din domeniul public sau privat al acestuia. Rejudecând apelul formulat de Municipiul București prin Primar General, în urma casării cu trimitere, Curtea de Apel București – secția IV, prin decizia civilă nr. 137 din 27 martie 2002, a respins apelul ca nefondat.

De menționat că în urma decesului lui B.G.la data de 22 ianuarie 2002 a fost introdusă în cauză moștenitoarea acestuia N.M.. În ceea ce privește apelul, instanța a reținut că motivul invocat de apelant – lipsa calității pasive – nu este fondat, având în vedere prevederile art. 2, 4, 5 și 20 lit. g din Legea 69/1991 precum și art. 6 și 12 pct. 5 din Legea 213/1998 din coroborarea cărora rezultă că Consiliul General al Municipiului București are calitate procesual pasivă. A reținut de asemenea că reclamantul a făcut dovada titlului său de proprietate asupra apartamentului revendicat care a trecut nelegal în proprietatea statului. Împotriva acestei decizii au declarat recurs R.D.I.și Municipiul București prin Primarul General invocând motive de nelegalitate.

În recursul său R.D.I.susține în esență că deși reclamantele C.E.F. și B. V. au renunțat la judecarea cererii lor în temeiul art. 246 C.proc.civ., iar instanța a luat act de această renunțare, nu a fost avută în vedere excepția pe care a invocat-o respectiv a lipsei calității sale procesual pasive. Recursul este inadmisibil. Astfel, este de reținut că R.D.I.nu a formulat apel împotriva hotărârii pronunțată de către instanța de fond ci a declarat direct recurs. Din coroborarea prevederilor art. 299 C.proc.civ., cu cele ale art. 377 C.proc.civ., rezultă că hotărârile date în primă instanță și care nu au fost atacate cu apel, nu pot fi atacate cu recurs. În consecință, recursul nu poate fi exercitat trecând peste apel „omisso medio” și deci recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

În ceea ce privește recursul formulat de către Municipiul București, prin Primarul General, urmează a se reține că acesta este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. Se susține că acțiunea formulată de către reclamanți este o acțiune în revendicare și, în consecință, ea trebuia să fie îndreptată împotriva Municipiului București și nu împotriva Consiliului General al Municipiului București, care nu are calitate procesual pasivă, în conformitate cu prevederile art. 19, 21 și 67 (1) din Legea 215/2001. Recursul este nefondat. Este de reținut că instanța de apel, cu privire la această excepție, a apreciat în mod legal și temeinic, având în vedere prevederile art. 2, 4, 5 și 20 lit. g din Legea 69/1991, în vigoare la data formulării acțiunii, precum și prevederile art. 6 și 12 pct. 5 din Legea nr. 213/1998 că pârâtul Consiliul General al Municipiului București are calitate procesuală pasivă.

De altfel, prin decizia Curții Supreme de Justiție prin care s-a dispus casarea deciziei pronunțate de către curtea de apel și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, s-a stabilit calitatea procesuală pasivă a Consiliului General al Municipiului București reprezentat prin primarul general. În consecință având în vedere prevederile art. 315 C.proc.civ. care arată în mod expres că “hotărârile instanței de recurs asupa problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii” pentru instanța căreia i s-a trimis cauza spre rejudecare, urmează a constata că solicitarea acestui recurent de a se aprecia altfel asupra calității procesual pasive este neîntemeiată. Astfel fiind, față de aceste considerente urmează a respinge recursul Municipiului București prin Primar General, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul R.D.I.împotriva deciziei nr. 137 din 27 martie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV – a civilă. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București – prin Primarul General – împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.