ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2314/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâții V.D.D.și V.D.împotriva deciziei

nr.175/A din 8.04.2002 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenții-pârâți prin avocat E.M.,

intimata-reclamantă F.N.prin avocat A.D.Ș., intimații-pârâți: Consiliul General

al Municipiului București și D.G.A.F.I. București, ambii prin consilier juridic

O. O., intimatul-pârât Consiliul Local al sectorului 5 București prin consilier

juridic T.M., lipsind intimatele-pârâte S.C. „C.” S.A. București și  S.C. „R.”

S.A. București.

Procedura

completă.

Avocat

M.E., din partea recurenților a solicitat admiterea recursului astfel cum a

fost formulat, să se admită excepția privind lipsa interesului juridic al

reclamantei - pârâte, să se modifice decizia și sentința atacată în sensul

admiterii excepției. A depus note scrise.

Avocat

A.D.Ș. a cerut respingerea recursului ca nefondat și a depus concluzii scrise.

A declarat că își rezervă dreptul de a cere cheltuieli de judecată prin acțiune

separată.

Consilier

juridic T.M. a pus concluzii de respingere ca nefondat, a recursului.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.1447 din 23.11.2001 a Tribunalului București, s-a respins ca

lipsită de interes, cererea în revendicare formulată de F.N., împotriva pârâților:

C.G.M.B.. S.C. „C.” S.A., S.C. „R.” S.A., Consiliul Local sector 5,  V.G.și D.,

și pe cale de consecință s-au disjuns cererile de constatarea nulității

absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.41500/1997 și respectiv

nr.537/22.07.1997 privind apartamentul nr.4 din imobilul situat în București,

str.Carol Davila nr.64, sector 5, și în revendicarea acestui apartament,

respectiv a cererii reconvenționale formulată de pârâta V.D., toate în

contradictoriu cu: S.C. „C.” S.A., S.C. „R.” S.A. și C.G.M.B.,  Statul Român

prin Ministerul Finanțelor; s-a fixat termen de judecată la 15.02.2002 cu

citarea părților, pentru când se va discuta necesitatea efectuării unei

expertize în construcții, în conformitate cu dispozițiile de casare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantei F.N.i-a fost recunoscut dreptul de

proprietate asupra imobilului în litigiu situat în București, str.Dr.Carol

Davila nr.6 – exclusiv apartamentul nr.4 și terenul aferent – în sensul că prin

dispoziția nr.55/19.07.2001 emisă de Primarul General al Municipiului București

în baza art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001, reclamantei i-a fost restituit

imobilul revendicat. În atare situație finalitatea acțiunii în revendicare a

fost atinsă prin dispoziția însăși a rațiunii formulării cererii în

revendicare. Interesul reclamantei în motivarea acțiunii în revendicare nu mai

subzistă.

Curtea  de Apel București,

prin decizia civilă nr.175/0.04.2002 – secția  a III-a civilă,  a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâții V.D. și V.G., împotriva sentinței civile

nr.1447/23.11.2001 pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a civilă,

în contradictoriu cu reclamanta F.N.și pârâții: Consiliul  Local al sectorului

5 București, Consiliul General al Municipiului București, Direcția Generală

pentru Administrarea Fondului Imobiliar, S.C. „C.” S.A. și S.C. „R.” S.A.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că dispozițiile art.46,47 din Legea nr.10/2001 nu au

legătură cu soluția pronunțată de instanța de fond pe excepția lipsei de

interes a reclamantei în a formula acțiunea în revendicare a imobilului în

litigiu.

S-a mai reținut de in stanța

de apel și faptul că instanța de fond a acordat prioritate excepției lipsei de

interes a reclamantei în a formula o acțiune în revendicare a imobilului în

litigiu, în detrimentul excepției lipsei obiectului acțiunii în revendicare

invocată de pârâții V.D.și G., pe considerentul că soluiționând prioritar

excepția lipsei de interes, face de prisos analiza celei de-a doua excepții

invocată de pârâți.

Împotriva deciziei civile mai

sus menționată au declarat recurs pârâții: V.D.și V.G., criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală – invocând prevederile art.304 pct.6,7,8,9,10

C.proc.civ.deoarece:

- Instanțele nu au răspuns la

excepția invocată la data de 9.10.2001 la instanța de fond, în sensul excepției

lipsei obiectului acțiunii în revendicare formulată de reclamantă cu privire la

imobilul în litigiu. Că instanța de apel s-a referit la excepția lipsei

interesului asupra întregului imobil revendicat de reclamantă, neținînd seama

de aspectele invocate de pârâți și care interesează numai pe aceștia.

- Instanța de apel în mod

greșit a acordat prioritate excepției lipsei de interes a reclamantei în a

formula  acțiune în revendicare în detrimentul excepției lipsei de obiect a

acțiunii în revendicare, de vreme ce se impunea în mod obligatoriu analiza și a

excepției invocate de pârâți.

- Excepția invocată de pârâți

este o excepție absolută și deci trebuia analizată. Admiterea acesteia făcea de

prisos soluționarea cauzei în fond.

Recursul nu este fondat

pentru următoarele considerente:

Formulând

acțiunea în revendicare reclamanta F.N.a dedus judecății încălcarea dreptului

de proprietate asupra imobilului situat în București, str.Dr.Carol Davila

nr.64, sector 5, compus din teren în suprafață de 357 m

2

și

construcție compusă din două corpuri: corpul A – subsol, parter,  etajul 1 și

mansardă, solicitând restituirea acestui drept încălcat prin aplicarea greșită

a dispozițiilor Decretului nr.92/1950.

Imobilulul

mai sus menționat a fost dobândit în baza actului de vânzare cumpărare

autentificat sub nr.9074 și transcris sub nr.5372, ambele mențiuni din

11.02.1996, aparținând fostului Tribunal Ilfov – act de vânzare cumpărare

f.11-14, d = 2771/1997 al Judecătoriei sector 5.

Reclamanta

F.N.a dovedit calitatea de proprietar al imobilului în litigiu – în urma

deceselor succesive ale autorilor inițiali precum și a numiților G.I.și G. M.

pentru care s-au depus certificatele de moștenitor nr.1809/2.11.1994,

3/ianuarie1998, 128/12 august 1998 f.3-6, 43, 88 din d = 2771/1997 al

Judecătoriei sector 5..

Dreptul

de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul în litigiu a fost

recunoscut prin dispoziția nr.55/19.07.2001 – f.23 d =4661/2001 al Tribunalului

București – emisă de Primarul General al Municipiului Buurești, în baza căreia

reclamantei i-a fost restituit în natură, proprietatea imobilului – construcție

cu 2 corpuri – corp A (subsol, parter, 1 etaj, mansardă) corp B (o anexă

gospodărească, teren în suprafață de 312 m

2

, mai puțin apartamentul

nr.4 de la etajul 1, vândut împreună cu terenul aferent pârâților: V.G.și D.

conform contractului de vânzare-cumpărare nr.41500/13.01.1997 – f.58 d=

2771/1997.

Prin

urmare, finalitatea acțiunii în revendicare formulată de reclamantă –

recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul în

litigiu și redobândirea posesiei – este îndeplinită prin emiterea dispoziției

administrative de către Primarul General.

Așadar,

instanțele în mod corect au statuat că de vreme ce a dispărut însăși rațiunea

formulării cererii, nu mai subzistă nici interesul titlului acțiunii în

revendicare în susținerea acesteia.

De

asemenea, instanțele în mod  judicios au acordat prioritate îndeplinirii cerinței

interesului în promovarea și susținerea acțiunii în revendicare formulată de

reclamantă față de cerința excepției lipsei obiectului acțiunii, invocată de

pârâții V.D. și G., devreme ce obiectul cauzei  - imobilul în litigiu nu a

dispărut și a fost redobândit de reclamantă pe calea administrativă prevăzută

de art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001.

De

altfel, prin disjungerea soluiționării cererilor de constatare a nulității

absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.41500/1997 și respectiv

nr.537/22.07.1997, de acțiunea în revendicare, problema ce interesează pe

pârâți – părți în contractul de vânzare cumpărare nr.41500/1997 – este în curs

de soluționare și nu va fi influențată de modalitatea rezolvării acțiunii în

revendicare formulată de reclamantă.

Pentru

toate aceste considerente, curtea va reține că motivele de recurs invocate de

pârâți nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art.6,7,8,9,10

C.proc.civ.și în consecință potrivit art.312 alin.1 C.proc.civ., se va respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâții V.G.și V.D. împotriva deciziei

nr.175/8.04.2002 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat, recursul declarat de pârâții V.D.D.și V.D.împotriva deciziei civile

nr.175/A din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel București – secția a Iii-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.