ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2314/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții V.D.D.și V.D.împotriva deciziei nr.175/A din 8.04.2002 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții-pârâți prin avocat E.M., intimata-reclamantă F.N.prin avocat A.D.Ș., intimații-pârâți: Consiliul General al Municipiului București și D.G.A.F.I. București, ambii prin consilier juridic O. O., intimatul-pârât Consiliul Local al sectorului 5 București prin consilier juridic T.M., lipsind intimatele-pârâte S.C. „C.” S.A. București și S.C. „R.” S.A. București. Procedura completă. Avocat M.E., din partea recurenților a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, să se admită excepția privind lipsa interesului juridic al reclamantei - pârâte, să se modifice decizia și sentința atacată în sensul admiterii excepției.

A depus note scrise. Avocat A.D.Ș. a cerut respingerea recursului ca nefondat și a depus concluzii scrise. A declarat că își rezervă dreptul de a cere cheltuieli de judecată prin acțiune separată. Consilier juridic T.M. a pus concluzii de respingere ca nefondat, a recursului. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1447 din 23.11.2001 a Tribunalului București, s-a respins ca lipsită de interes, cererea în revendicare formulată de F.N., împotriva pârâților: C.G.M.B.. S.C. „C.” S.A., S.C.

„R.” S.A., Consiliul Local sector 5, V.G.și D., și pe cale de consecință s-au disjuns cererile de constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.41500/1997 și respectiv nr.537/22.07.1997 privind apartamentul nr.4 din imobilul situat în București, str.Carol Davila nr.64, sector 5, și în revendicarea acestui apartament, respectiv a cererii reconvenționale formulată de pârâta V.D., toate în contradictoriu cu: S.C. „C.” S.A., S.C. „R.” S.A. și C.G.M.B., Statul Român prin Ministerul Finanțelor; s-a fixat termen de judecată la 15.02.2002 cu citarea părților, pentru când se va discuta necesitatea efectuării unei expertize în construcții, în conformitate cu dispozițiile de casare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantei F.N.i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu situat în București, str.Dr.Carol Davila nr.6 – exclusiv apartamentul nr.4 și terenul aferent – în sensul că prin dispoziția nr.55/19.07.2001 emisă de Primarul General al Municipiului București în baza art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001, reclamantei i-a fost restituit imobilul revendicat. În atare situație finalitatea acțiunii în revendicare a fost atinsă prin dispoziția însăși a rațiunii formulării cererii în revendicare. Interesul reclamantei în motivarea acțiunii în revendicare nu mai subzistă. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr.175/0.04.2002 – secția a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții V.D.

și V.G., împotriva sentinței civile nr.1447/23.11.2001 pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a civilă, în contradictoriu cu reclamanta F.N.și pârâții: Consiliul Local al sectorului 5 București, Consiliul General al Municipiului București, Direcția Generală pentru Administrarea Fondului Imobiliar, S.C. „C.” S.A. și S.C. „R.” S.A. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că dispozițiile art.46,47 din Legea nr.10/2001 nu au legătură cu soluția pronunțată de instanța de fond pe excepția lipsei de interes a reclamantei în a formula acțiunea în revendicare a imobilului în litigiu.

S-a mai reținut de in stanța de apel și faptul că instanța de fond a acordat prioritate excepției lipsei de interes a reclamantei în a formula o acțiune în revendicare a imobilului în litigiu, în detrimentul excepției lipsei obiectului acțiunii în revendicare invocată de pârâții V.D.și G., pe considerentul că soluiționând prioritar excepția lipsei de interes, face de prisos analiza celei de-a doua excepții invocată de pârâți. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs pârâții: V.D.și V.G., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând prevederile art.304 pct.6,7,8,9,10 C.proc.civ.deoarece: - Instanțele nu au răspuns la excepția invocată la data de 9.10.2001 la instanța de fond, în sensul excepției lipsei obiectului acțiunii în revendicare formulată de reclamantă cu privire la imobilul în litigiu.

Că instanța de apel s-a referit la excepția lipsei interesului asupra întregului imobil revendicat de reclamantă, neținînd seama de aspectele invocate de pârâți și care interesează numai pe aceștia. - Instanța de apel în mod greșit a acordat prioritate excepției lipsei de interes a reclamantei în a formula acțiune în revendicare în detrimentul excepției lipsei de obiect a acțiunii în revendicare, de vreme ce se impunea în mod obligatoriu analiza și a excepției invocate de pârâți. - Excepția invocată de pârâți este o excepție absolută și deci trebuia analizată. Admiterea acesteia făcea de prisos soluționarea cauzei în fond.

Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: Formulând acțiunea în revendicare reclamanta F.N.a dedus judecății încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, str.Dr.Carol Davila nr.64, sector 5, compus din teren în suprafață de 357 m 2 și construcție compusă din două corpuri: corpul A – subsol, parter, etajul 1 și mansardă, solicitând restituirea acestui drept încălcat prin aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului nr.92/1950.

Imobilulul mai sus menționat a fost dobândit în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.9074 și transcris sub nr.5372, ambele mențiuni din 11.02.1996, aparținând fostului Tribunal Ilfov – act de vânzare cumpărare f.11-14, d = 2771/1997 al Judecătoriei sector 5. Reclamanta F.N.a dovedit calitatea de proprietar al imobilului în litigiu – în urma deceselor succesive ale autorilor inițiali precum și a numiților G.I.și G. M. pentru care s-au depus certificatele de moștenitor nr.1809/2.11.1994, 3/ianuarie1998, 128/12 august 1998 f.3-6, 43, 88 din d = 2771/1997 al Judecătoriei sector 5.. Dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul în litigiu a fost recunoscut prin dispoziția nr.55/19.07.2001 – f.23 d =4661/2001 al Tribunalului București – emisă de Primarul General al Municipiului Buurești, în baza căreia reclamantei i-a fost restituit în natură, proprietatea imobilului – construcție cu 2 corpuri – corp A (subsol, parter, 1 etaj, mansardă) corp B (o anexă gospodărească, teren în suprafață de 312 m 2 , mai puțin apartamentul nr.4 de la etajul 1, vândut împreună cu terenul aferent pârâților: V.G.și D. conform contractului de vânzare-cumpărare nr.41500/13.01.1997 – f.58 d= 2771/1997.

Prin urmare, finalitatea acțiunii în revendicare formulată de reclamantă – recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul în litigiu și redobândirea posesiei – este îndeplinită prin emiterea dispoziției administrative de către Primarul General. Așadar, instanțele în mod corect au statuat că de vreme ce a dispărut însăși rațiunea formulării cererii, nu mai subzistă nici interesul titlului acțiunii în revendicare în susținerea acesteia. De asemenea, instanțele în mod judicios au acordat prioritate îndeplinirii cerinței interesului în promovarea și susținerea acțiunii în revendicare formulată de reclamantă față de cerința excepției lipsei obiectului acțiunii, invocată de pârâții V.D.

și G., devreme ce obiectul cauzei - imobilul în litigiu nu a dispărut și a fost redobândit de reclamantă pe calea administrativă prevăzută de art.23 alin.4 din Legea nr.10/2001. De altfel, prin disjungerea soluiționării cererilor de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.41500/1997 și respectiv nr.537/22.07.1997, de acțiunea în revendicare, problema ce interesează pe pârâți – părți în contractul de vânzare cumpărare nr.41500/1997 – este în curs de soluționare și nu va fi influențată de modalitatea rezolvării acțiunii în revendicare formulată de reclamantă. Pentru toate aceste considerente, curtea va reține că motivele de recurs invocate de pârâți nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art.6,7,8,9,10 C.proc.civ.și în consecință potrivit art.312 alin.1 C.proc.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții V.G.și V.D.

împotriva deciziei nr.175/8.04.2002 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâții V.D.D.și V.D.împotriva deciziei civile nr.175/A din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel București – secția a Iii-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.