ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 485/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P.V.E.și D.G.împotriva deciziei nr.598 din 6 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenții-reclamanți P.V.E., reprezentat de avocat C.A., D.G.personal și asistată de același avocat, intimații-pârâți Consiliul General al Municipiului București, prin consilier juridic O. O., S.F., S.C., S.M., personal, lipsind intimații-pârâți S.C., S.M.. Procedura completă. Nefiind chestiuni prealabile Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită. Avocat C.A. solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond admiterea acțiunii în revendicare, conform art.314 din codul de procedură civilă.

Consilier juridic O.O.solicită respingerea recursului cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate. Intimații S.F., S.C. și S.M., având pe rând cuvântul au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, conform art.312 (1) teza a II-a din C. proc. civ. Reprezentantul Ministerului Public pune aceleași concluzii de respingere a recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.3322 din 23 mai 2000 reclamanții P.V.E.și D.G.au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București, S.F., S.C., S.M., S.C. și S.M.

solicitând să fie obligați să le predea în deplină și pașnică posesie spațiul situat în București, str.M.Eminescu nr.139, parter, sector 2. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.14979 din 4 decembrie 1997 al cărei dispozitiv a fost lămurit prin sentința civilă nr.13270 din 5 octombrie 1999, ambele pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, definitive, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al Municipiului București și Consiliul local al sectorului 2 București care au fost obligați să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu. Au mai precizat reclamanții că nu le este opozabil contractul de închiriere încheiat de Primăria Municipiului București prin S.C.

“A.”cu pârâții persoane fizice la data de 2 august 1996. Tribunalul București – Secția a IV-a civilă prin sentința civilă nr.278 din 21 martie 2001 a respins acțiunea ca neîntemeiată cu motivarea că, aplicând dispozițiile art.480 C.civ., într-o acțiune în revendicare se constată că reclamanții nu au făcut dovada titlului de proprietate asupra imobilului în litigiu în timp ce pârâții au un astfel de titlu. Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă prin decizia civilă nr.598 din 6 decembrie 2001 a respins apelul declarat de reclamanții P.V.E.și D.G.împotriva sentinței civile nr.278/21 martie 2001 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, reținând că aceștia nu au respectat dispozițiile art.10 și 11 din O.U.G.

nr.40/1999, nu au notificat pe pârâți pentru încheierea unui nou contract de închiriere. În termen legal împotriva deciziei civile nr.598 din 6 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă au declarat recurs reclamanții P.V.E.și D.G.solicitând casarea în temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ.și susținând în esență că nu le este opozabil contractul de închiriere încheiat de pârâți întrucât spațiul în litigiu este „comercial” nu „de locuit”. Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente.

Prin sentința civilă nr.14979 din 4 decembrie 1997 a Judecătoriei Sectorului 2 București definitivă a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamanții P.V.E.și D.G.și au fost obligați pârâții Consiliul local al Municipiului București și Consiliul local al Sectorului 2 București să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, str.Mihai Eminescu nr.139 compus printre altele, și dintr-un corp de casă cu parter constând din trei prăvălii cu patru anexe și etaj. S-a reținut că imobilul menționat nu a intrat în patrimoniul Statului Român în temeiul unui titlu valabil. Primarul General al Municipiului București prin dispoziția nr.1133 din 11 mai 1998 a dispus restituirea în proprietatea reclamanților a imobilului situat în București, str.Mihai Eminescu nr.132, sector 2. Pârâții S.C.

și S.F. au dobândit, în temeiul Decretului nr.61/1990, prin contract de vânzare-cumpărare încheiat cu S.C. Orizont S.A. la data de 18 iunie 1992 dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.56 situat în București, str.Apusului nr.32, bl. N 27, sc.2, pe care inițial l-au deținut în calitate de chiriași. La data de 24 aprilie 1996 pârâții au vândut lui N.G.și N.D.M.acest apartament. La scurt timp Primăria Municipiului București le-a repartizat spațiul ce constituie obiectul prezentului litigiu, din București, str.Mihai Eminescu nr.132, parter, iar S.C. “A.”S.A. a încheiat la data de 2 august 1996 contract de închiriere cu pârâții. Pe parcursul prezentului litigiu pârâții au încheiat cu Primăria Municipiului București – Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, la data de 28 aprilie 2000 contract de închiriere pentru un alt apartament, nr.24 din București, str.Dumbrava Nouă nr.34, bl.

P 22, sector 5. Prin conduita lor, pârâții, de rea credință, nu au adus la cunoștința Primăriei Municipiului București împrejurarea că după 1 ianuarie 1990 au înstrăinat o locuință și nu mai puteau beneficia de repartizarea unei alte locuințe din fondul locativ al acesteia. Pe de altă parte dispozițiile art.1 și 7 din O.U.G. nr.40 privind protecția chiriașilor reglementează prelungirea de drept a duratei contractelor de închiriere pentru suprafețe locative-deținute de stat sau de unitățile administrative ale acestuia cu destinația de locuință. Or, spațiul închiriat pârâților a avut destinația de spațiu comercial și a fost restituit ca atare reclamanților, prin decizia organului administrativ competent.

Față de considerentele menționate, Curtea va admite recursurile, va casa decizia curții de apel în parte, va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului, va admite acțiunea și va obliga pe pârâții persoane fizice să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților imobilul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții P.V.E., D.G.împotriva deciziei 598/6 decembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. Casează decizia menționată în parte și admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile 278 din 21 martie 2001 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă și în consecință admite acțiunea formulată de reclamanți și obligă pe pârâții S.F., S.C., S.M., S.C., S.M. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, str.Mihai Eminescu nr.139, sector 2 – construcții cu anexă. Menține restul dispozițiilor deciziei Curții de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.