ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 485/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de reclamanții P.V.E.și D.G.împotriva deciziei

nr.598 din 6 decembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat recurenții-reclamanți P.V.E., reprezentat de avocat

C.A., D.G.personal și asistată de același avocat, intimații-pârâți Consiliul

General al Municipiului București, prin consilier juridic O. O., S.F., S.C.,

S.M., personal, lipsind intimații-pârâți S.C., S.M..

Procedura

completă.

Nefiind

chestiuni prealabile Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a

fost investită.

Avocat C.A.

solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond

admiterea acțiunii în revendicare, conform art.314 din codul de procedură

civilă.

Consilier

juridic O.O.solicită respingerea recursului cu consecința menținerii ca legale

și temeinice a hotărârilor pronunțate.

Intimații S.F.,

S.C. și S.M., având pe rând cuvântul au solicitat respingerea recursului, ca

nefondat, conform art.312 (1) teza a II-a din C. proc. civ.

Reprezentantul

Ministerului Public pune aceleași concluzii de respingere a recursului ca

nefondat.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr.3322 din 23 mai 2000 reclamanții P.V.E.și D.G.au chemat în

judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București, S.F., S.C.,

S.M., S.C. și S.M. solicitând să fie obligați să le predea în deplină și

pașnică posesie spațiul situat în București, str.M.Eminescu nr.139, parter, sector

2.

În motivarea

acțiunii reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.14979 din 4 decembrie

1997 al cărei dispozitiv a fost lămurit prin sentința civilă nr.13270 din 5

octombrie 1999, ambele pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București,

definitive, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu

cu pârâții Consiliul local al Municipiului București și Consiliul local al

sectorului 2 București care au fost obligați să le lase în deplină proprietate

și posesie imobilul în litigiu.

Au mai precizat

reclamanții că nu le este opozabil contractul de închiriere încheiat de

Primăria Municipiului București prin S.C. “A.”cu pârâții persoane fizice la

data de 2 august 1996.

Tribunalul

București – Secția a IV-a civilă prin sentința civilă nr.278 din 21 martie 2001

a respins acțiunea ca neîntemeiată cu motivarea că, aplicând dispozițiile

art.480 C.civ., într-o acțiune în revendicare se constată că reclamanții nu au

făcut dovada titlului de proprietate asupra imobilului în litigiu în timp ce

pârâții au un astfel de titlu.

Curtea de Apel

București – Secția a IV-a civilă prin decizia civilă nr.598 din 6 decembrie

2001 a respins apelul declarat de reclamanții P.V.E.și D.G.împotriva sentinței

civile nr.278/21 martie 2001 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă,

reținând că aceștia nu au respectat dispozițiile art.10 și 11 din O.U.G.

nr.40/1999, nu au notificat pe pârâți pentru încheierea unui nou contract de

închiriere.

În termen legal

împotriva deciziei civile nr.598 din 6 decembrie 2001 a Curții de Apel

București, Secția a IV-a civilă au declarat recurs reclamanții P.V.E.și

D.G.solicitând  casarea  în   temeiul   art.304   pct.9  C.proc.civ.și

susținând în esență că nu le este opozabil contractul de închiriere încheiat de

pârâți întrucât spațiul în litigiu este „comercial”  nu „de locuit”.

Recursul

urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente.

Prin sentința

civilă nr.14979 din 4 decembrie 1997 a Judecătoriei Sectorului 2 București

definitivă a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamanții

P.V.E.și D.G.și au fost obligați pârâții Consiliul local al Municipiului

București și Consiliul local al Sectorului 2 București să le lase în deplină

proprietate și posesie imobilul situat în București, str.Mihai Eminescu nr.139

compus printre altele, și dintr-un corp de casă cu parter constând din trei

prăvălii cu patru anexe și etaj.

S-a reținut că

imobilul menționat nu a intrat în patrimoniul Statului Român în temeiul unui

titlu valabil.

Primarul

General al Municipiului București prin dispoziția nr.1133 din 11 mai 1998 a

dispus restituirea în proprietatea reclamanților a imobilului situat în

București, str.Mihai Eminescu nr.132, sector 2.

Pârâții S.C. și

S.F. au dobândit, în temeiul Decretului nr.61/1990, prin contract de

vânzare-cumpărare încheiat cu S.C. Orizont S.A. la data de 18 iunie 1992

dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.56 situat în București,

str.Apusului nr.32, bl. N 27, sc.2, pe care inițial l-au deținut în calitate de

chiriași. La data de 24 aprilie 1996 pârâții au vândut lui N.G.și N.D.M.acest

apartament.

La scurt timp

Primăria Municipiului București le-a repartizat spațiul ce constituie obiectul

prezentului litigiu, din București, str.Mihai Eminescu nr.132, parter, iar S.C.

“A.”S.A. a încheiat la data de 2 august 1996 contract de închiriere cu pârâții.

Pe parcursul

prezentului litigiu pârâții au încheiat cu Primăria Municipiului București –

Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, la data de 28 aprilie

2000 contract de închiriere pentru un alt apartament, nr.24 din București,

str.Dumbrava Nouă nr.34, bl. P 22, sector 5.

Prin conduita

lor, pârâții, de rea credință, nu au adus la cunoștința   Primăriei

Municipiului   București  împrejurarea  că după  1 ianuarie 1990 au înstrăinat

o locuință și nu mai puteau beneficia de repartizarea unei alte locuințe din

fondul locativ al acesteia.

Pe de altă

parte dispozițiile art.1 și 7 din O.U.G. nr.40 privind protecția chiriașilor

reglementează prelungirea de drept a duratei contractelor de închiriere pentru

suprafețe locative-deținute de stat sau de unitățile administrative ale

acestuia cu destinația de locuință.

Or, spațiul

închiriat pârâților a avut destinația de spațiu comercial și a fost restituit

ca atare reclamanților, prin decizia organului administrativ competent.

Față de

considerentele menționate, Curtea va admite recursurile, va casa decizia curții

de apel în parte, va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței

tribunalului, va admite acțiunea și va obliga pe pârâții persoane fizice să

lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților imobilul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții

P.V.E., D.G.împotriva deciziei 598/6 decembrie 2001 a Curții de Apel București

– Secția a IV-a civilă.

Casează decizia

menționată în parte și admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței

civile 278 din 21 martie 2001 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă

și în consecință admite acțiunea formulată de reclamanți și obligă pe pârâții

S.F., S.C., S.M., S.C., S.M. să le lase în deplină proprietate și liniștită

posesie imobilul situat în București, str.Mihai Eminescu nr.139, sector 2 –

construcții cu anexă.

Menține restul

dispozițiilor deciziei Curții de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.