ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C.B.A.T., C.G., C.N.P., F.I., F.M.și P.B.împotriva deciziei nr.752/A din 29 noiembrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic V.C.S., Primăria Municipiului București, prin consilier juridic O.O., S.C. „V.” SA București, reprezentată de avocata M.R.(fostă S.) și intervenienta C.P., personal. Au lipsit recurenții reclamanți menționați mai sus. Procedura completă. Neexistând cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată. Avocata F.A., prezentă în sala de ședință, în calitate de pretinsă colaboratoare a avocatului V.A.

(care a reprezentat pe recurenții reclamanți la termenele de judecată din 11 septembrie 2001, 27 noiembrie 2001 și 24 septembrie 2002), depune la dosar concluzii scrise în susținerea recursului reclamanților. Consilier juridic V.C.S., pentru intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice, solicită respingerea recursului, făcând referire la întâmpinarea de la dosar. Consilier juridic O.O., pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului București solicită respingerea recursului ca nefondat. Avocata M.R.(fostă S.), pentru intimata pârâtă S.C. „V.” SA București, solicită respingerea recursului, referindu-se la notele scrise din dosar. Intervenienta C.P. solicită admiterea cererii de intervenție formulată în interesul intimaților pârâți și respingerea recursului reclamanților.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat. C U R T E A , Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 25 mai 2000, reclamanții C.B.A., C.G., C.P. N., F.I., F.M.și P.B.au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor, S.C.

„V.” SA București, Ministerul Agriculturii și Alimentației, Primăria Municipiului București, solicitând, potrivit art.111 din C.proc.civ.: - să se constate inexistența vreunui titlu valabil de preluare de către stat a imobilului (construcțiile și terenul aferent în suprafață de 3995 mp) situat în București, strada Banului nr.2, sectorul 1 și a imobilului (teren în suprafață de 216 mp și construcții) situat în București, strada General Budișteanu, nr.17, sectorul 1; - să se constate că niciodată imobilele nu au fost valabil transferate în proprietatea statului ori a vreunui terț subdobânditor și, ca atare, să se constate nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07, nr.0271 din 28 iunie 1996; - să se constate că reclamanții au fost și sunt, împreună, coproprietari în indiviziune ai cotei de 19/32 din imobil.

Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că imobilele au fost proprietatea lui B.A.Ș.ale cărui fiice au decedat, astfel că, ei, în calitate de nepoți, vin la moștenirea bunicului. Referindu-se la modul cum statul a dobândit imobilele, reclamanții au arătat că neexistând un titlu de transfer valabil, au dreptul să ceară a se constata cota lor de proprietate indiviză. În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar copiile următoarelor acte: sentința civilă nr.429 din 29 aprilie 1900 a Tribunalului Ilfov – Secția a I-a, procesul verbal nr.73235/194o emis de Comisia pentru Înființarea Cărților Financiare București, jurnalul nr.5929 din 30 martie 1946 întocmit de Tribunalul Ilfov – secția a VII-a, testamentul olograf întocmit de B.Ș., pactul de familie întocmit de moștenitorii defunctului B.Ș., certificatele de stare civilă, adrese emise de S.C.

„H.N.” SA București, de Primăria Municipiului București, de Ministerul Agriculturii, de Administrația Financiară a Sectorului 1 București și schița de plan – situație pentru imobil. Tribunalul București, Secția a III-a civilă, prin sentința nr.966 din 22 septembrie 2000, a respins ca inadmisibilă acțiunea. Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamanți în cauză, prin decizia nr.752 A din 29 noiembrie 2000, l-a respins ca nefondat. Ambele instanțe au reținut, în esență, că de vreme ce reclamanții au la dispoziție posibilitatea de a cere realizarea dreptului, acțiunea introdusă în temeiul art.111 din C.proc.civ. are caracter subsidiar și devine inadmisibilă.

Totodată, instanțele au reținut că reclamanții, pentru realizarea principiului unanimității, în situația că vor folosi acțiunea în realizare, în scopul evitării altor litigii în legătură cu dreptul reclamat, vor putea solicita, potrivit art.57-59 din C.proc.civ., chemarea în judecată a altor persoane, care ar putea pretinde aceleași drepturi. Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recurs reclamanții C.B. A., C.G., C.N.P., F.I., F.M.și Pană Barbara, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.9,6 din C.proc.civ., în dezvoltarea cărora arată că soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă vădește interpretarea greșită a prevederilor art.111 din C.proc.civ..

Prin criticile formulate, recurenții, în esență, susțin: - că, în mod greșit acțiunea a fost considerată ca fiind provocatorie, statuându-se că aceasta ar fi putut fi formulată numai în ipoteza în care reclamanții ar fi avut posesia bunului; - că, reclamanții nu aveau la îndemână acțiunea în revendicare a imobilului, câtă vreme ei, împreună nu au decât 19/32 din dreptul de proprietate și nu urmăresc decât recunoașterea acestei cote independent de poziția celorlalți coproprietari; - că, soluția de respingere a acțiunii vădește încălcarea principiului disponibilității respectiv a celui privind accesul liber la justiție; - că, în mod greșit, prin hotărâre, li s-a impus folosirea acțiunii în realizare pe calea prevăzută de art.57-59 din C.proc.civ.

– texte de lege care n-ar avea legătură cu pricina dedusă judecății. Recursul nu este întemeiat. Potrivit art.111 din C.proc.civ., cererea în constatarea existenței sau neexistenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Aceste dispoziții legale, care învederează caracterul subsidiar al cererii în constatare, se referă la acțiunile propriu-zise în justiție prin care partea are posibilitatea de a-și realiza dreptul pe calea dreptului comun, cum ar fi, de exemplu, acțiunea în revendicare. Condiția esențială în ceea ce privește admisibilitatea unei acțiuni în constatare este aceea ca partea să nu aibă posibilitatea de a-și realiza dreptul.

În speță., așa cum în mod corect au reținut instanțele, reclamanții, prin modul de redactare, au formulat o acțiune negativă în constatare cu scopul de a se pune capăt situației actuale în care statul, care pretinde că este proprietar, îi împiedică să-și exercite pretinsul lor drept de proprietate. Acțiunea, evident, are caracter provocator potrivit concepției de clasificare a acțiunilor de acest gen din literatura juridică. Acțiunea reclamanților, astfel cum a fost formulată nu poate fi primită de vreme ce aceștia au posibilitatea să formuleze o acțiune în realizare (revendicare). Dar pentru promovarea unei acțiuni în revendicare, reclamanții, care pretind că au o cotă de 19/32 din imobilul din litigiu, vor avea în vedere respectarea principiului unanimității care presupune acordul celorlalți moștenitori respectiv participarea în proces a acestora în aceeași calitate.

Pentru realizarea aceluiași principiu, așa cum în mod corect a motivat instanța de apel, reclamanții mai au o posibilitate legală - introducerea în proces și a celorlalți moștenitori, potrivit art.57-59 din C.proc.civ.. Evident, o atare introducere forțată în proces a altor persoane permite lichidarea unor situații care ar putea da naștere la noi litigii în legătură cu dreptul de proprietate asupra imobilului. Fiind vorba de reclamanți, o asemenea cerere va putea fi formulată până la închiderea dezbaterilor din fața primei instanțe. În raport de considerentele prezentate mai sus,decizia instanței de apel, care a confirmat sentința tribunalului, de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, este legală și temeinică, astfel că recursul reclamanților urmează să fie respins.

Cererea de intervenție accesorie, formulată în cauză de C.P. (în interesul intimaților pârâți) în această fază procesuală, urmează să fie admisă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Admite cererea de intervenție accesorie formulată de C.P.. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C.B.A.T., C.G., C.N.P., F.I., F.M.și P.B.împotriva deciziei nr.752/A din 29 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.