ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4944/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea formulată la data de 20 iunie 1996, reclamanții P.T., P.A.M. și P.I. au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București, solicitând lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului, casă și teren în suprafață de 360 mp situat în București imobil deținut de stat fără un titlu valabil. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 159 din 15 februarie 2000 a respins acțiunea reținând că imobilul este afectat de construcții, spații verzi, căi de acces auto și pietonal, situație în care restituirea în natură nu poate opera, chiar dacă trecerea în proprietatea statului a avut un caracter abuziv.

De altfel, mai reține instanța, imobilul revendicat, parter cu 8 camere și etaj cu 3 camere, nu mai există, pe locul acestuia aflându-se un bloc de locuințe. Prin decizia civilă nr. 476 din 22 septembrie 2000, Curtea de Apel București, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții P.N., P.I., R.A.M. împotriva sentinței civile nr. 159 din 15 februarie 2000 pronunțată de Tribunalul București. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut de asemenea că, acțiunea în revendicare, formulată astfel, nu poate fi admisă, terenul revendicat fiind ocupat de construcții, alei, spații verzi. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții susținând că, în raport de considerentele hotărârii atacate, Eronat instanța a apreciat că imobilul nu poate fi revendicat întrucât ar face parte din domeniul public al statului.

Greșit s-a reținut existența a două drepturi de proprietate aparținând unor persoane diferite, decretul de expropriere nefiind niciodată publicat, situație în care imobilul apare ca fiind preluat fără titlu. Instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, reținând existența unui drept de superficie precum și faptul că reclamanții pot exercita alte acțiuni pentru a-și realiza dreptul. Iar existența altor construcții pe terenul revendicat nu poate determina respingerea acțiunii în revendicare, după cum caracterele dreptului de proprietate trebuiau să ducă la admiterea acțiunii. Recursul nu este fondat. Acțiunea astfel cum a fost precizată are ca obiect revendicarea terenului pretins trecut în proprietatea statului fără nici un titlu.

De necontestat, este stabilit însă în cauză că imobilul a fost preluat de stat, prin expropriere, în vederea sistematizării zonei prin construire de blocuri de locuințe, scop realizat întrucât terenul este ocupat de un bloc de locuințe, spații verzi, alei pietonale. Așa fiind, în mod corect instanțele au apreciat că terenul nu poate fi restituit, știut fiind că, în materie de expropriere, pe calea dreptului comun, restituirea în proprietate nu poate avea loc decât în condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, ceea ce în speță, nu este cazul. Desigur, deși nu explicit, acesta a fost și considerentul pentru care, în principal acțiunea a fost respinsă.

Pe de altă parte, instanțele nu au făcut vorbire despre un domeniu public al statului, iar mențiunile din hotărârea atacată, făcute în legătură cu existența unui alt drept de proprietate asupra construcțiilor și a unui drept de superficie (eventual), nu pot fi privite ca motive contradictorii sau ca o pronunțare pentru ceea ce nu s-a cerut, ci, simple argumente care pot fi primite sau nu în justificarea soluției date. Tocmai de aceea, împrejurarea că decretul de expropriere, eventual nu a fost publicat, nu poate îndreptăți concluzia că imobilul a fost preluat fără titlu și că pe acest temei trebuie restituit în proprietate, esențial fiind, după cum s-a arătat, dacă scopul și cerințele actului de expropriere au fost împlinite, ceea ce, în speță, s-a realizat.

Față de cele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanții P.N., P.I., R.A.M. împotriva deciziei civile nr. 476 din 22 septembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2004.