ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4944/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin acțiunea formulată la data de 20 iunie

1996, reclamanții P.T., P.A.M. și P.I. au chemat în judecată Consiliul General

al Municipiului București, solicitând lăsarea în deplină proprietate și posesie

a imobilului, casă și teren în suprafață de 360 mp situat în București imobil deținut

de stat fără un titlu valabil.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 159

din 15 februarie 2000 a respins acțiunea reținând că imobilul este afectat de

construcții, spații verzi, căi de acces auto și pietonal, situație în care

restituirea în natură nu poate opera, chiar dacă trecerea în proprietatea

statului a avut un caracter abuziv. De altfel, mai reține instanța, imobilul

revendicat, parter cu 8 camere și etaj cu 3 camere, nu mai există, pe locul

acestuia aflându-se un bloc de locuințe.

Prin decizia civilă nr. 476 din 22 septembrie

2000, Curtea de Apel București, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanții P.N., P.I., R.A.M. împotriva sentinței civile nr. 159 din 15

februarie 2000 pronunțată de Tribunalul București.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

reținut de asemenea că, acțiunea în revendicare, formulată astfel, nu poate fi

admisă, terenul revendicat fiind ocupat de construcții, alei, spații verzi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamanții susținând că, în raport de considerentele hotărârii atacate,

Eronat instanța a apreciat că imobilul nu poate

fi revendicat întrucât ar face parte din domeniul public al statului.

Greșit s-a reținut existența a două drepturi de

proprietate aparținând unor persoane diferite, decretul de expropriere nefiind

niciodată publicat, situație în care imobilul apare ca fiind preluat fără

titlu.

Instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a

cerut, reținând existența unui drept de superficie precum și faptul că

reclamanții pot exercita alte acțiuni pentru a-și realiza dreptul.

Iar existența altor construcții pe terenul

revendicat nu poate determina respingerea acțiunii în revendicare, după cum

caracterele dreptului de proprietate trebuiau să ducă la admiterea acțiunii.

Recursul nu este fondat.

Acțiunea astfel cum a fost precizată are ca

obiect revendicarea terenului pretins trecut în proprietatea statului fără nici

un titlu.

De necontestat, este stabilit însă în cauză că

imobilul a fost preluat de stat, prin expropriere, în vederea sistematizării

zonei prin construire de blocuri de locuințe, scop realizat întrucât terenul

este ocupat de un bloc de locuințe, spații verzi, alei pietonale.

Așa fiind, în mod corect instanțele au apreciat

că terenul nu poate fi restituit, știut fiind că, în materie de expropriere, pe

calea dreptului comun, restituirea în proprietate nu poate avea loc decât în

condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, ceea ce în speță, nu este cazul.

Desigur, deși nu explicit, acesta a fost și

considerentul pentru care, în principal acțiunea a fost respinsă. Pe de altă

parte, instanțele nu au făcut vorbire despre un domeniu public al statului, iar

mențiunile din hotărârea atacată, făcute în legătură cu existența unui alt

drept de proprietate asupra construcțiilor și a unui drept de superficie

(eventual), nu pot fi privite ca motive contradictorii sau ca o pronunțare

pentru ceea ce nu s-a cerut, ci, simple argumente care pot fi primite sau nu în

justificarea soluției date.

Tocmai de aceea, împrejurarea că decretul de expropriere,

eventual nu a fost publicat, nu poate îndreptăți concluzia că imobilul a fost

preluat fără titlu și că pe acest temei trebuie restituit în proprietate,

esențial fiind, după cum s-a arătat, dacă scopul și cerințele actului de

expropriere au fost împlinite, ceea ce, în speță, s-a realizat.

Față de cele arătate, în temeiul prevederilor

art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de

reclamanții P.N., P.I., R.A.M. împotriva deciziei civile nr. 476 din 22

septembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iulie 2004.