ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4109/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 decembrie 2001, reclamanții C.D. și C.T., au chemat în judecată Municipiul București prin Primar General, solicitând restituirea în deplină proprietate și posesie a imobilului situat în București, trecut abuziv la stat în baza Decretului nr. 92/1950. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 86 din 22 ianuarie 2002, a respins ca inadmisibilă acțiunea, reținând că în situația imobilelor preluate de stat în perioada 1945 – 1989 instanța de judecată nu poate fi investită cu o acțiune în revendicare, ci numai cu o contestație formulată împotriva deciziei administrative dată de unitatea deținătoare, în baza Legii nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 270/18 iunie 2002 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 86/22 ianuarie 2002 a Tribunalului București, în esență, pentru același considerent, apreciind că, raportat la prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 invocate de altfel de reclamanții apelanți, anterior, promovării acțiunii a intrat în vigoare, ca lege specială de reparație, Legea nr. 10/2001 – sub a cărei incidență intră imobilul din litigiu. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, întemeindu-l pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

și susținând că hotărârea atacată este greșită întrucât „față de cele cerute prin acțiune, se impunea o verificare asupra legalității deținerii bunului de către stat, potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, competența de a soluționa astfel de cereri revenind instanței de judecată și nu comisiilor instituite de Legea nr. 10/2001. Recursul nu este fondat. Referitor la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, este de observat că normele legale în conflict, respectiv codul civil și Legea nr. 10/2001, vizează situații juridice născute sub imperiul legii vechi, durabile însă în timp prin efectele lor juridice, generate uneori de ineficacitatea actelor de preluare.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, restitutio in integrum, ca efect al ineficacității actelor de preluare, a fost guvernat de dreptul comun al revendicării, fondat pe dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ. Deși avantajos prin accesul direct la instanțele judecătorești, dreptul comuna a fost înlocuit cu Legea nr. 10/2001, ce cuprinde norme speciale de drept substanțial și cu o procedură administrativă – obligatorie – prealabilă sesizării instanței. Legea nouă suprimă practic acțiunea dreptului comun în cazul ineficacității actelor de preluare la care se referă, cum se solicită a se constata în speță, și fără a diminua accesul la justiție, perfecționează sistemul reparator, iar prin norme de procedură speciale îl subordonează controlului judecătoresc.

Cum o asemenea reglementare interesează ordinea publică, rezultă că este de imediată aplicare, soluție consacrată legislativ și prin art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 care prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Ca atare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, rămân fără aplicare dispozițiile dreptului comun referitoare la imobilele ce formează obiectul acestei legi. În consecință, accesul la un proces echitabil, accesul la justiție, cu privire la un asemenea imobil poate fi exercitat cu excluderea acțiunii civile în revendicare, sub toate formele ei de redactare, cum este cazul în speță, numai în condițiile și pe căile prevăzute de legea nouă.

Așa fiind rezultă că este în afara criticii soluția adoptată de instanța de apel, situație în care recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.D. și C.C.T. împotriva deciziei nr. 270 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2003.