ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.05.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4333/2005

HOTĂRÂRE
24.05.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4333/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 6 București la 2 decembrie 2002 reclamanții S.M., S.P.

și L.G. au chemat în judecată pe pârâții G.T. și G.E. pentru obligarea acestora

să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București,

compus din construcție și teren.

Acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 480 C. civ.

În fapt s-a invocat că imobilul a

fost naționalizat prin aplicarea greșită a Decretului 92/1950 în temeiul căruia

Statul a preluat proprietatea de la o altă persoană decât de la adevăratul

proprietar P.E. în loc de P. S-a mai arătat că adevăratul proprietar era

exceptat de la aplicarea acestui decret.

Judecătoria sectorului 6 București

prin sentința civilă nr. 6140 din 15 septembrie 2003 a respins acțiunea ca

inadmisibilă. Instanța a reținut că cererii de revendicare a reclamanților i se

aplică legea specială ce reglementează această materie și care a instituit o

procedură prealabilă. S-a apreciat că în raport de dispozițiile art. 6 alin. (2)

din Legea 213/1998 și de prevederile Legii 10/2001 nu mai poate fi primită o

acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile de drept comun, art. 480 C.

civ.

Curtea de Apel București, secția

IV-a civilă, prin decizia nr. 391 din 11 martie 2003, a respins ca nefondat

apelul, s-a constatat că cererea de revendicare intră sub incidența Legii

10/2001 care reglementează situația imobilelor ce au fost abuziv preluate în

perioada 1945-1989 și care impune aplicarea procedurii special creată pentru

repararea abuzurilor produse în perioada amintită.

Împotriva acestei decizii au

declarat în termen legal recurs reclamanții, care au invocat în drept

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În final s-a arătat că în mod

greșit s-a respins acțiunea ca inadmisibilă. S-a mai arătat că o acțiune în

nulitate deschisă în temeiul art. 46 din Legea 10/2001 nu mai este posibilă de

vreme ce chiriașul cumpărător a decedat iar la momentul când au solicitat

constatarea acestei nulități nu intrase în vigoare Legea 10/2001 și acțiunea în

anulare a fost suspendată în baza art. 243 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Acțiunea în revendicare imobiliară

pornită de reclamanți privește un bun trecut ilegal în proprietatea statului,

potrivit motivării acțiunii, în 1950 prin Decretul 92 și vândut ulterior în

temeiul Legii 112/1995 chiriașului.

Pentru imobilele preluate abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 Legea 10/2001 în vigoare de la 14

februarie 2001, a instituit o procedură specială, în fond, administrativă și nu

cale de atac, judiciară, derogatorie de la regulile de drept comun. Nici

dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea 213/1998 privind proprietatea publică

și reprezentantul juridic al acesteia, nu deschid calea unei revendicări de

drept comun decât în lipsa unor reglementări speciale de reparație.

Ca urmare instanțele au făcut o

corectă interpretare a legii la situația de fapt a imobilului revendicat și

dând prioritate legii speciale au considerat inadmisibilă acțiunea în

revendicare de drept comun.

Legea 10/2001, destinată categoriei

de imobile expres prevăzute nu este înlăturată de la aplicare în raport de

calitatea sau situația juridică a dobânditorului imobilului, de la care ar urma

să se solicite bunul.

Prin urmare nu se va primi motivul

de recurs legat de împrejurarea că temeiul acțiunii de față a fost art. 480 C.

civ. pentru că dobânditorul imobilului preluat abuziv de către stat, chiriașul

cumpărător, este în prezent decedat fără posteritate.

Constatând că nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și în raport de

corecta soluționare a cauzei în instanțele de fond și respectiv de apel se va

respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

reclamanții S.V., S.P. și L.G. împotriva deciziei civile nr. 391 din 11 martie

2004 a Curți de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 24 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4109/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 decembrie 2001, reclamanții C.D. și C.T., au chemat în judecată Municipiul București prin Primar General, solicitând rest
ÎCCJ 2003-02-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 595/2003
motivarea acțiunii reclamanții au arătat că deși pârâta a fost notificată, a refuzat să se conformeze dispozițiilor art. 23 și urm. din Legea nr. 10/2001. Tribunalul București – Secția a III – a civilă prin sentința nr. 66 din 21 ianuarie 2
ÎCCJ 2012-12-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7685/2012
în condițiile legii speciale, sub sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent [art. 21 alin. (5)]. În consecință, instanța de apel a reținut că după intrarea în vigoare a Legii n
ÎCCJ 2005-05-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3980/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 25 iunie 2002, completată la 29 octombrie 2002, reclamanții O.Ș.I. și N.A.V. au chemat în judecată pe pârâții P.P. și P.M. și
ÎCCJ 2005-10-25
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8439/2005
onată a prevederilor art. 480 C. civ., care nu au fost abrogate. Prin decizia civilă nr. 709 din 19 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, apelul a fost respins ca nefondat. În motivarea acestei soluții i
Sursă