ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1935/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 184

din 23 iunie 2004, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul

G.I.

împotriva sentinței penale nr. 228/2003 a Tribunalului

Suceava.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că:

Petiționarul condamnat a

formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale sus-arătate prin care a

fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 C. pen. și

violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. și

la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) pentru 3 ani.

Sentința respectivă a rămas

definitivă la data de 12 august 2003, prin neapelare.

Verificând temeinicia

cererii de revizuire, tribunalul a constatat că motivele invocate de revizuient

nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în art. 394

C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul G.I., criticând-o pentru aceea că instanța a făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor legale.

Prin decizia nr. 321 din 18

octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul

revizuientului.

În considerentele deciziei,

Curtea a apreciat că soluția tribunalului este temeinică și legală, deoarece

motivul invocat de revizuient nu face parte din categoria celor prevăzute de

art. 394 C. proc. pen.

Împotriva deciziei

revizuientul a declarat recurs, susținând că nu el este autorul faptei,

condamnarea sa având la bază doar declarațiile unor martori mincinoși.

Recursul nu este fondat

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în conformitate cu

dispozițiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al

hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau

mai multe hotărâri nu se pot concilia.

În speță, motivele susținute

de inculpat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menționate,

instanța care a dispus condamnarea revizuientului reținând o situație de fapt

corectă, în concordanță cu probele administrate.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că soluțiile de respingere a cererii de revizuire pronunțată de

instanțe sunt temeinice și legale, astfel că recursul va fi respins ca

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat,

recursul

declarat de revizuientul condamnat G.I. împotriva deciziei penale nr. 321 din

18 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a condamnatului, în

sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2005.