ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 954/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul H.M. împotriva deciziei

penale nr.181 din 24 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

S-a

prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.M.

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului, față de motivele de revizuire menționate de condamnat în cererea

lui, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, deoarece motivele

invocate de condamnat, nu se înscriu printre cazurile de revizuire expres și

limitativ prevăzute în art.394 din Codul de procedură penală.

Condamnatul,

în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și pe fond, admiterea

cererii de revizuire în vederea administrării de noi probe care să dovedească

nevinovăția lui.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.887 din 14 decembrie 2001, Tribunalul Timiș a respins

cererea formulată de condamnatul H.M.  prin care a solicitat revizuirea

sentinței penale nr.944/2000 a Tribunalului Timiș, (rămasă definitivă prin

decizia nr.1830 din 5 aprilie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală)

fiind condamnat la 20 de ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor

deosebit de grav, prevăzut de art.174, raportat la art.176 lit.c din Codul

penal, pe care nu a săvârșit-o el, putând face dovada cu unii martori.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, instanța a

constatat că petentul nu și-a întemeiat cererea pe nici unul din cazurile de

revizuire  prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală  „care prevede în

mod expres situațiile  în care poate fi revizuită o hotărâre judecătorească

definitivă”.

Împotriva

sentinței a declarat apel, în termen legal, condamnatul, solicitând admiterea

cererii de revizuire și audierea de martori pentru a-și dovedi nevinovăția.

Curtea

de Apel Timișoara, Secția penală, prin decizia penală nr.181 din 24 aprilie

2002, verificând legalitatea și temeinicia sentinței, a constatat că prima

instanță a reținut în mod corect că petentul a invocat aspecte ce au fost

analizate de instanța de fond cu ocazia judecării cauzei, situație în care a

respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul H.M.

În termen legal, prin

memoriul trimis din penitenciar, condamnatul revizuient a declarat recurs

împotriva deciziei pe care o consideră netemeinică și nelegală, întrucât el își

poate dovedi nevinovăția prin audierea unor martori, solicitând că, prin admiterea

recursului și casarea hotărârilor, să se dispună revizuirea cauzei.

Examinând hotărârile atacate

în raport cu motivul de recurs invocat, care a făcut și  obiectul analizei

cererii de apel, de către instanța de control judiciar, Curtea constată recursul

nefondat, urmând a fi respins.

În

acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art.393 alin.1 din Codul de

procedură penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii,

cale extraordinară de atac, atât cu privire la latura penală, cât și la cea

civilă în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.394 alin.1 din același

cod.

Condamnatul,

prin cererea de revizuire, a solicitat reaprecierea probelor și audierea unor

noi  martori în cauza privind săvârșirea de către el a infracțiunii de omor

deosebit de grav, or, conform art.394 alin.1 lit.a din Codul de procedură

penală, revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit fapte  sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”, astfel spus, să se

învedereze aspecte noi ce impun dovedirea lor, iar nu administrarea de mijloace

noi de probă (prelungirea probațiunii) pentru dovedirea unor fapte sau

împrejurări deja cunoscute, probate și verificate de către instanțe.

În

consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând

neândeplinite cerințele cazului de revizuire invocat, nici a celorlalte,

enumerate în art.394 alin.1 lit.b,c,d și e din Codul de procedură penală, în

baza art.385

15

alin.1 pct.1 lit.b din același cod, va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnat și îl va obliga pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul H.M. împotriva deciziei penale

nr.181 din  24 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă

pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 februarie 2003.