ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
D E C
I Z I A NR.269
DOSAR NR.4356/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul
condamnat O.Gh. împotriva deciziei penale nr.250/A din 24 septembrie 2002 a
Curții de Apel Pitești.
S-a
prezentat revizuientul condamnat aflat în stare de detenție, asistat de
avocat C.Gh.N., apărător desemnat din oficiu.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
condamnatului a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
Procurorul
a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat.
Condamnatul în ultimul
cuvânt a susținut că nu este vinovat pentru infracțiunea pentru care a fost
condamnat și că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea se află în cercetări
pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă martorii contestați.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin
sentința penală nr.64 din 19 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost
respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul O.Gh.
A
reținut instanța că prin sentința penală nr.113 din 9 decembrie 1968
pronunțată de Tribunalul Vâlcea, O.Gh. a fost condamnat la 15 ani închisoare
pentru infracțiunea de omor prevăzută de art.174 Cod penal. Sentința a rămas
definitivă prin respingerea apelului și recursului: căi de atac exercitate de
inculpat.
Motivele de revizuire
invocate de condamnat, că nu au fost toate probele administrate, că nu au fost
audiați toți martorii solicitați de el, împrejurare în care s-ar fi constatat
că nu el este autorul omorului, au fost apreciate de instanță că nu se
încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură
penală, aspectele invocate fiind analizate cu ocazia judecării cauzei în fond
cât și al soluționării căilor de atac.
Apelul
declarat de condamnat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat
prin decizia penală nr.250 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul solicitând casarea acestora și
admiterea cererii de revizuire întrucât martorii audiați în cauză, care au
servit la stabilirea vinovăției sale, au săvârșit infracțiunea de mărturie
mincinoasă.
Recursul
declarat de condamnat nu este fondat.
Corect
instanțele au apreciat că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în
cazurile de revizuire prevăzute de art.394 lit.a - e din Codul de procedură
penală.
Reaprecierea
probelor pe baza cărora s-a reținut vinovăția sa nu se încadrează în fapte și
împrejurări noi descoperite și care nu au fost cunoscute la soluționarea
cauzei.
În
legătură cu declarațiile martorilor audiați pe care recurentul le apreciază
mincinoase, nu există o hotărâre judecătorească definitivă pentru infracțiunea
de mărturie mincinoasă față de vreunul dintre aceștia.
În
conformitate cu art.385
15
pct.1 lit.b din Codul de procedură penală
urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.
Recurentul
va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul
condamnat O.Gh. împotriva deciziei penale nr.250/A din 24 septembrie 2002 a
Curții de Apel Pitești.
Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de
avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.