ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 338/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul revizuient S.I. împotriva deciziei penale nr.298 din 26 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești. S-a prezentat recurentul condamnat revizuient, aflat în stare de arest, asistat de avocat G.D., apărător din oficiu. Apărătorul a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea revizuirii. La ultimul cuvânt, recurentul condamnat a cerut admiterea recursului, pentru audierea unor martori. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.152 din 9 aprilie 2002, Tribunalul Prahova a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul S.I., deținut în Penitenciarul Mărgineni.

S-a reținut că aceeași instanță, prin sentința penală nr.266 din 13 septembrie 2000, a condamnat pe inculpatul S.I. la 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.174 – 175 lit.c raportat la art.176 lit.c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că la 7 ianuarie 1998, în stare de ebrietate a aplicat mai multe lovituri cu un corp contondet, în zone vitale, tatălui său, provocându-i moartea. În apelul parchetului, inculpatul a fost condamnat, pentru aceeași infracțiune, la detenție pe viață, soluție menținută de Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr.3258/21 iunie 2000. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr.198 din 26 iunie 2002, a respins apelul prin care condamnatul S.I.

susținea, ca și inițial, că instanțele au interpretat greșit probele administrate în cauză din care nu rezultă că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat la detenție pe viață. Împotriva menționatelor hotărâri, revizuientul a declarat recurs invocând aceleași motive de casare în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, a solicitat reaudierea unor martori din dosar. Recursul nu este fondat. Potrivit art.394 Cod procedură penală hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă numai pentru cazurile prevăzute în mod expres în acest text de lege.

Cum, motivele invocate de revizuient, nu se încadrează în nici unul din cazurile expres prevăzute de textul de lege menționat, referindu-se la apărări pe care acesta le-a formulat în tot cursul procesului, fiind analizate de instanțe, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.I. împotriva deciziei penale nr.298 din 26 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.