ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 338/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul revizuient S.I. împotriva

deciziei penale nr.298 din 26 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

S-a

prezentat recurentul condamnat revizuient, aflat în stare de arest, asistat de

avocat G.D., apărător din oficiu.

Apărătorul

a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, nefiind îndeplinite condițiile

legale pentru admiterea revizuirii.

La

ultimul cuvânt, recurentul condamnat a cerut admiterea recursului, pentru

audierea unor martori.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.152 din 9 aprilie 2002, Tribunalul Prahova a respins cererea

de revizuire formulată de condamnatul S.I., deținut în Penitenciarul Mărgineni.

S-a

reținut că aceeași instanță, prin sentința penală nr.266 din 13  septembrie

2000, a condamnat pe inculpatul S.I. la 25 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e Cod penal pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de

art.174 – 175 lit.c raportat la art.176 lit.c Cod penal cu aplicarea art.37

lit.b Cod penal, constând în aceea că la 7 ianuarie 1998, în stare de ebrietate

a aplicat mai multe lovituri cu un corp contondet, în zone vitale, tatălui său,

provocându-i moartea.

În apelul parchetului, inculpatul a fost condamnat, pentru

aceeași infracțiune, la detenție pe viață, soluție menținută de Curtea Supremă

de Justiție prin decizia penală nr.3258/21 iunie 2000.

Curtea

de Apel Ploiești, prin decizia penală nr.198 din 26 iunie 2002, a respins

apelul prin care condamnatul S.I. susținea, ca și inițial, că instanțele au

interpretat greșit probele administrate în cauză din care nu rezultă că s-ar

face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat la

detenție pe viață.

Împotriva

menționatelor hotărâri, revizuientul a declarat recurs invocând aceleași motive

de casare în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru

care a fost condamnat, a solicitat reaudierea unor martori din dosar.

Recursul

nu este fondat.

Potrivit

art.394 Cod procedură penală hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse

revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă

numai pentru cazurile prevăzute în mod expres în acest text de lege.

Cum,

motivele invocate de revizuient, nu se încadrează  în nici unul din cazurile

expres prevăzute de textul de lege menționat, referindu-se la apărări pe care

acesta le-a formulat în tot cursul procesului, fiind analizate de instanțe,

recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul

condamnat S.I. împotriva deciziei penale nr.298 din 26 iunie 2002 a Curții de

Apel Ploiești.

Obligă

recurentul inculpat să plătescă statului suma de 650.000 lei cheltuieli

judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.