ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 123/2003

R  O  M  A  N  I  A

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul  I.P. împotriva deciziei

penale nr.377 din 4 septembrie  2002 a Curții de Apel Ploiești.

S-a

prezentat recurentul inculpat  I.P., aflat în stare de arest, asistat de apărător

desemnat din oificiu, avat M.B.

A

lipsit intimata parte vătămată  D.A.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și

reducerea pedepsei aplicate.

Procurorul

a pus concluzii de admitere a recursului declarat de inculpat dar sub aspectul

înlăturării dispozițiilor art.64 lit.c din Codul penal.

Inculpatul I.P., având ultimul cuvânt a arătat că regretă comiterea

faptei .

C

U  R  T  E  A,

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.285 din 26 iunie 2002, Tribunalul Prahova, Secția penală a

condamnat pe inculpatul I.P. la 22 ani închisoare și 5 ani interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,c și e din Codul penal,

pentru  săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174,

raportat la art.175 lit.c și d din Codul penal, cu aplicarea art.71, raportat

la art.64 din același cod.

Tribunalul

a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa stabilită

perioada arestării preventive de la 15 aprilie 2002 la zi, a luat act că  D.A. nu

s-a constituit parte civilă în procesul penal și l-a obligat pe inculpat la

plata sumei de 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel,   instanța a reținut , în   fapt,  că, în ziua de 15 aprilie

2002,   inculpatul a plecat de acasă pentru a cumpăra un sac cu tărâță, spunând

soției sale că se va opri și pe la mama sa.

După

ce a cumpărat tărâța, inculpatul a consumat, la același magazin, 250 ml. țuică

și a mai cumpărat încă 50 ml. pentru a o consuma cu mama lui, în drum spre

aceasta oprindu-se la sora sa,  D.A. unde a lăsat și căruțul în care se afla

sacul cu tărâța.

Pe

mama sa a găsit-o în bucătărie și, după ce și-a pus haina în cuier, a început

să consume din țuica adusă, treptat luându-se la ceartă cu aceasta, fiind

nemulțumit de modul în care ea s-a gândit cum  să fie împărțite bunurile după

deces.

Devenit

extrem de violent, a lovit-o de mai multe ori  și, după ce a doborât-o pe

podea, a continuat să o agreseze cu picioarele, până când i-au căzut pantofii,

iar cu un scaun a lovit-o în cap, până ce acesta s-a rupt.

Potrivit

concluziilor Raportului medico-legal de autopsie, nr.226 M din 16 aprilie 2002,

întocmit de Serviciul Medico Legal Ploiești, moartea victimei  I.M. a fost

violentă, ea s-a datorat contuziei și hemoragiei meningo-cerebrale (traumatism

cranio-cerebral contuziv, acut, închis prin loviri repetate cu corp dur, ale

extremității cefalice, posibil cu scaun) componentele centrale ale unui

politraumatism contuziv, soldat și cu fracturi   costale multiple, hemotorax

bilateral și hematom mezenterial (fila 22 din   dosarul de urmărire penală).

In

termen legal, inculpatul a declarat apel împotriva sentinței, considerând-o

netemeinică, în ceea ce privește pedeapsa, care este deosebit de aspră în

raport cu datele sale personale, fiind infractor primar, a recunoscut  în mod

constant și a regretat sincer săvârșirea faptei solicitând ca prin   admiterea

apelului și desființarea hotărârii să se reducă pedeapsa  în mod

corespunzător.

Curtea

de Apel Ploiești, Secția penală prin decizia nr.377 din 4 septembrie  2002,a

respins ca nefondat, apelul inculpatului, apreciind că pedeapsa aplicată a fost

stabilită în limite legale, în   raport  cu gravitatea faptei, urmările ei și

persoana făptuitorului.

Cu

invocarea aceluiași motiv de netemeinicie  care a format și obiectul cererii de

apel, inculpatul a declarat recurs, în  termen legale, împotriva deciziei,

solicitând reaprecierea pedepsei.

Examinând

hotărârile atacate în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art.385

9

alin.1 pct.14 teza întâi din Codul de procedură penală, precum și  din oficiu,

astfel cum prevăd dispozițiile art.385

9

alin.3,Curtea, constată, în

baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a

fi admis.

acest  sens, funcțiile de constrângere și de reeducare,precum și scopul

preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare,

proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este

destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.

O pedeapsă deosbit de aspră, în raport cu datele personale ale

inculpatului, este   adesea neconvingătoare și neeficientă, în măsură a-și

atinge scopul.

Revenind

la cauză, se constată că instanțele, la stabilirea și menținerea pedepsei de 22

ani închisoare, au luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei,

neacordând semnificația cuvenită datelor referitoare la persoana inculpatului,

care are o pregătire școlară minimă, se află la prima confruntare cu legea

penală, manifestând o atitudine constantă de regret față de fapta deosebit de

gravă pe care a comis-o și pe care și-o explică numai prin faptul că, atunci

când consumă alcool devine agresiv „..așa cum s-a întâmplat și atunci ... în

timpul certei cu ea, am devenit foarte nervos”.

Potrivit

Buletinului de analiză toixicologică alcoolemie, nr.807 din 18 aprilie 2002, la

data săvârșirii faptei, inculpatul avea 1,95 gr.%o alcool în sânge, ceea ce a

contribuit la pierderea controlului asupra faptelor sale, chiar în raport cu

mama sa.

Având

în vedere toate aceste date, Curte, apreciază că o pedeapsă îndreptată spre

minimul special, de 18 ani închisoare, va fi de natură a contribui la

reinserția socială a inculpatului.

interzis inculpatului,capedeapsă complementară „dreptul de a ocupa o funcție

sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia

de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii” prevăzut de

art.64 lit.c din Codul penal,a cărui lipsă de legătură cu împrejurările

săvârșirii faptei și persoana victimei esteevidentă.

In

consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite

cerințele cazului de recurs invocat precum și a celui examinat din oficiu, în

baza art.385

15

pct.2 lit.d din Codul de procedură penală , va admite

recursul declarat de inculpatul Iordache  Petre, va casa hotărârile atacate

numai cu privire la pedeapsa principală, pe care o va reduce  de la 22 ani   la

18 ani închisoare și la greșita aplicare a dispoziției art.64 lit.c din Codul

penal, pe care o va înlătura și va deduce  din pedeapsa aplicată inculpatului

timpul arestării preventive de la 15 aprilie 2002 la 14 ianuarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr.377 din 4

septembrie  2002 a Curții de Apel Ploiești.

Casează

decizia atacată, precum  și sentința penală nr.285 din 26 iunie 2002 a

Tribunalului Prahova numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe

care o reduce de la 22 ani la 18 ani închisoare, precum și greșita aplicare a

dispoziției art.64 lit.c din Codul   penal,   pe care o înlătură.

Deduce

din pedeapsa aplicată,  timpul arestării preventive a inculpatului de la  15

aprilie 2002 la 14 ianuarie 2003.

Onorariul

în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru

inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 ianuarie 2003.