ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 197/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr.286 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău. S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat B.N., apărător desemnat din oficiu. A lipsit intimata parte civilă V.G. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.183 din Codul penal, iar în subsidiar, reducerea pedepsei. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar pedeapsa a fost just individualizată. Inculpatul declară că este de acord cu susținerile apărătorului său.

C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.186 din 16 mai 2002,Tribunalul Bacău, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, în baza art.174-175 lit.c cu aplicarea art.37 lit.b, art.74 alin.ultim și art.76 alin.penultim Cod penal, a condamnat pe inculpatul V.A . , la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, cu aplicarea și a dispozițiilor art.71 și 64 Cod penal. S-a menținut starea de arest a inculpatului și a fost dedusă detenția de la 24 octombrie 2002. S-a luat act că partea vătămată V.G. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în baza probelor administrate că inculpatul V.A.

locuind împreună cu soția sa în casa părintească din satul Osebiți comuna Luizi Călugăra, iar într-o anexă a gospodăriei locuia și tatăl său în vârstă de 68 de ani, văduv. V.M. era pensionar, iar fiul fiul său obinșnuia să împrumute bani de la tată pentru diferite trebuințe. Așa s-a întâmplat și la jumătatea lunii octombrie 2001, când datorită faptului că V.M. a refuzat să-i dea fiului banii solicitați, acesta l-a lovit, deși cunoștea că tatăl său este bolnav, după care, în cele din urmă, Varga Mihai i-a dat fiului său suma solicitată. Vizitat de fiica sa L., V.M., i s-a plâns că a fost lovit de inculpat, acuzând dureri mari. La data de 21 octombrie 2001, martorul B.A. l-a găsit pe V.M.căzut cu fața în jos, pe pardoseală, între pat și sobă, într-o poziție nefirească.

Bănuind că V.M este mort, l-a anunțat pe fiul său V.G. care locuia în același sat. V.G. știind că relațiile tatălui său cu V.A., sunt tensionate, bazate pe violență, a anunțat organele de poliție, intuind că moartea tatălui nu a fost naturală. Cu ocazia cercetărilor, inculpatul a recunoscut că, în după-amiaza zilei de 16 octombrie 2001, venind de la câmp, și-a găsit tatăl beat, ocazie cu care l-a îmbrâncit, după care l-a lovit cu pumnii, de mai multe ori, în regiunea toracică și cu piciorul în spate. Din raportul de constatare medico-legal a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii prin tulburări de dinamică respiratorie, în urma unui volet, mobil sterno-costal care s-a produs prin comprimarea toracică.

Aceste leziuni au survenit pe un fond de veche suferință pleuro pleurală. Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia nr.286 din 12 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat deinculpat. Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recur,s solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, în principal, schimbarea încadrării juridice, dată faptei pentru care a fost condamnat, din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât nu a intenționat să-și ucidă tatăl. În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei pe care o consideră ca fiind prea severă. Recursul declarat nu este fondat. Cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice dată faptei, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal nu poate fi primită, nefiind bazată pe probele dosarului.

Ceea ce deosebește infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte de infracțiunea de omor este împrejurarea că, deși la ambele infracțiuni lovirile sunt comise cu intenție, în cazul celei dintâi moartea victimei s-a produs din culpă –făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă-, pe când în cazul celei de-a doua, inculpatul a prevăzut rezultatul și fie că l-a urmărit, fie –deși nu l-a urmărit sau dorit- l-a acceptat în mod conștient. În speță, fapta inculpatului, care și-a lovit cu intensitate tatăl, în vârstă, cu pumnii, de mai multe ori, în regiunea toracică iar apoi cu piciorul în spate, trântindu-l pe un pat, deși știa că este suferind, relevă intenția de a ucide, deoarece el și-a reprezentat posibilitatea morții victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat, reprezintă infracțiunea de omor și nu cea de loviri cauzatoare de moarte, cum în mod corect au reținut instanțele.

Cererea inculpatului privind reducerea pedepsei aplicate, este, de asemenea, neîntemeiată, în raport atât de persoana acestuia, recidivist, cunoscut ca un om violent, consumator de băuturi alcoolice, cât și de pericolul social al faptei comise. Astfel fiind, Curtea, în temeiul art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr.286 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 octombrie 2001 la 16 ianuarie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.00 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 ianuarie 2003.