ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 546/2003

S-a luat în examinare recursul declarat inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr.307 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău. S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat N.I. apărător desemnat din oficiu. A lipsit intimata parte vătămată G.E. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât pedeapsa a fost just individualizată. Inculpatul arată că este de acord cu susținerile apărătorului său. C U R T E A Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.119/P din 10 iulie 2002, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul F.C.

la 18 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe o durată de 4 ani pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174-175 lit.c, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal. In baza art.61 din Codul penal, s-a revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 524 zile din pedeapsa anterioară de 4 ani și 6 luni închisoare, rest care a fost contopit în pedeapsa principală stabilită de 18 ani închisoare, inculpatul având de executat în final 18 ani închisoare și pedeapsa complimentară pe durata de 4 ani. S-a menținut starea de arest, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.64 – 71 din Codul penal și s-a computat din durata pedepsei, timpul detenției de la 22 ianuarie 2002. Conform art.191 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3.000.000 lei.

S-a reținut că, la data de 20 ianuarie 2001, inculpatul , după ce a consumat băuturi alcoolice, la un praznic și la mai multe baruri, a ajuns acasă, în jurul orelor 20,00, în stare de ebrietate. Victima, tsatăl său, aflată în curtea casei, i-a reproșat inculpatului că a băut, iar acesta a început să o lovească peste picioare. După ce victima a căzut, inculpatul a continuat să o lovească, cu picioarele peste față și peste corp, apoi i-a astupat gura cu un fular și a târât-o până în bucătărie, unde a așezat-o pe pat. Inculpatul a legat, apoi, victima cu mâinile la spate, folosind un șiret de patofi și o cămașă, iar cu altă cămașă i-a legat mâinile și picioarele, executând o legătură tip laț tailandez, după care a acoperit victima cu plapuma și s-a schimbat de hainele murdare de sânge.

Apoi inculpatul a căutat în șifonier, unde știa că tatăl său ține banii, a luat suma de 5.000.000 lei și a plecat în oraș, unde a continuat să bea până a doua zi, când s-a întâlnit cu un consătean, căruia i-a povestit cele întâmplate. La solicitarea inculpatului, martorul L.A. s-a dus la domiciliul victimei, care decedase. Acesta a anunțat organele de poliție. Impotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, prin care a solicitat acordarea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei aplicate. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr.307 din 26 septembrie 2002, a respins apelul inculpatului, a computat în continuare din durata pedepsei, timpul detenției de la 10 iulie 2002, l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor judiicare și a dispus ca onorariul pentru avocatul din oficiu să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său a reiterat motivul din apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate. Recursul este nefondat. Conform art.52 din Codul penal, pedeapsa este o măsură de constângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art.72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozoțiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleași critici, apare ca nefondat și va fi respins ca atare. Conform art.88 din Codul penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi. Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr.307 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 ianuarie 2002 la 5 februarie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2003.