ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 546/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr.307 din 26

septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău.

S-a

prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat N.I.

apărător desemnat din oficiu.

A

lipsit  intimata parte vătămată G.E.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea

pedepsei aplicate.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât pedeapsa a fost just

individualizată.

Inculpatul

arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.119/P din 10 iulie 2002, Tribunalul

Neamț a condamnat pe inculpatul F.C. la 18 ani închisoare și la

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și

b din Codul penal, pe o durată de 4 ani pentru comiterea infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art.174-175 lit.c, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul

penal.

In baza art.61 din Codul penal, s-a revocat liberarea

condiționată pentru  restul  neexecutat de 524 zile din pedeapsa anterioară de

4 ani și 6 luni închisoare, rest care a fost contopit în pedeapsa principală stabilită

de 18 ani închisoare, inculpatul având de executat în final 18 ani închisoare și

pedeapsa complimentară pe durata de 4 ani.

S-a

menținut starea de arest, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.64 – 71 din

Codul penal și s-a computat din durata pedepsei, timpul detenției de la 22

ianuarie 2002.

Conform

art.191 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare în sumă de 3.000.000 lei.

S-a

reținut că, la data de 20 ianuarie 2001, inculpatul , după ce a consumat

băuturi alcoolice, la un praznic și la mai multe baruri, a ajuns acasă, în

jurul orelor 20,00, în stare de ebrietate.

Victima,

tsatăl său, aflată în curtea casei, i-a reproșat inculpatului că a băut, iar

acesta a început să o lovească peste picioare.

După

ce victima a căzut, inculpatul a continuat să o lovească, cu picioarele peste

față și peste corp, apoi i-a astupat gura cu un fular și a târât-o până în

bucătărie, unde a așezat-o pe pat.

Inculpatul

a legat, apoi, victima cu mâinile la spate, folosind un șiret de patofi și o

cămașă, iar cu altă cămașă i-a legat mâinile și picioarele, executând o legătură

tip laț tailandez, după care a acoperit victima cu plapuma și s-a schimbat de

hainele murdare de sânge. Apoi  inculpatul a căutat în șifonier, unde știa că

tatăl său ține banii, a luat suma de 5.000.000 lei și a plecat în oraș, unde a

continuat să bea până a doua zi, când s-a întâlnit cu un consătean, căruia i-a

povestit cele întâmplate.

La

solicitarea inculpatului, martorul L.A. s-a dus la domiciliul victimei, care

decedase. Acesta a anunțat organele de poliție.

Impotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul, prin care a solicitat acordarea de

circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei aplicate.

Curtea

de Apel Bacău, prin decizia penală nr.307 din 26 septembrie 2002, a respins

apelul inculpatului, a computat în continuare din durata pedepsei, timpul

detenției de la 10 iulie 2002, l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor

judiicare  și a dispus ca onorariul pentru avocatul din oficiu să se avanseze

din fondurile Ministerului Justiției.

Impotriva

acestei decizii a declarat recurs  inculpatul, care prin apărătorul său a

reiterat motivul din apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.

Recursul

este nefondat.

Conform

art.52 din Codul penal, pedeapsa este o măsură de constângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului în scopul prevenirii  săvârșirii  de  infracțiuni,

iar potrivit art.72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se

ține seama de dispozoțiile părții generale ale Codului penal, de limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Or,

în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în

vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta

s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care are

antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa

fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o

justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleași

critici, apare ca nefondat și va fi respins ca atare.

Conform

art.88 din Codul penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul

arestării preventive, la zi.

Văzând

și dispozițiile referitoare la reglementarea  plății cheltuielilor judiciare

făcute de stat,  inclusiv, avansarea de către stat a

onorariului

pentru apărarea din oficiu.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C.

împotriva deciziei penale nr.307 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22

ianuarie 2002 la 5 februarie 2003.

Obligă

pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 5 februarie 2003.