ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 843/2003

D E C

I Z I A  NR.843                                                                 DOSAR

NR.4738/2002

S-au luat

în examinare recursurile  declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău și de inculpatul I.I.F. împotriva deciziei penale nr.310 din 1 octombrie

2002 a Curții de Apel Bacău.

S-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat

de apărător desemnat din oficiu, avocat Z.C., lipsind intimata parte vătămată.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a susținut oral recursul declarat de parchet astfel

cum a fost formulat.

Apărătorul inculpatului cere admiterea recursului în sensul

reducerii pedepsei aplicate în raport cu circumstanțele personale.

În recursul parchetului, concluziile sunt de admitere.

Procurorul în recursul inculpatului cere, respingerea

recursului, ca nefondat.

Inculpatul în ultimul cuvânt cere admiterea recursului.

C U

R T E A

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.246/2 iulie 2002 Tribunalul Bacău în baza art.211 alin.2

lit.c și a art.211 alin.2 lit.b din Codul penal,  prin schimbarea încadrării

juridice din art.211 alin.2

1

lit.b din Codul penal, a fost condamnat

inculpatul  I.I.F. la 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de

tâlhărie în formă agravantă.

S-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 pe durata și în condițiile

art.71 din Codul penal.

S-a

computat din pedeapsă timpul arestării preventive de la 1 mai 2002 la zi.

În sfârșit a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500.000

lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă N.M., și potrivit

art.118 lit.b din Codul penal s-a dispus confiscarea cuțitului care a servit la

comiterea faptei.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea

situație de fapt:

N.M.,   parte   civilă  în  cauză,  în   vârstă   de  70   de

ani   aflându-se la fiica sa în vizită a primit o sumă de bani pe care a pus-o

într-un portofel pe care l-a pus în geantă.

La

1 mai 2002, întorcându-se spre locuința sa cu trenul, s-a așezat într-un

compartiment liber, unde la scurt timp a intrat și inculpatul care i-a cerut

să-i schimbe o bacnotă de 50.000 lei.

Partea

vătămată a refuzat, și cum acesta i-a inspirat teamă a hotărât să plece din

compartiment. În acest moment inculpatul a apucat geanta și a amenințat-o cu un

cuțit. Deși partea vătămată a încercat să rețină geanta, nu a reușit datorită

forței inculpatului.

Acesta

și-a însușit portofelul și a coborât în gara Sascut. Datorită țipetelor părții

vătămate s-a creat agitație în gară încât impiegatul a anunțat organul de

poliție.

Inculpatul

care încerca să urce într-o mașină de ocazie a fost reținut de polițist și cu

ocazia percheziției corporale  s-a găsit suma de 850.000 lei.

În

aceeași zi a fost arestat preventiv.

În

cursul urmăririi penale i s-a restituit părții vătămate suma de 850.000 lei din

cei 1.200.000 lei ce-i avea asupra sa.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, fără a-l motiva.

Apărătorul

inculpatului a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei care s-a comis

într-un loc public și într-un mijloc de transport din art.211 alin.2 lit.c în

art.211 alin.2 lit.e din Codul penal și reducerea pedepsei.

Prin

decizia penală nr.310/1 octombrie 2002 Curtea de Apel Bacău a admis apelul și a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în cea prevăzută de art.211

alin.2 lit.e și alin.2

1

lit.b din Codul penal, menținând celelalte

dispoziții ale hotărârii casate.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul Curții de Apel Bacău solicitând

admiterea acestuia în baza art.385

15

pct.2 lit.c alin.3 Cod

procedură penală, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii instanței de

fond.

Totodată inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea

pedepsei față de circumstanțele personale.

Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru

următoarele considerente:

Din ansamblul probator administrat în cauză, se constată că

instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Or, așa cum rezultă din situația de fapt prezentată detailat,

inculpatul a săvârșit infracțiunea într-un tren de persoane care constituie în

același timp atât un mijloc de transport cât și loc public, atâta timp cât au

acces  toate persoanele aflate în acest mijloc de transport.

Ca atare, instanța de apel a procedat în mod greșit la

schimbarea încadrării juridice a faptei neavând în vedere locul în care s-a

săvârșit ceea ce impune casarea deciziei apelate și menținerea soluției

instanței de fond sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.

Curtea, constată că instanțele au făcut o justă individualizare

a pedepsei  ținând seama de împrejurările concrete de comitere a faptei cât și

de circumstanțele personale, încât o reducere a acesteia nu se impune.

Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea în temeiul

prevederilor art.385

15

pct.2 lit.c alin.3 Cod procedură penală va

admite recursurile declarate de Parchetul Curții de Apel Bacău și inculpat și

va casa decizia pronunțată în apel menținând hotărârea instanței de fond ca

fiind temeinică și legală.

Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul

arestării preventive de la 1 mai 2002 la 19 februarie 2003.

Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite  recursurile declarate  de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel

Bacău

și

de inculpatul I.I.F.  împotriva deciziei penale nr.310 din 1 octombrie 2002 a Curții

de Apel

Bacău

.

Casează decizia penală sus-menționată și menține hotărârea

instanței de fond (sentința penală nr.246 din 2 iulie 2002 a Tribunalului Bacău).

Deduce din pedeapsă,

timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 1 mai 2002  la 19

februarie 2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de

300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi  19 februarie  2003.