ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5/2003

D E C

I Z I A  Nr.5

Dosar

nr. 2377/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei

penale nr.157 din 14 mai 2002 a Curții de Apel Bacău.

S-a

prezentat inculpatul, arestat, asistat de avocatul U.D., apărător ales.

A

lipsit intimata parte civilă.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond,

reducerea pedepsei.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt, a declarat că recunoaște fapta și a solicitat reducerea

pedepsei.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.24 din 13 februarie 2002 a Tribunalului Neamț a fost

condamnat inculpatul I.C., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.a, d, e  Cod penal, cu aplicarea

art.75 lit.c Cod penal.

S-a

dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 16 octombrie

2001 la zi.

Prin

aceeași sentință au fost condamnați și inculpații minori I.I. și D.C., primul

la 3 ani închisoare, iar al doilea la 2 ani și 6 luni închisoare pentru

infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.a, d și e Cod penal cu

aplicarea art.99 și 109 Cod penal.

Inculpații

au fost obligați  solidar să plătească 1.520.000 de lei despăgubiri părții

civile D.I.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în seara de 12

octombrie 2001 inculpații I.I. și D.C. au consumat băuturi alcoolice în barul

din Săbăoani, județul Neamț, unde se afla și partea vătămată D.I., care era sub

influența băuturilor alcoolice.

La

ieșirea din bar cei doi inculpați s-au întâlnit cu I.C. și au luat hotărârea să

urmărească partea vătămată și să-i sustragă banii. După ce l-au urmărit pe D.I.

câteva sute de metri, când acesta a ajuns     într-un loc întunecos, inculpatul

I.I. i-a sărit în spate și l-a doborât, iar ceilalți doi inculpați i-au sustras

din buzunare un telefon mobil și o sumă de bani.

Inculpatul

I.C. a luat telefonul și 50.000 de lei, iar D.C. și I.I. câte 600.000 de lei.

În

cursul cercetărilor, tatăl inculpatului I.C. a reparat și restituit telefonul

părții vătămate.

Apelul

declarat de I.C.care a criticat sentința pentru netemeinicie, a fost respins ca

nefondat prin decizia nr.157 din 14 mai 2002 a Secției penale de la Curtea de

Apel Bacău.

Inculpatul

a declarat recursul de față – reiterând motivele de apel. A cerut casarea

hotărârilor și reducerea pedepsei pe care o consideră exagerată în condițiile

în care a recunoscut și regretat fapta și a reparat paguba.

Recursul

este nefondat.

Sustragerea

unor bunuri aparținând altei persoane este o faptă gravă, periculoasă social și

pedepsită ca atare. Atunci când este săvârșit prin întrebuințarea de violențe,

amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de

a se apăra, furtul dobândește accente de gravitate socială deosebită, care a

impus intervenția deosebită și particulară mai energică a legii penale.

Nevoii

de a asigura protecția socială mai fermă și eficientă împotriva unor fapte de o

gravitate socială deosebită îi corespunde și incriminarea modalităților

agravate ale infracțiunii de tâlhărie.

Fapta

inculpatului de a sustrage prin violență telefonul și banii părții vătămate,

într-un loc public pe timp de noapte împreună cu doi inculpați minori

constituie modalitatea agravată a infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art.211

alin.2 lit.a, d și e cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal pedepsită cu

închisoare de la 5 la 20 ani.

Stabilind

pedeapsa la minimul special pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută în

art.211 alin.2 lit.a, d și e Cod penal, prima instanță a avut în vedere

criteriile de individualizare cuprinse în articolul 72 din Codul penal. La

rândul ei  instanța de apel a reținut și motivat că față de împrejurările în care

a fost concepută și comisă fapta, de pericolul social ridicat al acesteia nu se

pot reține în favoarea inculpatului apelant circumstanțe atenuante și că deci

pedeapsa este corespunzătoare și în măsură să atingă scopul prevăzut în

articolul 52 din Codul penal.

Cele

două hotărâri fiind legale și temeinice, Secția penală a Curții Supreme de

Justiție urmează ca, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură

penală să respingă recursul ca nefondat.

În

temeiul art.385

17

alin.4 cu referire la art.383 alin.2 Cod procedură

penală se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 16 octombrie 2001 până la 7 ianuarie 2003.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva

deciziei penale nr.157 din 14 mai 2002 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de

la 16 octombrie 2001 până la 7 ianuarie 2003.

Obligă recurentul la 1.100.000 de lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003

.