ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1998/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din 3

octombrie 2002, Tribunalul Buzău, a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de

7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen.

De asemenea, a mai fost condamnat și

inculpatul D.R. la pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. și la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen., pentru ambele fapte, fapte concurente, urmând ca, în baza

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în total, 5 ani

închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați, s-a menținut starea de arest a

acestora, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele de executat

durata arestării preventive de la 23 aprilie 2002, la zi.

În soluționarea laturii civile,

inculpatul minor D.R. a fost obligat la despăgubiri civile în sumă de

10.695.000 lei către S.C. B. S.N.C. Buzău.

Inculpații au mai fost obligați la

câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Partea vătămată C.F., taximetrist la

S.C. B. S.N.C. Buzău, avea în dotare autoturismul pentru efectuarea serviciilor

de taximetrie.

La 19 aprilie 2002, în jurul orelor

19,15, fiind de serviciu, a fost solicitat de inculpați să efectueze o cursă în

cartierul Mihai Viteazul.

Inculpatul minor D.R. s-a așezat pe

scaunul din față, având în mână o sticlă cu vin și o bâtă, iar fratele său,

M.C., pe bancheta din spate, având asupra sa un bici.

Partea vătămată s-a asigurat că cei

doi inculpați au bani pentru achitarea cursei, inculpatul minor înmânându-i

50.000 lei, însă s-a înțeles cu fratele său ca, la destinație, să-și recupereze

banii.

La intersecția străzilor Panait

Moșoiu cu Șantierului lângă calea ferată, inculpații au solicitat părții

vătămate să oprească pentru a coborî și au cerut teximetristului să le

înapoieze cei 50.000 lei.

Acesta a refuzat, moment în care

inculpatul M.C. i-a sustras agenda cu acte și un pachet de țigări, aflate pe

bord, apoi a tras de stație și de casetofon pentru a determina partea vătămată

să le restituie banii, timp în care D.R. a coborât din autoturism și a lovit cu

bâta pe taximetrist, în partea dreaptă a capului.

Speriat de ceea ce se întâmpla,

având și sânge pe față, partea vătămată a dat banii inculpatului D.R.,

solicitând restituirea agendei.

Inculpatul M.C. i-a restituit

agenda, iar inculpatul D.R., folosind bâta pe care o avea asupra sa, a spart

parbrizul și luneta autoturismului, după care ambii inculpați au fugit în

cartierul Mihai Viteazu.

Partea vătămată a cerut ajutor

colegilor, prin stație și a anunțat ofițerul de serviciu de la Poliția

Municipiului Buzău despre eveniment, reușindu-se prinderea inculpaților.

Din certificatul medico-legal nr.

534 din 21 aprilie 2002, emis de Serviciul Medico - Legal Buzău, a rezultat că

partea vătămată C.F. a suferit leziuni traumatice care necesită 12 - 14 zile

îngrijiri medicale pentru vindecare, putând fi produse prin lovire cu un corp

contondent.

S.C. B. S.N.C. Buzău a solicitat

despăgubiri civile în sumă de 10.965.000 lei, reprezentând contravaloarea

parbrizului și a lunetei taxiului, distruse de inculpatul D.R.

Partea vătămată C.F. nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpații.

Parchetul a criticat hotărârea ca

fiind nelegală, întrucât s-a omis deducerea reținerii din data de 22 aprilie

2002, pentru ambii inculpați, iar cu privire la rezolvarea acțiunii civile a

cauzei, s-a susținut că instanța de fond era obligată să aplice măsura de

siguranță a confiscării speciale a sumei de 50.000 lei de la inculpatul minor

D.R., partea vătămată nefiind constituită parte civilă în cauză; pe de altă

parte stabilindu-se răspunderea penală și pentru infracțiunea de distrugere,

trebuia să se stabilească răspunderea civilă și a părților responsabile

civilmente, în solidar cu inculpatul minor, pentru plata despăgubirilor civile

către S.C. B. S.N.C. Buzău, precum și plata cheltuielilor judiciare potrivit

art. 191 alin. ultim C. pen.

Inculpații au criticat sentința ca

fiind nelegală și netemeinică, apelantul M.C. a susținut că nu este vinovat de

fapta reținută în sarcina sa, solicitând achitarea în principal, iar în subsidiar,

reducerea pedepsei; inculpatul D.R. a susținut că pedepsele aplicate sunt prea

aspre în raport de conduita sinceră și de regret, manifestată în cursul

procesului penal, cerând reindividualizarea pedepsei.

Ambii inculpați au achiesat la

critica Parchetului privind deducerea reținerii din 22 aprilie 2002.

Prin decizia penală nr. 585 din 11

decembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și de inculpații M.C. și D.R.,

desființând în parte sentința apelată, în latura civilă și penală, dispunând

astfel:

- în baza art. 118 lit. d) C. pen.,

confiscarea de la inculpatul D.R. a sumei de 50.000 lei, obținută prin

săvârșirea faptei;

- a obligat, în solidar cu

inculpatul D.R., părțile responsabile civilmente, la plata despăgubiri civile,

în sumă de 10.695.000 lei către S.C. B. S.N.C. Buzău, ca și la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

A dedus din pedepsele aplicate

inculpaților și reținerea din 22 aprilie 2002 și în continuare arestarea

preventivă la zi.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate.

A obligat pe inculpații apelanți la

câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei, în termen legal,

au declarat recurs inculpații D.R. și M.C., solicitând, pe fond, reducerea pedepselor,

iar inculpatul M.C., în ultimul cuvânt, a solicitat achitarea în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele motive:

Instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor comise de către aceștia.

Critica inculpatului M.C. în sensul

că nu este autorul infracțiunii de tâlhărie este neîntemeiată vinovăția sa

fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză, astfel: plângerea

și declarația părții vătămate C.F., declarațiile inculpatului D.R., procesele

verbale de confruntare și declarațiile martorilor audiați în faza urmăririi penale,

chiar declarația inculpatului M.C. care a recunoscut că, după ce fratele său a

lovit partea vătămată cu bățul, i-a sustras acesteia de pe bord agenda cu acte

și a tras de stație și de casetofon, aceste acte materiale întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

Cu privire la individualizarea

pedepselor, se constată că s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de

art. 72 C. pen., pericolul social concret al faptelor comise și împrejurările

în care au fost comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunea comisă, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului M.C., care

a mai fost condamnat în minorat la două pedepse de câte un an și șase luni

închisoare pentru infracțiuni de furt calificat, așa încât, pedepsele aplicate

sunt de natură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzută de art. 52 C.

pen. și nu se impune reducerea acestora.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, ca

nefondate, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.R. și M.C. împotriva deciziei penale nr. 585 din 11

decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedepse durata reținerii

și arestării preventive de la 22 aprilie 2002, până la 17 aprilie 2003.

Obligă recurenții la câte 1.400.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2003.