ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1842/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1842/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 274 din 23

decembrie 2002, Tribunalul Buzău, a condamnat pe inculpatul D.M. la câte 5 ani

închisoare, pentru cinci fapte de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. a), d) și e) C. pen. (părți vătămate P.A., O.A.G., M.N., G.F. și M.D., la

5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), d) și f) C. pen. (parte vătămată C.G., la 2 ani închisoare, în

baza art. 189 alin. (2) C. pen. (parte vătămată O.G.A.) și la 3 ani închisoare,

în baza art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa inculpatului perioada arestului și reținerii preventive de la 20

februarie 2001 la 23 martie 2001.

Potrivit art. 113 alin. (3) C. pen.,

instanța de fond a obligat pe inculpat să se prezinte în mod regulat la

tratament medical, până la însănătoșire.

Inculpatul a fost obligat la 3.600.000

lei despăgubiri către partea civilă SC A.I. SRL Buzău, 365.000 lei despăgubiri

către partea civilă SC S.A.C. SNC Buzău și la 2.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a reținut că, într-o noapte din

luna aprilie 2000, în jurul orei 4,00, partea vătămată P.A., conducător auto la

Compania de Taxi A. Buzău se afla cu taxiul în fața barului S. din Buzău și a

fost solicitat, de trei tineri să îi transporte în cartierul Dorobanți, la

blocul 17.

După ce au indicat adresa, unul

dintre tineri i-a cerut părții vătămate să oprească taxiul în apropierea

bisericii Sf. Nicolae pentru a schimba 100 mărci germane, după care și-au

continuat drumul spre cartierul Dorobanți. Au oprit taxiul în dreptul blocului

17 și a coborât tânărul, care spusese că are mărci germane, pentru schimb, iar

după plecarea acestuia, inculpatul D.M., care se afla pe bancheta din spate a

autoturismului, l-a amenințat pe P.A., cu cuțitul și i-a cerut să le dea banii

pe care îi avea asupra lui. Apoi s-a întins peste scaun și a luat din torpedou,

suma de 400.000 lei, timp în care inculpatul R.M.D., care se afla lângă

conducătorul auto, respectiv lângă partea vătămată P.A., l-a prins pe acesta de

mână, împiedicându-l, astfel, să se apere.

După aceasta, cei doi inculpați, au

fugit.

În seara de 27 noiembrie 2000, în

jurul orelor 17,00, inculpații D.M., R.M.D. și C.N. i-au cerut părții vătămate

O.A.G., care se afla la volanul taxiului, să-i transporte în comuna Poșta

Cârnău.

Partea vătămată a acceptat

solicitarea celor 5 tineri și i-a dus până la locuința martorului M.C., în

comuna Poșta Cârnău.

Apoi, la insistențele acestora

(inculpații fiind însoțiți și de R.G.M. și I.A.), partea vătămată a mers în

locuința martorului.

În timp ce inculpații și învinuiții

R.G.M. și I.A., consumau băuturi alcoolice, C.N. i-a cerut părții vătămate,

cheile autoturismului și apoi, a refuzat să i le restituie.

Partea vătămată O.A.G. i-a cerut lui

C.N., cheile, moment în care inculpatul D.M. l-a lovit în zona feței și i-a

cauzat leziuni ce au necesitat 8-10 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare.

După aceea, inculpații și partea

vătămată au plecat cu autoturismul în orașul Făurei, la bunicii lui D.M., la

volan fiind C.N. Partea vătămată, R.G. și I.A., au rămas în apartament, iar

inculpații D.M., C.N. și R.M.D. au plecat cu autoturismul în oraș, după ce,

prin violență, îl deposedase pe O.A.G. de 50.000 lei, sumă rezultată din

încasările efectuate în ziua respectivă.

Inculpații s-au întors după o oră și

apoi au plecat spre Buzău, lăsându-l pe taximetrist în cartierul Dorobanți,

ocazie cu care l-au asigurat că îi vor restitui banii, dar să nu-i reclame la

poliție.

Atunci, partea vătămată a constatat

că taxiul avea parbrizul spart.

În noaptea de 10 decembrie 2000, în

jurul orelor 21,00, partea vătămată C.G., taximetrist la firma SC S.T. Buzău,

se afla cu autoturismul, în stația din cartierul Dorobanți și a fost solicitat

de inculpații C.N. și R.M.D. să îi transporte în cartierul Micro XIV, la

domiciliul inculpatului D.M. De aici, au plecat toți cu taxiul în comuna

Tătărani, jud. Vâlcea, de unde au luat 2 fete, apoi s-au întors la domiciliul

inculpatului D.M.

Inculpații au invitat taximetristul

să-i însoțească în apartament, apoi prin amenințări l-au deposedat de suma de

600.000 lei, pe care acesta o avea din încasările efectuate în acea zi.

După aceea, cei trei i-au cerut

părții vătămate să-i ducă în comuna Mihăilești, la niște cunoștințe și, de

frică, aceasta i-a dus pe inculpați la această adresă, însoțindu-i în casă,

unde pentru a doua oară a fost amenințat și deposedat de suma de 100.000.

În noaptea de 19 decembrie 2000, în

jurul orei 1,30, inculpații C.N. și R.M.D. s-au deplasat cu taxiul condus de

M.N., de la Fast Foods din bariera Ploiești, în cartierul Micro XIV, de unde

l-au luat și pe inculpatul D.M.

De aici, cei trei s-au plimbat prin

oraș cu taxiul, iar când au ajuns în cartierul Dorobanți, inculpatul C.N.,

aflat pe bancheta din spate, l-a amenințat pe M.N., cu un obiect dur și lucios,

cerându-i să-i dea bani.

Inculpatul D.M. coborâse din taxi și

se așezase în dreptul portierei, pentru a-l împiedica pe taximetrist să

coboare. Partea vătămată i-a dat inculpatului C.N. suma de 351.000 lei,

rezultați din încasări, iar la plecare inculpații l-au amenințat să nu îi

reclame, la poliție, deoarece au copii de crescut.

Prejudiciul cauzat acestei părți

vătămate a fost acoperit, astfel că acesta nu s-a constituit parte civilă.

În noaptea de 13 ianuarie 2001, în

jurul orelor 21,00, inculpații D.M. și R.M.D. i-au solicitat părții vătămate

G.F., care se afla, cu taxiul în fața clubului T.J. să-i ducă în cartierul

Dorobanți. Ajungând la destințaie și aflând că datorează 37.000 lei, inculpații

i-au cerut părții vătămate să pregătească restul, deoarece nu au decât o

bancnotă de 100.000 lei. În momentul când partea vătămată a scos banii, pentru

a le da restul, inculpatul R.M.D. i-a smuls banii din mână și a fugit împreună

cu inculpatul D.M.

Prejudiciul cauzat acestei părți

vătămate a fost apoi acoperit.

În noaptea de 14 ianuarie 2001,

inculpații D.M. și R.M.D. au solicitat părții vătămate M.D., salariat la SC

A.C. SNC Buzău să-i transporte, cu taxiul, la Spitalul județean Buzău, din

cartierul Dorobanți. Ajungând în dreptul blocului 19 A, inculpații i-au cerut

părții vătămate să oprească, iar inculpatul D.M., care se afla pe bancheta din

spate, l-a amenințat pe M.D., cu un obiect dur și i-a cerut banii. Partea

vătămată i-a dat suma de 300.000 lei.

Se arată că prejudiciul a fost de

365.000 lei și nu a fost recuperat.

În seara zilei de 9 februarie 2001,

în jurul orelor 19,00, inculpații C.N. și R.M.D. i-au cerut părții vătămate

D.Șt., taximetrist la SC W.C.E. SRL, să-i ducă în cartierul Micro XIV, de aici

urcându-se în taxi și inculpatul D.M. Cursa a fost în valoare de 250.000 lei.

Ajungând în cartierul Dorobanți, inculpații au coborât din taxi, cerându-i

părții vătămate să-i aștepte. După câteva minute, partea vătămată a observat că

inculpații îi sustrăseseră, din geacă, telefonul mobil, în valoare de 1.600.000

lei, pe care ulterior, l-au vândut martorului N.V.M., cu suma de 700.000 lei.

Această sumă a fost împărțită între inculpați.

Din raportul de expertiză nr. 290

din 25 mai 2001, rezultă că inculpatul suferă de tulburare de personalitate de

tip dismatur histrionic, cu elemente de tip disocial, dar că a avut

discernământul faptelor, nu discernământul diminuat.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpatul D.M.

Parchetul a criticat sentința, ca

nelegală și netemeinică, în primul rând pentru că, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., comisă la 27 noiembrie 2000, împotriva

părții vătămate O.A.G., s-a aplicat o pedeapsă sub limita minimului special

prevăzut de lege, limitele fiind cuprinse între 5 și 12 ani.

De asemenea, trebuia să se aplice și

art. 13 C. pen.

Un alt motiv se referă la

individualizarea pedepselor, apreciindu-se că se impune aplicarea unor pedepse

mai aspre, de natură să realizeze scopul preventiv-educativ, care să contribuie

la reeducarea inculpatului.

Soluția se apreciază nelegală și

pentru modul de soluționare a laturii civile, în sensul că s-a luat act că

părțile vătămate S.T.”, M.N., G.F. și SC W.C.E. SRL, nu s-au constituit părți

civile și sumele trebuiau confiscate, conform art. 118 lit. d) C. pen.

Inculpatul D.M. a solicitat, în

apel, reducerea pedepselor aplicate.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 145 din 24 martie 2003 a admis apelul parchetului, a

desființat în parte, latura penală, în sensul că a înlăturat dispozițiile art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și a descontopit pedeapsa rezultantă de 5

ani închisoare în elementele componente.

S-au majorat pedepsele aplicate

inculpaților pentru infracțiunile de tâlhărie, de câte 5 ani închisoare,

prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) și art. 211

alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., la câte 6 ani și 6 luni închisoare.

S-a aplicat aceluiași inculpat

pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin.

(2) C. pen., pentru toate faptele aplicând și art. 13 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6

luni închisoare, contopind în această pedeapsă și pedeapsa de 3 ani închisoare,

la care a fost condamnat prin sentință pentru infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 208 – art. 209 lit. e) și g) C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat suma de 1.850.000 lei.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței atacate.

A fost respins apelul declarat de

inculpat și a fost obligat să plătească statului 800.000 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul D.M., care a solicitat restituirea cauzei la instanța de

fond, pentru rejudecare, sau la procuror, întrucât prezentarea materialului de

urmărire penală, a fost făcută în lipsa apărătorului său.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului S. (fost D.M.) în săvârșirea infracțiunilor de

tâlhărie, furt și lipsire de libertate în mod ilegal.

În ce privește susținerile

inculpatului, în sensul prezentării materialului de urmărire penală în lipsa

apărătorului său se constată următoarele:

Potrivit art. 171 alin. (2) C. pen.

„Asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor,

militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat,

elev al unei instituții militare de învățământ, internat într-un centru de

reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat chiar în

altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanța apreciază că

învinuitul sau inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în

alte cazuri prevăzute de lege”.

Totodată dispozițiile art. 250 C.

pen., care se referă la prezentarea materialului de urmărire penală nu obligă

organul de cercetare penală, în această fază procesuală, să asigure asistența

juridică a inculpatului.

În cauză, se constată, din cuprinsul

rechizitoriului, că măsura arestării preventive a inculpatului D.M. a fost

revocată la data de 23 martie 2001, deci, la data de 3 decembrie 2001, când

prin proces verbal, i s-a adus la cunoștință învinuirea și dreptul la apărare,

era liber.

De altfel, inculpatul menționează în

sus-indicatul proces verbal că „nu dorește să fie asistat de un apărător în

această fază a procesului penal”.

Rezultă că, prezentarea materialului

de urmărire penală s-a făcut în condițiile legii și ca urmare acesta nu poate

constitui un motiv de casare.

În ce privește susținerile

inculpatului, privind lipsa de procedură în soluționarea apelului, în sensul că

a fost citat la o altă adresă și cu alt nume, se constată că acesta a fost

citat la adresa și numele pe care le-a comunicat instanței, iar conform art.

177 C. proc. pen., acesta avea obligația în caz de schimbare a adresei, să

încunoștințeze instanța de schimbarea intervenită.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care să

ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este

nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S. (fost D.) M. împotriva deciziei penale nr. 145 din 24

martie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

aprilie 2004.