ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1842/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 274 din 23 decembrie 2002, Tribunalul Buzău, a condamnat pe inculpatul D.M. la câte 5 ani închisoare, pentru cinci fapte de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen. (părți vătămate P.A., O.A.G., M.N., G.F. și M.D., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen. (parte vătămată C.G., la 2 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2) C. pen. (parte vătămată O.G.A.) și la 3 ani închisoare, în baza art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa inculpatului perioada arestului și reținerii preventive de la 20 februarie 2001 la 23 martie 2001. Potrivit art. 113 alin. (3) C. pen., instanța de fond a obligat pe inculpat să se prezinte în mod regulat la tratament medical, până la însănătoșire. Inculpatul a fost obligat la 3.600.000 lei despăgubiri către partea civilă SC A.I. SRL Buzău, 365.000 lei despăgubiri către partea civilă SC S.A.C. SNC Buzău și la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, într-o noapte din luna aprilie 2000, în jurul orei 4,00, partea vătămată P.A., conducător auto la Compania de Taxi A. Buzău se afla cu taxiul în fața barului S. din Buzău și a fost solicitat, de trei tineri să îi transporte în cartierul Dorobanți, la blocul 17. După ce au indicat adresa, unul dintre tineri i-a cerut părții vătămate să oprească taxiul în apropierea bisericii Sf.

Nicolae pentru a schimba 100 mărci germane, după care și-au continuat drumul spre cartierul Dorobanți. Au oprit taxiul în dreptul blocului 17 și a coborât tânărul, care spusese că are mărci germane, pentru schimb, iar după plecarea acestuia, inculpatul D.M., care se afla pe bancheta din spate a autoturismului, l-a amenințat pe P.A., cu cuțitul și i-a cerut să le dea banii pe care îi avea asupra lui. Apoi s-a întins peste scaun și a luat din torpedou, suma de 400.000 lei, timp în care inculpatul R.M.D., care se afla lângă conducătorul auto, respectiv lângă partea vătămată P.A., l-a prins pe acesta de mână, împiedicându-l, astfel, să se apere. După aceasta, cei doi inculpați, au fugit. În seara de 27 noiembrie 2000, în jurul orelor 17,00, inculpații D.M., R.M.D.

și C.N. i-au cerut părții vătămate O.A.G., care se afla la volanul taxiului, să-i transporte în comuna Poșta Cârnău. Partea vătămată a acceptat solicitarea celor 5 tineri și i-a dus până la locuința martorului M.C., în comuna Poșta Cârnău. Apoi, la insistențele acestora (inculpații fiind însoțiți și de R.G.M. și I.A.), partea vătămată a mers în locuința martorului. În timp ce inculpații și învinuiții R.G.M. și I.A., consumau băuturi alcoolice, C.N. i-a cerut părții vătămate, cheile autoturismului și apoi, a refuzat să i le restituie. Partea vătămată O.A.G. i-a cerut lui C.N., cheile, moment în care inculpatul D.M. l-a lovit în zona feței și i-a cauzat leziuni ce au necesitat 8-10 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare.

După aceea, inculpații și partea vătămată au plecat cu autoturismul în orașul Făurei, la bunicii lui D.M., la volan fiind C.N. Partea vătămată, R.G. și I.A., au rămas în apartament, iar inculpații D.M., C.N. și R.M.D. au plecat cu autoturismul în oraș, după ce, prin violență, îl deposedase pe O.A.G. de 50.000 lei, sumă rezultată din încasările efectuate în ziua respectivă. Inculpații s-au întors după o oră și apoi au plecat spre Buzău, lăsându-l pe taximetrist în cartierul Dorobanți, ocazie cu care l-au asigurat că îi vor restitui banii, dar să nu-i reclame la poliție. Atunci, partea vătămată a constatat că taxiul avea parbrizul spart. În noaptea de 10 decembrie 2000, în jurul orelor 21,00, partea vătămată C.G., taximetrist la firma SC S.T.

Buzău, se afla cu autoturismul, în stația din cartierul Dorobanți și a fost solicitat de inculpații C.N. și R.M.D. să îi transporte în cartierul Micro XIV, la domiciliul inculpatului D.M. De aici, au plecat toți cu taxiul în comuna Tătărani, jud. Vâlcea, de unde au luat 2 fete, apoi s-au întors la domiciliul inculpatului D.M. Inculpații au invitat taximetristul să-i însoțească în apartament, apoi prin amenințări l-au deposedat de suma de 600.000 lei, pe care acesta o avea din încasările efectuate în acea zi. După aceea, cei trei i-au cerut părții vătămate să-i ducă în comuna Mihăilești, la niște cunoștințe și, de frică, aceasta i-a dus pe inculpați la această adresă, însoțindu-i în casă, unde pentru a doua oară a fost amenințat și deposedat de suma de 100.000.

În noaptea de 19 decembrie 2000, în jurul orei 1,30, inculpații C.N. și R.M.D. s-au deplasat cu taxiul condus de M.N., de la Fast Foods din bariera Ploiești, în cartierul Micro XIV, de unde l-au luat și pe inculpatul D.M. De aici, cei trei s-au plimbat prin oraș cu taxiul, iar când au ajuns în cartierul Dorobanți, inculpatul C.N., aflat pe bancheta din spate, l-a amenințat pe M.N., cu un obiect dur și lucios, cerându-i să-i dea bani. Inculpatul D.M. coborâse din taxi și se așezase în dreptul portierei, pentru a-l împiedica pe taximetrist să coboare. Partea vătămată i-a dat inculpatului C.N. suma de 351.000 lei, rezultați din încasări, iar la plecare inculpații l-au amenințat să nu îi reclame, la poliție, deoarece au copii de crescut.

Prejudiciul cauzat acestei părți vătămate a fost acoperit, astfel că acesta nu s-a constituit parte civilă. În noaptea de 13 ianuarie 2001, în jurul orelor 21,00, inculpații D.M. și R.M.D. i-au solicitat părții vătămate G.F., care se afla, cu taxiul în fața clubului T.J. să-i ducă în cartierul Dorobanți. Ajungând la destințaie și aflând că datorează 37.000 lei, inculpații i-au cerut părții vătămate să pregătească restul, deoarece nu au decât o bancnotă de 100.000 lei. În momentul când partea vătămată a scos banii, pentru a le da restul, inculpatul R.M.D. i-a smuls banii din mână și a fugit împreună cu inculpatul D.M. Prejudiciul cauzat acestei părți vătămate a fost apoi acoperit. În noaptea de 14 ianuarie 2001, inculpații D.M.

și R.M.D. au solicitat părții vătămate M.D., salariat la SC A.C. SNC Buzău să-i transporte, cu taxiul, la Spitalul județean Buzău, din cartierul Dorobanți. Ajungând în dreptul blocului 19 A, inculpații i-au cerut părții vătămate să oprească, iar inculpatul D.M., care se afla pe bancheta din spate, l-a amenințat pe M.D., cu un obiect dur și i-a cerut banii. Partea vătămată i-a dat suma de 300.000 lei. Se arată că prejudiciul a fost de 365.000 lei și nu a fost recuperat. În seara zilei de 9 februarie 2001, în jurul orelor 19,00, inculpații C.N. și R.M.D. i-au cerut părții vătămate D.Șt., taximetrist la SC W.C.E. SRL, să-i ducă în cartierul Micro XIV, de aici urcându-se în taxi și inculpatul D.M.

Cursa a fost în valoare de 250.000 lei. Ajungând în cartierul Dorobanți, inculpații au coborât din taxi, cerându-i părții vătămate să-i aștepte. După câteva minute, partea vătămată a observat că inculpații îi sustrăseseră, din geacă, telefonul mobil, în valoare de 1.600.000 lei, pe care ulterior, l-au vândut martorului N.V.M., cu suma de 700.000 lei. Această sumă a fost împărțită între inculpați. Din raportul de expertiză nr. 290 din 25 mai 2001, rezultă că inculpatul suferă de tulburare de personalitate de tip dismatur histrionic, cu elemente de tip disocial, dar că a avut discernământul faptelor, nu discernământul diminuat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpatul D.M.

Parchetul a criticat sentința, ca nelegală și netemeinică, în primul rând pentru că, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., comisă la 27 noiembrie 2000, împotriva părții vătămate O.A.G., s-a aplicat o pedeapsă sub limita minimului special prevăzut de lege, limitele fiind cuprinse între 5 și 12 ani. De asemenea, trebuia să se aplice și art. 13 C. pen. Un alt motiv se referă la individualizarea pedepselor, apreciindu-se că se impune aplicarea unor pedepse mai aspre, de natură să realizeze scopul preventiv-educativ, care să contribuie la reeducarea inculpatului. Soluția se apreciază nelegală și pentru modul de soluționare a laturii civile, în sensul că s-a luat act că părțile vătămate S.T.”, M.N., G.F.

și SC W.C.E. SRL, nu s-au constituit părți civile și sumele trebuiau confiscate, conform art. 118 lit. d) C. pen. Inculpatul D.M. a solicitat, în apel, reducerea pedepselor aplicate. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 145 din 24 martie 2003 a admis apelul parchetului, a desființat în parte, latura penală, în sensul că a înlăturat dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în elementele componente. S-au majorat pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile de tâlhărie, de câte 5 ani închisoare, prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) și art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., la câte 6 ani și 6 luni închisoare.

S-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., pentru toate faptele aplicând și art. 13 C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, contopind în această pedeapsă și pedeapsa de 3 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentință pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 208 – art. 209 lit. e) și g) C. pen. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1.850.000 lei. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. A fost respins apelul declarat de inculpat și a fost obligat să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.M., care a solicitat restituirea cauzei la instanța de fond, pentru rejudecare, sau la procuror, întrucât prezentarea materialului de urmărire penală, a fost făcută în lipsa apărătorului său. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului S. (fost D.M.) în săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, furt și lipsire de libertate în mod ilegal. În ce privește susținerile inculpatului, în sensul prezentării materialului de urmărire penală în lipsa apărătorului său se constată următoarele: Potrivit art. 171 alin. (2) C. pen.

„Asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei instituții militare de învățământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul sau inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”. Totodată dispozițiile art. 250 C. pen., care se referă la prezentarea materialului de urmărire penală nu obligă organul de cercetare penală, în această fază procesuală, să asigure asistența juridică a inculpatului.

În cauză, se constată, din cuprinsul rechizitoriului, că măsura arestării preventive a inculpatului D.M. a fost revocată la data de 23 martie 2001, deci, la data de 3 decembrie 2001, când prin proces verbal, i s-a adus la cunoștință învinuirea și dreptul la apărare, era liber. De altfel, inculpatul menționează în sus-indicatul proces verbal că „nu dorește să fie asistat de un apărător în această fază a procesului penal”. Rezultă că, prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut în condițiile legii și ca urmare acesta nu poate constitui un motiv de casare. În ce privește susținerile inculpatului, privind lipsa de procedură în soluționarea apelului, în sensul că a fost citat la o altă adresă și cu alt nume, se constată că acesta a fost citat la adresa și numele pe care le-a comunicat instanței, iar conform art. 177 C. proc.

pen., acesta avea obligația în caz de schimbare a adresei, să încunoștințeze instanța de schimbarea intervenită. Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. (fost D.) M. împotriva deciziei penale nr. 145 din 24 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2004.