ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 413/2003

Decizia

nr.413

Dosar nr.4543/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei

penale nr.225 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.

S-a

prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din

oficiu, avocat B.A., lipsind intimata parte civilă N.G..

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a cerut admiterea recursului punând concluzii cu privire la

reducerea pedepsei.

Procurorul

a cerut respingerea recursului ca nefondat, pedeapsa aplicată a fiind just

individualizată.

Inculpatul

a regretat fapta săvârșită.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Tribunalul

Constanța prin sentința penală nr.334  din 28 iunie 2002, în baza art.211

alin.2 lit.b,d,e, cu aplicarea art.37 lit.c l-a condamnat pe inculpatul B.M. la

pedeapsa de 8 ani închisoare.

A

făcut aplicarea art.71 în ref. la art.64 Cod penal.

In

baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin

măsurile reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 5.12.2001

, la zi.

In

baza art.350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului .

In

baza art.14 și 346 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă.

In

baza art.998-999 și 969 Cod civil a obligat inculpatul la plata sumei de

400.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă N.G..

In

baza art.189 și 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de

2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu s-a avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța hotărârea, tribunalul, pe baza probelor administrate în cursul

procesului penal, a reținut că B.M. a consumat băuturi alcoolice în după-amiaza

zilei de 30.11.2001, prin mai multe baruri din localitatea Istria, județul

Constanța.

Intr-unul

din baruri ,  inculpatul  l-a  observat pe N.G. și s-a hotărât ca după ce

acesta va părăsi localul să-l urmărească și să-i sustragă banii pe care i-a

văzut asupra sa.

Intr-adevăr,

după ce victima a părăsit localul,inculpatul l-a urmărit până într-o zonă mai

întunecoasă unde l-a acostat și după ce i-a pulverizat în față un spray

paralizant, l-a lovit de mai multe ori trântindu-l la sol. Când N.G. era

imobilizat, în neputință de a se apăra, B.M. i-a luat din buzunarul interior al

hainei suma de 945.000 lei, după care a părăsit locul faptei.

Din

banii furați, inculpatul a folosit în interes propriu 545.000 lei, iar

diferența de 400.000 lei a fost găsită asupra sa  cu ocazia percheziției și

restituită părții vătămate.

Urmare

agresiunii la care a fost  supus , N.G. a suferit vătămări corporale ce au

necesitat îngrijiri madicale pentru vindecare timp de 7-8 zile (f.7

dos.urm.pen.)

Din

fișa de cazier judiciar ( f.28-29 dos.urm.pen.) și relațiile solicitate de

instanță (f.20 dos.instanță) rezultă că B.M. a săvârșit mai multe infracțiuni

încă din perioada când era minor, suferind mai multe condamnări la pedepse

privative de libertate, liberat condiționat la 13.05.1998 din executarea

ultimei pedepse de 3 ani închisoare.

Impotriva

acestei hotărâri a declarat apel B.M. pe care o critică sub aspectul realității

stării de fapt.

Prin

decizia penală nr.225 din 27 septembrie 2002 Curtea de Apel Constanța a respins

ca nefondat apelul inculpatului.

Hotărârea

mai-sus menționată a fost recurată în termen legal de inculpat, solicitând

reducerea pedespei.

Criticile formulate de inculpat își găsesc sediul în cazul de

casare prevăzut de art.385

9

alin.1 pct.14 Cod procedură penală.

Recursul declarat de inculpat este nefondat .

Din examinarea probelor și lucrărilor dosarului se constată că

instanța de apel a reținut corect situația de fapt, pe baza probelor

administrate în cauză, de altfel necontestate de inculpat, și a făcut o corectă

încadrare juridică a faptei reținută.

Totodată se constată că instanța a individualizat în mod just

pedeapsa în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal  evaluând corect

gradul de pericol social precum și al persoanei inculpatului, cunoscut cu

antecedente penale, asfel că pedeapsa de 8 ani închisoare este corespunzătoare

criteriilor enunțate și nu sunt temeiuri de reducere.

Criticile fiind așadar neîntemeiate, și cum din oficiu nu se

constată alte motive care ar putea fi luate în considerare , recursul examinat

este nefondat, urmând a se respinge ca atare în baza art.385

15

pct.1

lit.b Cod procedură penală cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei

penale nr.225 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 5

decembrie 2001  la 29 ianuarie 2003.

Obligă

pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 29 ianuarie 2003.