ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul I.O. împotriva deciziei

penale nr.201 din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.

S-a prezentat recurentul inculpat,  aflat în stare de arest, asistat de

apărător ales, avocat Ș.V. A lipsit intimata parte civilă G.Ș.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Inculpatul  a declarat că înțelege să-și retragă recursul.

Apărătorul și procurorul, pe rând, au solicitat să se ia act de retragerea

recursului de către inculpat.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.271 din 30 mai 2002, Tribunalul Constanța, a condamnat

pe inculpatul I.O. la pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.b și d

din Codul penal.

A făcut aplicarea art.71 și art.64 din Codul penal.

În baza art.350 din Codul de procedură penală a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa

aplicată, timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 7

noiembrie 2001 la zi.

În baza art.14 și urm. din Codul de procedură

penală, art.346 din Codul  de  procedură  penală  și

art. 998  din  Codul  civil, inculpatul  a fost obligat

față de partea civilă  G.Ș. la plata sumei de 5 milioane lei, cu titlu de

despăgubiri civile.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.300.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând

onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele :

În noaptea de 30/31 octombrie 2001, partea vătămată  G.Ș. a prestat

servicii de taximetrie pe raza municipiului Constanța cu autoturismul

proprietate personală, până în jurul orelor 4 - 4,30 când, hotărându-se să

înceteze activitatea pentru noaptea respectivă, a intrat în local din centrul

orașului.     În timp ce partea vătămată consuma un ceai,

în local și-a făcut apariția inculpatul I.O., care, după ce a cerut acestuia să

îl transporte la o anumită destinație, din motive inexplicabile a refuzat să

fie condus la destinație de acesta. Pentru a pune capăt acestor insistențe dar

și la rugămintea uneia dintre ospătare care și-a motivat ulterior intervenția

prin dorința de a-l vedea pe inculpat, aflat în stare de ebrietate, părăsind

localul – partea vătămată a acceptat să efectueze cursa solicitată de inculpat.

Imediat după punerea în mișcare a autoturismului, partea vătămată G.Ș. a fost

amenințată cu un cuțit de către pasagerul său care i-a cerut să-l ducă în P-ța

Chiliei, tăind totodată cablul stației de emisie recepție cu care era dotat

taximetrul. În continuare, sub amenințarea cuțitului, partea vătămată a condus

autoturismul până în strada Timișoara unde inculpatul i-a cerut să oprească și

să părăsească mașina. După ce a coborât, partea vătămată a auzit motorul

pornind și temându-se să nu fie urmărit de inculpat, a alergat până pe

str.Primăverii, la stația de taximetre unde a anunțat evenimentul colegilor

săi, sesizând totodată, organele de poliție.

După cca o oră, autoturismul părții vătămate a fost găsit abandonat pe

str.Ștefăniță Vodă, din zona Academiei Navale, având portierele deschise, din

interior lipsind, conform declarației proprietarului, radiocasetofonul marca

„Sony”-auto și o geacă de piele.

Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul I.O. criticând-o pentru

greșita individualizare a pedepsei și a solicitat reținerea de circumstanțe

atenuante raportat la datele sale personale, cât și la bunurile sustrase prin

violență, cu consecința aplicării unei pedepse sub limita minimă a textului de

lege încriminator.

De asemenea, inculpatul a criticat soluția instanței de fond, pentru

greșita  reținere  la  încadrarea  juridică  a

dispoziției prevăzute în alin.2 lit.b

din art.211 din Codul penal.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr.201 din 6 septembrie 2002 a

respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că instanța de fond a stabilit în mod

corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, iar

pedeapsa aplicată inculpatului este sub limita minimă prevăzută de lege, prima

instanță analizând atât împrejurările în care a fost comisă fapta, cât și

datele personale ale inculpatului.

Nemulțumit de hotărârea instanței de control judiciar, în termenul legal,

inculpatul I.O. a declarat recurs criticând-o pentru neacordarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.c din Codul penal, referitor

la comportarea sa sinceră în cursul procesului și a solicitat reducerea

pedepsei aplicate sub minimul special, conform prevederilor art.76 lit.b din

Codul penal.

Ulterior, la data de 14 ianuarie 2003, în ședința publică de judecată,

inculpatul I.O. a declarat că își retrage recursul promovat în cauză.

Potrivit art.385

4

alin.2 din Codul de procedură penală, părțile pot

renunța la recurs conform art.368 din același cod și își pot retrage recursul

în condițiile dispozițiilor art.369 care se aplică în mod corespunzător.

Astfel, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre

părți își poate retrage recursul.

Ca atare, urmează să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpat și

în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul de procedură penală,

cheltuielile judiciare ocazionate vor fi suportate de recurent.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E:

Ia act de retragerea recursului declarat de

inculpatul I.O. împotriva deciziei penale nr.201 din 6 septembrie 2002 a Curții

de Apel Constanța.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2003.