ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 594/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul V.C.D.

împotriva deciziei penale nr.237 din 23 octombrie 2002  a Curții de Apel Brașov

.

S-a

prezentat recurentul,în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din

oficiu, avocat b.n., lipsind intimata parte civilă SC „M”  și intimata parte

vătămată M.C.

Procedura

de citare a fost îndeplinită .

Apărătorul

inculpatului a cerut admiterea recursului și achitarea acestuia întrucât nu

este autorul faptei reținută în sarcina sa.

În subsidiar a cerut reducerea pedepsei.

Procurorul

a cerut respingerea recursului ca nefondat, vinovăția inculpatului fiind pe

deplin  stabilită iar pedeapsa aplicată just individualizată.

Inculpatul

a fost de acord cu concluziile apărătorului .

C

U R T E A

Asupra

recursului de față ,

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.239 din 18 iulie 2002 a Tribunalului Brașov, a fost

condamnat inculpatul V.C.D. la 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art.211 al.2 lit.a,c,d Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal și

art.37 lit.b Cod penal.

S-a

făcut aplicarea art.71,64 Cod penal.

S-a

constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 18.517.800 lei, despăgubiri către partea

civilă S.C.”M” și inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel instanța a reținut că în noaptea de 4/5 februarie 2001 ora 23

inculpatul, mascat, a atacat și trântit la pământ pe partea vătămată M.C. care

efectua serviciul de pază la poarta 3 a S.C.Multijob SRL Cristian.

Inculpatul

i-a imobilizat mâinile la spate părții vătămate și i-a aplicat bandă adezivă pe

gură și ochi după care a furat din magazia societății  lingouri de bronz și

aluminiu în valoare  de 18.517.800 lei.

Prin

decizia penală nr.237 din 23 octombrie 2002 Curtea de Apel Brașov a respins

apelul inculpatului care susține că nu este autorul faptei.

Impotriva

deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate în

principal pentru că greșit au reținut că el este autorul infracțiunii iar în

subsidiar critică pedeapsa ce i-a fost aplicată pe care o consideră prea

severă, motive de casare prevăzute de art.385

9

pct.18 și 14 Cod

procedură penală.

Recursul

nu este fondat .

Instanțele

au reținut a stare de fapt corespunzătoare realității, încadrarea juridică dată

faptei fiind legală.

Faptul că inculpatul este autorul faptei  rezultă neîndoielnic

din rapoartele de constatare tehnico-științifică nr.162385 din 15.05.2001 și

nr.162731 din 18.09.2001 care au concluzionat că urmele papilare de pe banda adezivă

cu care a fost imobilizată partea vătămată aparțin inculpatului .

Aceste probe se coroborează cu declarațiile părții vătămate și

declarațiile martorilor.

În ce privește al doilea motiv de casare referitor la individualizarea

pedepsei nici acesta nu este întemeiat.

Inculpatul a comis o infracțiune de tâlhărie mascat, în cursul

nopții. Este recidivist iar limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunea comisă sunt cuprinse între 5 și 20 de ani.

Pedeapsa aplicată este mai aproape de limita minimă prevăzută de

lege, astfel că în raport de calitatea de recidivist a inculpatului , de

pericolul social al faptei și făptuitorului care a săvârșit fapta în condițiile

arătate, o reducere a pedepsei ar contraveni criteriilor de individualizare

prevăzute de art.72 din Codul penal și scopului pedepsei astfel cum este

definit la art.52  din Codul penal.

Prin urmare Curtea, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b

din Codul de procedură penală, va respinge recursul și-l va obliga pe recurent

la cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu

va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D

E C I D E :

Respinge

recursul declarat  de inculpatul V.C.D. împotriva deciziei penale nr.237 din 23

octombrie 2002  a Curții de Apel Brașov , ca nefondat.

Constată

că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească statului  1.100.000 lei,  din

care suma de  300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 6 februarie 2003.