ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 717/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54 din 15 februarie

2002, pronunțată de Tribunalul Vrancea, inculpatul P.M a fost condamnat la 17

ani închisoare și interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută

de art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Pe durata și în condițiile art. 71 C.

pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia, durata arestării

preventive începând cu data de 27 aprilie 2001 la zi.

A fost obligat inculpatul la

4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500.000 lei

reprezintă onorarii ale avocatului din oficiu ce s-a dispus a fi avansată din

fondurile Ministerului Justiției, iar suma de 1.500.000 lei reprezintă taxa

medico-legală ce s-a achitat în contul Spitalului Județean Vrancea nr. 50414350505

deschis la Trezoreria Focșani.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul P.M. locuia în satul

Ciorăști, jud. Galați, iar în data de 23 aprilie 2001, s-a deplasat în satul

Călimănești, jud. Vrancea, la fratele său, P.V., care trăia în concubinaj cu

numita U.D. Între cei doi frați nu existau disensiuni.

La data de 26 aprilie 2001, victima P.V.

a organizat o petrecere cu ocazia zilei de naștere la care a participat și

inculpatul. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, s-a iscat o ceartă între

inculpat și victimă și în această împrejurare inculpatul a luat un cuțit de

bucătărie, cu o lamă de 16 cm lungime și bine ascuțit, cu care i-a aplicat

victimei o lovitură cu o mare intensitate în zona toracică dreaptă, cauzându-i

o leziune care a determinat decesul acesteia la scurt timp.

Raportul de constatare medico-legală

întocmit de Serviciul Medico-Legal Vrancea și avizat de I.M.L. Iași a

concluzionat că moartea victimei a fost violentă și cauzată de hemoragia

internă și externă acută, consecutivă unei plăgi înțepat tăiate, penetrantă

toracic, cu secționarea arterei pulmonare dreaptă, că această leziune s-a putut

produce prin lovire din față, în plan orizontal, cu un corp înțepător – tăietor

(posibil cu cuțit cu lățimea de 2,5 cm și lungimea de 12-13 cm) și că între

aceste leziuni și decesul victimei există raport primar de cauzalitate. S-a mai

precizat că în momentul decesului victima a avut alcoolemie de 1,6 gr %o și că

moartea victimei s-a produs în cursul nopții de 25 august 2001.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul P.M. a declarat apel, criticând-o ca nelegală, întrucât nu se face

vinovat de comiterea infracțiunii de omor, existând un martor ocular B.C. care

a văzut pe „adevărații criminali”.

A mai susținut inculpatul că martora

U.M. a declarat în mod mincinos, indicându-l pe el autor al crimei, întrucât

are ură personală împotriva sa.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 314/ A din 17 iunie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat constatând, că instanța de fond pe baza unei analize juste și complexe

a probelor administrate în cauză, a stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, dând totodată faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.

Instanța de apel a apreciat că

probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului,

iar în ceea ce privește pedeapsa aplicată acestuia se reține că a fost judicios

individualizată neimpunându-se redozarea ei.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs inculpatul, reiterând în esență criticile invocate cu ocazia

judecării apelului.

Prin apărătorul său recurentul a

solicitat redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia

pe care îl consideră exagerat.

Recursul nu este întemeiat.

Probele administrate în cauză,

respectiv declarațiile martorilor audiați atât în faza urmăririi penale, cât și

în fața instanței, coroborate cu procesul verbal de examinare criminalistică,

procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal și cu

declarațiile inculpatului fac dovada deplină a situației de fapt corect

reținută de instanțe și a vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii de

omor a cărei victimă a fost fratele acestuia P.V.

Dealtfel, în declarațiile date în

faza de urmărire penală inculpatul a descris în amănunt modul în care a comis

fapta, relatările sale fiind susținute de declarațiile martorei U.D. concubina

victimei, care a fost de față la consumarea faptei și de probele materiale

existente la dosar.

Ulterior, în faza cercetării

judecătorești, inculpatul a declarat că datorită stării de ebrietate în care se

afla nu-și mai amintește nimic din cele întâmplate.

Susținerea inculpatului făcută în

fața instanței a fost înlăturată ca nesinceră, întrucât nu se coroborează cu

nici o altă probă administrată în cauză, fiind infirmată de toate celelalte

dovezi.

Referitor la pedeapsa aplicată,

Curtea constată, că la individualizarea acesteia instanțele au avut în vedere

toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol

social concret al faptei săvârșite, limitele de pedeapsă, persoana inculpatului

și circumstanțele personale ale acestuia, orientându-se spre o pedeapsă situată

spre minimul special prevăzut de lege, astfel că o redozare a acesteia nu se

justifică.

Așa fiind, recursul declarat de

inculpat apare ca nefondat, Curtea urmând a-l respinge ca atare în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Urmează a se deduce din pedeapsa

aplicată timpul arestării preventive, conform art. 88 C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul P.M. împotriva deciziei nr. 314 din 17 iunie 2002 a Curții de Apel

Galați, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 27 aprilie 2000 la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 februarie 2003.