ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2825/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 307 din 27

noiembrie 2002, a Tribunalului Mehedinți, inculpatul M.V. a fost condamnat în

baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C.

pen., cu art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., s-a menținut starea de arest preventiv, s-a dedus prevenția de la

18 decembrie 2001, la zi, și perioada 14 iunie – 20 iunie 2001, închisoare

contravențională, executată în baza mandatului nr. 6797 din 14 iunie 2001, emis

în baza sentinței civile nr. 3449 din 14 iunie 2001, a Judecătoriei Turnu

Severin.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat o furcă cu coadă din lemn, în lungime de 185 cm.

Inculpatul a fost obligat la

3.298.269 lei cu dobânda legală către Spitalul Județean Turnu Severin,

reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părții vătămate N.F.M.

Inculpatul a fost obligat către

N.F.M., la 5.000.000 lei daune morale și 3.000.000 lei daune materiale.

Instanța de fond a reținut

următoarele:

Inculpatul după ce s-a liberat din

Penitenciar, unde a executat o pedeapsă privativă de libertate, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, a intrat în relații de concubinaj cu S.V. în

comuna Prunisor, județul Mehedinți.

La 13 iunie 2001, cei doi concubini

se aflau în curtea martorului S.I. Pe uliță trecea familia N., care ducea spre

casă o turmă de capre și 3 cai. Când au ajuns în dreptul locuinței S.I., N.F.M.

a pătruns în barul situat peste drum, pentru a-și cumpăra țigări, iar soția a

rămas cu vitele în uliță. Întrucât gospodăria lui S.I. nu are porți la curte,

unul dintre caii familiei N. a pătruns în ogradă, iar S.V. a început să-l

lovească, situație în care N.A., și-a strigat soțul, care a venit și a pătruns

în curte pentru a scoate calul în uliță. Între N.F.M. și S.V., a avut loc o

discuție contradictorie și aceasta l-a strigat pe concubin.

La fața locului a apărut inculpatul,

având asupra sa o furcă și pe la spate a înfipt coarnele furcii în toracele

părții vătămate N.F.M. Aceasta s-a întors cu fața spre inculpat, care a repetat

de două ori lovitura înfigându-i coarnele furcii în mâna stângă și în piept.

Partea vătămată a fugit, a mai parcurs pe uliță câțiva metri, după care s-a

prăbușit în stare de inconștiență, după care a fost condus la spital și i s-au

acordat îngrijiri medicale.

Partea vătămată a fost internată în

spital, pe perioada 13 – 26 iunie 2001, iar din certificatul medico-legal

rezultă că a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare

30-35 zile îngrijiri medicale, care nu i-au pus în primejdie viața.

La încadrarea juridică a faptei s-a

avut în vedere că inculpatul a mai săvârșit o infracțiune de omor, pentru care

a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare, că loviturile au fost

aplicate cu un obiect apt de a ucide, cu intensitate, vizând o zonă vitală și

anume toracele, producându-se leziuni profunde, cu efizem pulmonar.

S-a mai reținut că în cauză au fost

avute în vedere declarațiile date de partea vătămată, răspunsurile date la

interogatoriile luate la urmărire penală și în instanță, depozițiile martorilor

N.A., B.D., S.V., S.I., N.G., N.N., N.F., P.G., R.D., B.M., F.M., C.G., R.N.,

B.F., procesele verbale întocmite de poliție și actele medico-legale.

Inculpatul a fost supus unei

expertize medico-legale psihiatrice, care a concluzionat că prezintă tulburări

de personalitate de tip antisocial și are discernământul păstrat în raport cu

fapta săvârșită.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, solicitând reținerea scuzei legale a provocării și,

în consecință, reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 60 din 20

februarie 2003, Curtea de Apel Craiova, a respins ca nefondat apelul declarat

reținându-se că din nici o probă nu rezultă că inculpatul a fost provocat,

pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul, care a reiterat aceeași critică, respectiv reținerea scuzei

provocării.

Examinând cauza în raport de critica

formulată cât și din oficiu constată că recursul este nefondat, încadrarea

juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 73 C. pen.

Declarațiile date de partea vătămată

și de martorii care au fost de față în momentul când partea vătămată a fost

agresată de inculpat, conduc la concluzia că asupra inculpatului sau a

concubinei sale nu s-a săvârșit nici o agresiune verbală sau fizică, care să

fie de natură a pune în discuție reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen.

Nici reducerea pedepsei nu se impune

în raport de gravitatea faptei și datele ce caracterizează persoana

inculpatului, respectiv starea de recidivă atrasă de o infracțiune de omor

precum și poziția adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal.

Examinând cauza din oficiu nu se

constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel că potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să

respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.V., împotriva deciziei

penale nr. 60 din 20 februarie 2003, a Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul M.V., împotriva deciziei nr. 60 din 20 februarie 2003, a Curții de

Apel Craiova, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la 18 decembrie 2001, la zi.

Obligă pe inculpat să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 iunie 2003.