ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3585/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar

, constată  următoarele:

Prin sentința penală nr. 137 din 27

februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, inculpatul A.R. zis „C” a

fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 11 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 290 de zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 3670 din 20 octombrie 1997 a Judecătoriei Medgidia și a fost contopit acest

rest cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Inculpatul a fost obligat să

plătească cu titlu de despăgubiri 90 milioane lei părții civile O.H. din care

40 milioane despăgubiri materiale și 50 milioane daune morale.

A mai fost obligat inculpatul la

9.396.000 lei despăgubiri către Spitalul Clinic Municipal Constanța.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unei furci, corp delict.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt.

În perioada 1999 - 22 decembrie 2000

M.L. și A.A. au conviețuit în concubinaj din aceste relații rezultând un copil.

Datorită comportamentului violent al

bărbatului, A.A. a părăsit locuința comună și s-a stabilit la locuința lui O.A.

din Medgidia.

Pentru a se răzbuna pe concubina sa

și noul concubin al acesteia, la 31 ianuarie 2001 M.L. împreună cu alte șase

persoane, rude ale sale, printre care și A.R. au hotărât să meargă la locuința

lui O.A. pentru a-l bate pe acesta, membrii familiei sale și pe A.A.

Agresorii s-au înarmat cu furci,

ciomege și sticle incendiare, au pătruns în locuința lui O.A., au incendiat

locuința și au bătut membrii familiei O.A.

Pentru aceste fapte, prin sentința

penală nr. 2502 din 7 septembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 1139/2001 a Tribunalului Constanța au fost

condamnați inculpații S.L., A.B., M.S., A.I., M.L., M.M. și A.R. la câte 5 ani

închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu calificată, lovire și

distrugere.

În altercația care a avut loc cu

acea ocazie, A.R. a înțepat cu o furcă pe O.I., care cu toate îngrijirile

medicale ce i-au fost acordate, în perioada 1 februarie - 10 februarie 2001 cât

a fost internat în Spitalul Municipal Constanța, a decedat.

Din raportul de necropsie nr. 80/2

din 13 februarie 2001 al Serviciului de Medicină Legală Constanța rezultă că

moartea lui O.I. a fost violentă și s-a datorat „hemoragiei meningo cerebrale

urmare unei plăgi transfixiante prin glob ocular stâng și encefal lob stâng”.

Raportul consemnează leziunile cranio cerebrale, care au generat hemoragia ce a

condus la moartea victimei, au putut fi produse prin lovirea cu un corp dur

înțepător.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul care a solicitat să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivând că victima a fost lovită

cu furca de către M.L.

Prin decizia nr. 132 din 18 aprilie

2003, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Constanța apelul a fost

respins ca nefondat. Curtea a motivat că prima instanță a făcut o analiză

completă și corectă a probelor administrate și a reținut pe baza declarațiilor

martorilor că autorul omorului este inculpatul A.R.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul care a criticat-o ca nelegală și netemeinică și a

cerut casarea deciziei și a sentinței și să fie achitat în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

A arătat că cel care a lovit

victima, cu furca, a fost M.L., aspect ce rezultă și din declarațiile

martorilor propuși în apărare M.S. și A.I.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrările

din dosar se constată că instanțele au reținut temeinic situația de fapt și

vinovăția inculpatului în concordanță cu întreg probatoriul administrat.

Vinovăția inculpatului este dovedită

cu certitudine, cu declarațiile martorilor A.A., O.A., O.R. Astfel primii doi

au declarat constant că cel care a lovit cu furca a fost inculpatul, martora

A.A., făcând și precizarea că M.L. avea în mână o sticlă cu benzină și nu

furcă.

Martorul O.R. a declarat că a stat

cu tatăl său (victima) în spital și acesta i-a relatat că cel care i-a înfipt

furca în ochi a fost A.R. și că la rândul său M.M. l-a înțepat în spate.

Victima O.I. a fost audiată la 2

februarie 2001 în timp ce se afla în spital și a declarat că cel care l-a lovit

cu furca este inculpatul A.R.

Martorul M.L. audiat în instanță a

susținut că este amenințat de inculpat că îl va omorî dacă nu recunoaște că el

a lovit cu furca, însă a susținut martorul că cel care a lovit cu furca este

inculpatul.

La rândul ei I.D. propusă în apărare

de inculpat, a refuzat să depună mărturie susținând că nu cunoaște nimic în

legătură cu scandalul și că este amenințată de inculpatul arestat să se

prezinte să depună mărturie în legătură cu scandalul în care a fost implicat.

Prima instanță a înlăturat motivat

declarațiile martorilor A.I., A.B., S.L. și M.S., aflați în Penitenciarul

Poarta Albă împreună cu inculpatul existând presupunerea că au fost influențați

de acesta să declare că este nevinovat. Este de observat că A.I. și A.B. sunt

frații inculpatului și este firesc, din solidaritate de sânge să-și apere

fratele și cu toate acestea A.B. audiat în instanță a negat participarea la

incident susținând că în acea noapte se afla în localitatea Lumina și din

auzite știe că cel care a lovit este M.L., acest lucru aflându-l în

penitenciar, la rândul său A.I. a susținut că M.L. s-a lăudat unui prieten pe

care nu l-a numit, că el a lovit cu furca și acesta i-a comunicat acest lucru

martorului.

În încercarea de a scăpa de

răspunderea pentru omor, inculpatul a susținut că este învinuit de membrii

familiei victimei, deoarece nu a răspuns favorabil propunerii acestora de a-i

despăgubi pentru pagubele produse prin incendierea unor bunuri. A declarat că a

primit în timp ce se afla în Penitenciarul Poarta Albă o scrisoare de la O.A.

care i-a scris că este dispus să-l pună în libertate „În cazul în” care îi va

plăti pagubele propuse. Din procesul verbal rezultă că la 17 aprilie 2002, s-a

solicitat inculpatului să prezinte scrisoarea pentru a fi folosită ca probă,

iar acesta a declarat că nu se mai află în posesia acelei scrisori.

În raport de cele arătate nu poate

fi primită critica inculpatului, în sensul că o altă persoană este autorul

infracțiunii, hotărârile pronunțate de cele două instanțe fiind legale și

temeinice.

Față de aceste considerente, urmează

ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce durata arestării

preventive a inculpatului.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 132 din 18 aprilie

2003 a Curții de Apel Constanța.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă recurentul la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care o

norariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă

de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2003.