ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1208/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Secția penală a Tribunalului Constanța,

prin sentința penală nr. 530 din 29 octombrie 2002, în fond după casare, a

condamnat pe inculpatul P.C. la 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

comiterea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174, cu

aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 61 C. pen., instanța a

dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă rămas

neexecutat, de un an și 6 luni închisoare, din pedeapsa de 5 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 175/1998 a Tribunalului Constanța (definitivă

prin decizia penală nr. 215/1998 a Curții de Apel Constanța), pe care l-a

contopit în pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare, urmând ca inculpatul să

execute, în final, această pedeapsă și 5 ani interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu aplicarea art. 71, raportat

la art. 64 C. pen.

Tribunalul a menținut starea de

arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive

de la 7 septembrie 2000 la zi; a admis, în parte, cererea de despăgubiri civile

și l-a obligat la plata sumei de 25.500.000 lei, despăgubiri materiale și

50.000.000 lei, daune morale către părțile civile B.A. și A.M., la plata sumei

de 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, precum și 250.000 lei,

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, care va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în fapt, că, în după-amiaza zilei de 4 septembrie 2000, inculpatul

însoțit de G.G., au consumat băuturi alcoolice într-un bar din localitatea

N.B., unde, între timp, au mai fost și alte persoane, care au plecat pe rând.

În timpul discuțiilor avute,

inculpatul i-a făcut cunoscut lui G.C. că numita B.M., din aceeași localitate,

i-ar datora suma de 150.000 lei, pentru prestarea unor lucrări agricole în

gospodăria acesteia, (suma care, de fapt, îi fusese dată de B.A., fiul

victimei, imediat după prestarea respectivelor lucrări) propunându-i să-l

însoțească la locuința ei, pentru a-și recupera datoria.

Căzând de acord, cei doi s-au

deplasat la aceasta, cu căruța condusă de P.C., unde, văzând lumina aprinsă, au

strigat-o și, întrucât nu a răspuns nimeni, au intrat în curte, inculpatul

P.C., bătând la geam, după care au pătruns în casă, găsind-o pe victimă dormind

pe pat. Inculpatul a trezit-o și i-a cerut plata datoriei, iar aceasta, buimacă

de somn, i-a răspuns că nu are, deoarece trebuie să facă o pomenire pentru

soțul său decedat. P.C., datorită și stării de ebrietate în care se afla, la

auzul răspunsului, a început să o lovească cu pumnii, G.G., încercând să îl

oprească.

În continuare, inculpatul a

dezbrăcat-o cu forța pe B.M. și când aceasta a încercat să opună rezistență și

să țipe, el i-a pus mâna la gură și a amenințat-o cu un cuțit, pe care îl avea

asupra sa, după care, prin constrângere, a întreținut un raport sexual cu

victima.

La îndemnul lui P.C., a întreținut

un raport sexual, prin amenințare, și G.G. (condamnat, prin aceeași sentință

penală, la 9 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută

de art. 197 alin. (2) C. pen.).

După consumarea celor două raporturi

sexuale, în timp ce inculpatul G.G. se îmbrăca, victima le-a spus că-i va

denunța la poliție, fapt ce l-a iritat pe inculpatul P.C., care, luând cuțitul

de pe scaunul unde îl lăsase, a lovit-o pe B.M. de mai multe ori în zona

gâtului, timp în care inculpatul G.G. nu a întreprins nici o acțiune hotărâtă

pentru îndepărtarea inculpatului, fiindu-i teamă de acesta.

În după-amiaza zilei de 5 septembrie

2000, victima a fost găsită decedată în locuința sa de către martora B.V., care

a sesizat organele de poliție.

Potrivit concluziilor actului de

constatare medico-legală nr. 602 din 26 octombrie 2000, întocmit de Serviciul

de Medicină Legală Constanța și vizat de Comisia de Avizare și Control din

cadrul Institutului Medico - Legal „Prof. Mina Minovici” București, sub nr. F.

2/ 15851/ 2000, moartea numitei B.M. a fost violentă; ea s-a datorat anemiei

acute grave, consecutivă unei plăgi înjunghiate cervicale cu secționare dublă

de arteră carotidă dreaptă, trahee, esofag și venă jugulară dreaptă. Leziunile

de violență au putut fi produse prin: lovire cu corp tăietor-înțepător la

nivelul gâtului și are legătură directă cu cauza morții, cu mențiunea că au

fost aplicate trei lovituri succesive; lovirea cu corp dur și comprimare

digitală la nivelul feței, torace și membre. În secreția vaginală s-a constatat

prezența spermatozoizilor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal, inculpatul P.C., criticând-o sub două aspecte,

și anume: în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deoarece, din probele administrate în cauză, nu rezultă că

fapta a fost săvârșită de el, solicitând ca, prin reaprecierea depozițiilor

martorilor S.C., R.S., V.N., D.I., I.C. și B.M., să se dispună achitarea sa,

întrucât în seara respectivă el se afla într-un alt loc.

Prin cel de-al doilea motiv de apel,

a solicitat ca, prin reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante judiciare

personale să se reducă pedeapsa, care este deosebit de aspră.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia nr. 290 din 27 noiembrie 2002, a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul P.C., a dedus din pedeapsă perioada executată la

zi și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Hotărând astfel, instanța de control

judiciar, examinând legalitatea și temeinicia sentinței, în raport de criticile

formulate, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat

că, din declarațiile martorilor R.S., E.M., R.G. și V.D., rezultă prezența

inculpatului P.C., împreună cu inculpatul G.G. și tatăl acestuia, în seara

zilei de 4 septembrie 2000, în barul din localitate, unde au consumat băuturi

alcoolice.

În dimineața zilei, de 5 septembrie

2000, în jurul orei 5,00 – 5,30, inculpatul s-a deplasat la locuința numitei

B.M., căreia i-a cerut o sumă de bani, fiind deosebit de agitat, fără a-i

comunica motivul.

Martora S.C., audiată în primă

instanță, a relatat că, în seara respectivă, era de serviciu în barul I. SRL,

unde cei doi au consumat băuturi alcoolice, după care au plecat, dar au revenit

în jurul orei 24,00, consumând bere.

În mod constant, inculpatul G.G. a

declarat că, inculpatul P.C. l-a amenințat cu bătaia, dacă îl va denunța,

precum și împrejurarea că, după consumarea actelor sexuale cu victima, P.C. a

scos un cuțit pe care îl purta la brâu, s-a urcat peste aceasta și i-a tăiat

gâtul, pentru că i-a amenințat cu denunțarea la poliție.

Împotriva deciziei a declarat

recurs, în termen legal, inculpatul P.C., care, cu reiterarea acelorași motive

ce au făcut și obiectul cererii de apel, analizate de instanța de control

judiciar, a solicitat ca, prin admiterea recursului și casarea hotărârilor, să

se dispună, în principal, achitarea sa pentru infracțiunea de omor, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Examinând hotărârile atacate în

raport de cazurile de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

18 și pct. 14 teza întâi C. proc. pen., referitoare la comiterea de către

instanțe a unei erori grave de fapt și aplicarea unei pedepse greșit

individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., Curtea constată, în

baza, lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat,

urmând a fi respins.

prin mai multe etape: inițial, Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr.

239 din 29 mai 2001, l-a condamnat pe inculpatul P.C., în baza art. 174, cu

aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., la aceeași pedeapsă, cu revocarea

beneficiului liberării condiționate, iar prin admiterea apelului declarat de

inculpat, constatând că cercetarea judecătorească la instanța de fond a fost

incompletă, Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 235 din 14

septembrie 2001, a admis apelul, a desființat în totalitate sentința penală și

a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în vederea soluționării

fondului.

Tribunalul Constanța, procedând la rejudecarea

cauzei, prin sentința penală nr. 507 din 20 noiembrie 2001, a dispus

restituirea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale,

deoarece, prin ordonanța din 15 noiembrie 2001, prim-procurorul adjunct al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța a fost infirmată soluția de

scoatere de sub urmărire penală a învinuitului G.G., dispunându-se completarea,

în sensul stabilirii formei de participație a acestuia la săvârșirea omorului.

În vederea completării urmăririi

penale: au fost audiați martorii B.V., B.I., V.N., S.C., U.F., E.M., I.C. și

B.M.; s-a procedat la confruntarea inculpaților și a acestora cu martorii;

inculpații au fost supuși la testul poligraf, procedându-se și la

reconstituirea modului și a împrejurărilor în care cei doi inculpați au

acționat.

În urma desfășurării acestor

activități, precum și după dispunerea și administrarea unor noi mijloace de

probă de către Tribunalul Constanța, reînvestit cu judecarea cauzei, rezultă

fără nici un dubiu, că, inculpatul P.C., după ce i-a pretins victimei B.M.,

suma de 150.000 lei (prețul unor lucrări în grădina acesteia în primăvară și

care îi fusese plătit de fiul victimei), fiind beat și iritat de refuzul de a i

se remite suma, a întreținut cu ea un raport sexual prin violență, după care

i-a tăiat gâtul cu un cuțit, ce-l avea asupra sa, când victima i-a amenințat pe

cei doi coinculpați că-i va reclama la organele de poliție.

Așa fiind, fapta, împrejurările săvârșirii ei, precum și

vinovăția inculpatului P.C. pentru infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită

de art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., rezultă fără putință

de tăgadă din probele complet analizate și just apreciate de către instanțe,

care nu au comis nici o eroare gravă de fapt, în stabilirea realității.

de recurs referitor la netemeinicia pedepselor aplicate, întrucât la stabilirea

și menținerea lor, instanțele au luat în considerare gradul de pericol social

concret deosebit de ridicat al faptei comise, rezultând din mijloacele folosite

și urmările produse, dar și al inculpatului care nu este la prima abatere de o

asemenea gravitate și care, în prezența unor dovezi evidente de vinovăție, a

manifestat, pe parcursul procesului penal, o atitudine oscilantă, declarându-se

nevinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând neîntrunite cerințele cazurilor de

recurs invocate, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C., va

deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 7 septembrie

2000, la 11 martie 2003 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.

împotriva deciziei penale nr. 290 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Constanța.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 7

septembrie 2000, la 11 martie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2003.