ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5921/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 423 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Constanța au fost respinse cererile privind schimbarea încadrării juridice formulate de inculpat, prin apărător. A fost menținută încadrarea juridică din rechizitoriu. În baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, cu aplicarea art. 74 lit. c) alin. (2), raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C. zis M. la pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 65, raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cu începere de la data de 16 septembrie 2003 la zi. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Șt.T. la plata sumei de 100.000.000 lei despăgubiri civile, din care suma de 10.000.000 lei reprezentând daune morale și 90.000.000 lei despăgubiri materiale. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul către partea civilă C.A.S.

a județului Constanța la plata sumei de 14.699.438 lei cu titlu de despăgubiri civile, cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții civile Șt.T. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8 milioane lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt, că în luna martie 2003, inculpatul S.C. a revenit în țară din Anglia unde muncise împreună cu soția sa, anterior acesta lucrând și în alte țări, precum Germania, Austria, Israel. Inculpatul, soția și copilul lor locuiau la socrii, S.Șt. și S.S. în Constanța, cartier Palazu Mare. În după-amiaza zilei de 13 septembrie 2003, inculpatul S.C.

a consumat 6 - 7 beri, ajungând în stare de ebrietate. În această stare, inculpatul era nemulțumit că nu funcționează combina muzicală și a declanșat în curte un scandal, certându-se cu soția sa S.C.C. pe care a lovit-o, apoi a spart geamurile de la casă, înjurând pe toată lumea și rupându-și hainele de pe el. La un moment dat, a ieșit pe stradă, la bustul gol, având un cuțit în mână și a început să înjure neamul țiganilor și în special pe vecinul B.P. și propriul socru. În cursul anchetei s-a stabilit că un cumnat de-al inculpatului fugise cu o cumnată, noră a numitului B.P., eveniment în urma căruia se organizase o judecată țigănească, care hotărâse ca S.Șt., socrul inculpatului, să plătească familiei B.P.

suma de 7.000 dolari S.U.A. Neavând acești bani, sus-numitul împrumutase de la inculpat 3.000 dolari S.U.A., pe care îi plătise vecinului, urmând ca diferența și datoria către ginere să le plătească după ce își vindea casa. În jurul orelor 18,00, numitul S.V. (fiind chemat de soția inculpatului pentru a-l liniști pe acesta) a venit la locuința unde se afla inculpatul de pe str. Sahia din cartier Palazu Mare, însoțit de soția sa S.I., de fiul său parte vătămată Șt.T. Când au intrat în curtea inculpatului, S.V. și familia lui au fost înjurați de către inculpat. Numitul S.V. i-a spus inculpatului să se liniștească, să se ducă să se culce, după care S.V. a încercat să plece din curte, urmat de soți, fiu și noră.

În acest moment, inculpatul a venit prin surprindere, din spate a ajuns lângă partea vătămată Șt.T. pe care l-a apucat de gulerul de la giacă, a scos din pantaloni briceagul, lovind-o pe partea vătămată cu lama briceagului în cap. În urma loviturii puternice, partea vătămată Șt.T. a căzut, fiind trasă de inculpat, care la rândul său a căzut. În această poziție la pământ, inculpatul fiind în genunchi a mai înjunghiat-o pe partea vătămată de câteva ori, lovind-o în cap și în gât. Imediat părții vătămate i-a țâșnit sângele în mod abundent din gât. Au intervenit soția și mama părții vătămate și i-au acoperit corpul celui lovit cu propriile trupului, reușind să-l scoată din curte. Raportul de constatare medico-legală nr. 369/ LR din 14 septembrie 2003 al S.M.L.

Constanța a concluzionat că numitul Șt.T. a prezentat leziuni de violență care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, tăietor-înțepător putând data din 13 septembrie 2003, necesitând pentru vindecare 15-17 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Suplimentul la raportul de constatare medico-legală nr. 369/ LR din 7 octombrie 2003 al S.M.L. Constanța a concluzionat că numitul Șt.T. a prezentat leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure tăietoare-înțepătoare cu direcția dinspre posterior spre anterior și de sus în jos. Numărul de zile de îngrijiri medicale s-a prelungit de la 15-17 zile acordate inițial la 25 zile de îngrijiri medicale. Împotriva sentinței penale nr. 423 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Constanța a declarat apel inculpatul S.C.

și partea vătămată Șt.T., criticând-o ca nelegală și netemeinică. În motivele de apel s-a solicitat desființarea sentinței penale și rejudecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., întrucât fapta inculpatului nu a fost săvârșită într-un loc public, cu consecința reindividualizării pedepsei. Prin decizia penală nr. 201/ P din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. 846/P/2004, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul inculpat S.C.

și partea vătămată Șt.T. împotriva sentinței penale nr. 423 din 1 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1953/2003. În baza art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S.C. În baza art. 383 C. proc. pen., s-a computat din pedeapsă perioada din 1 iulie 2004 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați apelanții la câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 152 lit. e) C. pen., fapta este comisă în public chiar dacă locul este neaccesibil publicului, dacă are loc, totuși în prezența a cel puțin două persoane, iar inculpatul a acționat cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută de mai multe persoane, legea nu pretinde că aceste persoane să aibă ori să nu aibă vreo calitate în raport cu persoana vătămată sau cu inculpatul.

În speță, în cauză, în ziua de 13 septembrie 2003, în jurul orei 18,00, inculpatul fiind în stare de ebrietate, aflându-se în curtea imobilului în care locuiește împreună cu soția sa și părinții acesteia, a declanșat un conflict cu soția sa S.C.C., pe care a lovit-o, a spart geamul de la imobil. În continuare, inculpatul având un cuțit în mână a ieșit pe stradă, începând să înjure neamul țiganilor și pe propriul socru. Datorită acestor manifestări la locul faptei, respectiv în curte au sosit martorii S.V. însoțit de soție, fiu și noră pentru a-l liniști, iar pe stradă s-au adunat mai multe persoane. În curte, inculpatul și-a pus în aplicare intenția sa, lovind partea vătămată Șt.T. cu un cuțit de mai multe ori în diferite zone ale corpului, punându-i viața în pericol.

Pentru a nu-l ucide, soția părții vătămate și soția inculpatului s-au aruncat peste corpul părții vătămate și l-au tras afară din curte. Din declarațiile martorilor B.I., P.N., S.S., S.T., Șt.L., C.I.C., S.V., S.I., Șt.V., prezenți la locul faptei care au auzit și văzut manifestările inculpatului a mai rezultat că acesta după comiterea faptei a continuat să amenințe având „cuțitul” în mână și să-l provoace pe tatăl înjunghiat să intre în curte. În raport de probele menționate s-a constatat că în cauză sunt întrunite cerințele textului prevăzut de art. 152 lit. e) C. pen., în sensul că inculpatul prin modul în care s-a manifestat și a acționat, fapta a fost săvârșită în public, fapt pentru care a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice, cât și individualizarea pedepsei, considerând că instanța de fond în mod corect a interpretat și aplicat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În apelul părții civile s-a arătat că instanța de fond, în mod corect l-a obligat pe inculpat la despăgubirile civile solicitate, lăsând la aprecierea instanței. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs partea vătămată Șt.T., criticând-o, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului, solicitând majorarea acesteia, având în vedere urmările provocate de loviturile cauzate de inculpat. Concluziile orale ale părților au fost consemnate în detaliu în practicaua prezentei decizii. Examinând recursul declarat de partea vătămată Șt.T. împotriva deciziei instanței, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., cu referire la art. 385 2 și art. 362 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în condițiile deciziei nr. 100 din 9 martie 2004 a Curții Constituționale, Înalta Curte consideră recursul părții vătămate ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit argumentele instanței de fond care a stabilit vinovăția inculpatului S.C. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului care în după-amiaza zilei de 13 septembrie 2003, în jurul orelor 18,00, în curtea socrului său din cartierul Palazu Mare din Constanța, în prezența mai multor persoane aflate în curte și mai ales pe stradă, strânse la gard, a lovit-o prin surprindere, pe la spate și de mai multe ori cu lama de 10-15 cm a unui briceag, în zona capului și a gâtului pe partea vătămată Șt.T., căreia i-a provocat grave leziuni ce i-au pus în pericol viața, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. De asemenea, în mod just instanța de apel a apreciat în cauză, ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 152 lit. e) C. pen., evidențiindu-se din probele administrate, modul de manifestare și acțiune al inculpatului care a săvârșit fapta în public.

Totodată, Înalta Curte consideră că și sub aspectul individualizării pedepsei aplicate au fost examinate plural și adecvate cauzal, criteriile generale stipulate de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, agravat de circumstanțele reale, forma de tentativă a faptei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta, nu are ocupație, este căsătorit, are 3 copii minori, este cunoscut cu antecedente penale. În cauză a fost făcută o corectă aplicare distinctă a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. și a regimul sancționator corespunzător de la art. 76 alin. (2) C. pen., dându-se relevanță atitudinii cooperante a inculpatului, care a adoptat o conduită sinceră, dar și a situației sale familiale, a acordului la pretențiile civile formulate de partea civilă Șt.T.

Astfel, prin cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, orientat sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, cu executare în regim de detenție, s-a considerat că numai acesta poate asigura realizarea scopurilor pedepsei, respectiv cel educativ, dar și de exemplaritate, pentru o reintegrare pozitivă viitoare a inculpatului în societate. Așadar, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile recurentului parte vătămată privind majorarea pedepsei inculpatului, deoarece prin pedeapsa aplicată inculpatului s-a dat eficiență concretă tuturor criteriilor generale specifice individualizării pedepsei, nefiind incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În raport de cele menționate, instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte verificând hotărârea pronunțată în apel nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată T.Șt. împotriva deciziei penale nr. 201/ P din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpatul S.C. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta să plătească statului cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată T.ȘT. împotriva deciziei penale nr. 201/ P din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpatul S.C. Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2004.