ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5921/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5921/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 423 din 1

iulie 2004 a Tribunalului Constanța au fost respinse cererile privind

schimbarea încadrării juridice formulate de inculpat, prin apărător.

A fost menținută încadrarea juridică

din rechizitoriu.

În baza art. 20, raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, cu aplicarea art. 74 lit. c) alin. (2), raportat la art. 76 alin.

(2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C. zis M. la pedeapsa de 6 ani și 4

luni închisoare.

În baza art. 65, raportat la art. 66

C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani,

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cu începere de la data de

16 septembrie 2003 la zi.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) și

art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată

de partea civilă Șt.T. la plata sumei de 100.000.000 lei despăgubiri civile,

din care suma de 10.000.000 lei reprezentând daune morale și 90.000.000 lei

despăgubiri materiale.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) și

art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost

obligat inculpatul către partea civilă C.A.S. a județului Constanța la plata

sumei de 14.699.438 lei cu titlu de despăgubiri civile, cheltuieli de

spitalizare ocazionate de internarea părții civile Șt.T.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8 milioane lei cu titlu de

cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în fapt, că în luna martie 2003, inculpatul S.C. a

revenit în țară din Anglia unde muncise împreună cu soția sa, anterior acesta

lucrând și în alte țări, precum Germania, Austria, Israel. Inculpatul, soția și

copilul lor locuiau la socrii, S.Șt. și S.S. în Constanța, cartier Palazu Mare.

În după-amiaza zilei de 13

septembrie 2003, inculpatul S.C. a consumat 6 - 7 beri, ajungând în stare de

ebrietate. În această stare, inculpatul era nemulțumit că nu funcționează

combina muzicală și a declanșat în curte un scandal, certându-se cu soția sa

S.C.C. pe care a lovit-o, apoi a spart geamurile de la casă, înjurând pe toată

lumea și rupându-și hainele de pe el. La un moment dat, a ieșit pe stradă, la

bustul gol, având un cuțit în mână și a început să înjure neamul țiganilor și

în special pe vecinul B.P. și propriul socru. În cursul anchetei s-a stabilit

că un cumnat de-al inculpatului fugise cu o cumnată, noră a numitului B.P.,

eveniment în urma căruia se organizase o judecată țigănească, care hotărâse ca

S.Șt., socrul inculpatului, să plătească familiei B.P. suma de 7.000 dolari

S.U.A. Neavând acești bani, sus-numitul împrumutase de la inculpat 3.000 dolari

S.U.A., pe care îi plătise vecinului, urmând ca diferența și datoria către

ginere să le plătească după ce își vindea casa.

În jurul orelor 18,00, numitul S.V.

(fiind chemat de soția inculpatului pentru a-l liniști pe acesta) a venit la

locuința unde se afla inculpatul de pe str. Sahia din cartier Palazu Mare,

însoțit de soția sa S.I., de fiul său parte vătămată Șt.T. Când au intrat în

curtea inculpatului, S.V. și familia lui au fost înjurați de către inculpat.

Numitul S.V. i-a spus inculpatului să se liniștească, să se ducă să se culce,

după care S.V. a încercat să plece din curte, urmat de soți, fiu și noră. În

acest moment, inculpatul a venit prin surprindere, din spate a ajuns lângă

partea vătămată Șt.T. pe care l-a apucat de gulerul de la giacă, a scos din

pantaloni briceagul, lovind-o pe partea vătămată cu lama briceagului în cap.

În urma loviturii puternice, partea

vătămată Șt.T. a căzut, fiind trasă de inculpat, care la rândul său a căzut.

În această poziție la pământ,

inculpatul fiind în genunchi a mai înjunghiat-o pe partea vătămată de câteva ori,

lovind-o în cap și în gât. Imediat părții vătămate i-a țâșnit sângele în mod

abundent din gât.

Au intervenit soția și mama părții

vătămate și i-au acoperit corpul celui lovit cu propriile trupului, reușind

să-l scoată din curte.

Raportul de constatare medico-legală

nr. 369/ LR din 14 septembrie 2003 al S.M.L. Constanța a concluzionat că

numitul Șt.T. a prezentat leziuni de violență care au putut fi produse prin

lovire cu corp dur, tăietor-înțepător putând data din 13 septembrie 2003,

necesitând pentru vindecare 15-17 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin

complicații.

Suplimentul la raportul de

constatare medico-legală nr. 369/ LR din 7 octombrie 2003 al S.M.L. Constanța a

concluzionat că numitul Șt.T. a prezentat leziuni de violență ce au putut fi produse

prin lovire cu corpuri dure tăietoare-înțepătoare cu direcția dinspre posterior

spre anterior și de sus în jos.

Numărul de zile de îngrijiri

medicale s-a prelungit de la 15-17 zile acordate inițial la 25 zile de

îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței penale nr. 423

din 1 iulie 2004 a Tribunalului Constanța a declarat apel inculpatul S.C. și

partea vătămată Șt.T., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivele de apel s-a solicitat

desființarea sentinței penale și rejudecând, să se dispună schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76

alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 C. pen., întrucât fapta inculpatului nu a fost săvârșită într-un loc

public, cu consecința reindividualizării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 201/ P din

16 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr.

846/P/2004, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de apelantul inculpat S.C. și partea vătămată

Șt.T. împotriva sentinței penale nr. 423 din 1 iulie   2004 pronunțată de

Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1953/2003.

În baza art. 160

b

C.

proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S.C.

În baza art. 383 C. proc. pen., s-a

computat din pedeapsă perioada din 1 iulie 2004 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., au fost obligați apelanții la câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că potrivit art. 152 lit. e) C. pen., fapta este comisă în

public chiar dacă locul este neaccesibil publicului, dacă are loc, totuși în

prezența a cel puțin două persoane, iar inculpatul a acționat cu intenția ca

fapta să fie auzită sau văzută de mai multe persoane, legea nu pretinde că

aceste persoane să aibă ori să nu aibă vreo calitate în raport cu persoana

vătămată sau cu inculpatul.

În speță, în cauză, în ziua de 13

septembrie 2003, în jurul orei 18,00, inculpatul fiind în stare de ebrietate,

aflându-se în curtea imobilului în care locuiește împreună cu soția sa și

părinții acesteia, a declanșat un conflict cu soția sa S.C.C., pe care a

lovit-o, a spart geamul de la imobil. În continuare, inculpatul având un cuțit

în mână a ieșit pe stradă, începând să înjure neamul țiganilor și pe propriul

socru.

Datorită acestor manifestări la

locul faptei, respectiv în curte au sosit martorii S.V. însoțit de soție, fiu

și noră pentru a-l liniști, iar pe stradă s-au adunat mai multe persoane. În

curte, inculpatul și-a pus în aplicare intenția sa, lovind partea vătămată

Șt.T. cu un cuțit de mai multe ori în diferite zone ale corpului, punându-i

viața în pericol. Pentru a nu-l ucide, soția părții vătămate și soția

inculpatului s-au aruncat peste corpul părții vătămate și l-au tras afară din

curte.

Din declarațiile martorilor B.I.,

P.N., S.S., S.T., Șt.L., C.I.C., S.V., S.I., Șt.V., prezenți la locul faptei

care au auzit și văzut manifestările inculpatului a mai rezultat că acesta după

comiterea faptei a continuat să amenințe având „cuțitul” în mână și să-l

provoace pe tatăl înjunghiat să intre în curte.

În raport de probele menționate s-a

constatat că în cauză sunt întrunite cerințele textului prevăzut de art. 152

lit. e) C. pen., în sensul că inculpatul prin modul în care s-a manifestat și a

acționat, fapta a fost săvârșită în public, fapt pentru care a fost respinsă ca

nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice, cât și individualizarea

pedepsei, considerând că instanța de fond în mod corect a interpretat și

aplicat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În apelul părții civile s-a arătat

că instanța de fond, în mod corect l-a obligat pe inculpat la despăgubirile civile

solicitate, lăsând la aprecierea instanței.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs partea vătămată Șt.T., criticând-o, sub

aspectul pedepsei aplicate inculpatului, solicitând majorarea acesteia, având

în vedere urmările provocate de loviturile cauzate de inculpat.

Concluziile orale ale părților au

fost consemnate în detaliu în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

partea vătămată Șt.T. împotriva deciziei instanței, în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 385

2

și art. 362 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., în condițiile deciziei nr. 100 din 9 martie 2004 a

Curții Constituționale, Înalta Curte consideră recursul părții vătămate ca

fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic

motivat instanța de apel și-a însușit argumentele instanței de fond care a

stabilit vinovăția inculpatului S.C. în săvârșirea infracțiunii pentru care a

fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că s-a dat

eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea

probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului care în după-amiaza zilei de 13

septembrie 2003, în jurul orelor 18,00, în curtea socrului său din cartierul

Palazu Mare din Constanța, în prezența mai multor persoane aflate în curte și

mai ales pe stradă, strânse la gard, a lovit-o prin surprindere, pe la spate și

de mai multe ori cu lama de 10-15 cm a unui briceag, în zona capului și a

gâtului pe partea vătămată Șt.T., căreia i-a provocat grave leziuni ce i-au pus

în pericol viața, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul

incriminator al infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art.

175 lit. i) C. pen.

De asemenea, în mod just instanța de

apel a apreciat în cauză, ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 152

lit. e) C. pen., evidențiindu-se din probele administrate, modul de manifestare

și acțiune al inculpatului care a săvârșit fapta în public.

Totodată, Înalta Curte consideră că

și sub aspectul individualizării pedepsei aplicate au fost examinate plural și

adecvate cauzal, criteriile generale stipulate de art. 72 C. pen., ținându-se

cont de gradul de pericol social al faptei comise, agravat de circumstanțele

reale, forma de tentativă a faptei, dar și de circumstanțele personale ale

inculpatului, care a recunoscut fapta, nu are ocupație, este căsătorit, are 3

copii minori, este cunoscut cu antecedente penale.

În cauză a fost făcută o corectă

aplicare distinctă a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C.

pen. și a regimul sancționator corespunzător de la art. 76 alin. (2) C. pen.,

dându-se relevanță atitudinii cooperante a inculpatului, care a adoptat o

conduită sinceră, dar și a situației sale familiale, a acordului la pretențiile

civile formulate de partea civilă Șt.T.

Astfel, prin cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului, orientat sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea

reținută în sarcina sa, cu executare în regim de detenție, s-a considerat că

numai acesta poate asigura realizarea scopurilor pedepsei, respectiv cel

educativ, dar și de exemplaritate, pentru o reintegrare pozitivă viitoare a

inculpatului în societate.

Așadar, Înalta Curte nu poate avea

în vedere criticile recurentului parte vătămată privind majorarea pedepsei

inculpatului, deoarece prin pedeapsa aplicată inculpatului s-a dat eficiență

concretă tuturor criteriilor generale specifice individualizării pedepsei,

nefiind incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport de cele menționate,

instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte verificând hotărârea

pronunțată în apel nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi

putut invoca din oficiu, în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată T.Șt. împotriva deciziei

penale nr. 201/ P din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, privind pe

inculpatul S.C.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurenta să plătească statului cheltuieli

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea vătămată T.ȘT. împotriva deciziei penale nr. 201/ P din 16

septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpatul S.C.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 noiembrie 2004.