ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2665/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 669 din 20

decembrie 2002, Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpatul A.Z. la

pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

– art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 772 zile rămas

neexecutate din pedeapsa de 2 ani și 1543 zile închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 40/1997 a Tribunalului Tulcea și contopirea acestui rest cu

pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul va executa

pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 6 aprilie 2002, la

zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că partea vătămată C.V.

nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978,

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 12.378.935 lei cu titlu de

despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean Constanța.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat un cuțit.

În baza art. 191 C. pen., inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

în folosul statului, din care suma de 600.000 lei reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu și se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 4 aprilie 2003, pe fondul

unui conflict în care era implicat nepotul său, inculpatul a luat din locuința

sa un cuțit și l-a înjunghiat de trei ori pe C.V. în zona abdominală și

toracică.

Victima a suferit leziuni care au

necesitat 16 – 18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie

viața (raport de constatare medico – legală nr. 145/30 aprilie 2002 al

Serviciului de medicină legală Constanța).

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces – verbal de sesizare, proces – verbal de cercetare la fața

locului, planșe fotografice, declarația părții vătămate, declarațiile

martorilor M.S., Ș.I., S.A., P.C., acte medico – legale, declarațiile

inculpatului.

Inculpatul A.Z. a recunoscut

săvârșirea infracțiunii, dar a susținut că a fost provocat de atitudinea

agresivă a victimei.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 42 din 21 februarie 2003, a respins, ca nefondat apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul A.Z. care a solicitat admiterea acestuia,

casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepsei aplicate, în raport de

împrejurările în care s-a produs fapta și de circumstanțele personale ale

făptuitorului.

Temeiul juridic al recursului

declarat îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Este adevărat că nepotul

inculpatului S.B. a fost prins într-un conflict cu P.C. și că la fața locului a

apărut și victima C.V. înarmată cu o rangă. Dar mai înainte de orice

manifestare agresivă a părții vătămate, inculpatul a alergat spre locuința sa,

s-a înarmat cu un cuțit și apoi a lovit-o, producându-i leziuni grave.

În aceste împrejurări, Curtea

consideră că instanța de judecată a analizat și a decis în mod just că în

sarcina inculpatului nu se pot reține împrejurări favorizate de genul scuzei

provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., sau circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 C. pen.

Situația de fapt și încadrarea

juridică fiind corect stabilite, Curtea constată că pedeapsa aplicată

recurentului inculpat a fost individualizată în conformitate cu prevederile art.

72 și art. 52 C. pen.

La stabilirea cuantumului pedepsei

s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite,

consecințele acesteia, precum și împrejurarea că inculpatul este recidivist,

fiind condamnat anterior pentru comiterea de infracțiuni grave (tâlhărie,

tentativă de viol, tentativă de omor).

Curtea consideră că prin cuantumul

și modul de executare al pedepsei dispuse, scopul coercitiv și preventiv al

sancțiunii penale poate fi atins, în condițiile în care inculpatul este

cunoscut ca o persoană violentă și neșcolarizată.

Pentru aceste considerente și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă recursul inculpatului ca nefondat.

Timpul arestării preventive va fi

dedus din perioada pedepsei aplicate de la 6 aprilie 2002, la zi.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu,

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.Z. împotriva deciziei penale nr. 42/ P din 21

februarie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 6 aprilie 2002, la 4 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2003.