ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1637/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 569 din data de 20 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 9093/118/2012 s-au dispus următoarele:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul I.I., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat:

Condamnă inculpatul I.I.- la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului I.I. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul I.I.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.I. perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 16 iulie 2012 la zi.

Ia act că partea vătămată T.A. nu s-a constituit parte civilă.

Obligă inculpatul I.I. la plata sumei de 1.618,16 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. confiscă, în folosul statului, un briceag cu lamă rabatabilă și mâner de culoare brun roșcat, sigilat într-un plic și depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, din data de 06 august 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-art. 175 lit. i) C. pen.

Prin actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul I.I. este neșcolarizat, fără loc de muncă și ocupație și are un copil minor rezultat din relație de concubinaj și, până în prezent, a mai intrat în conflict cu legea penală.

Astfel, din examinarea fișei de evidență, cazier judiciar, rezultă că inculpatul, minor fiind, a suferit un număr de cinci condamnări pentru infracțiuni de tâlhărie și furturi în formă calificată.

Din același document mai rezultă că la data de 02 mai 2012, față de același inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală în Dosarul penal nr. 4061/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1) și (2) și alin. (2)

1

C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. din C. proc. pen.

Cele de mai sus conturează latura predominantă a comportamentului infracțional al inculpatului.

În noaptea de 12/13 iulie 2012, aproximativ în jurul orelor 01.00, inculpatul I.I., care se afla împreună cu martorul R.M., a remarcat la intersecția străzilor V.H. și M.C. din municipiul Constanța, un grup de tineri din cartier, printre care se afla și partea vătămată T.A.

Inculpatul și cu însoțitorul său, s-a apropiat de grupul de tineri și în baza unei motivații subiective, atât inculpatul I.I., cât și însoțitorul său au început o discuție neprincipială cu martorul Ș.G.A.. Sesizând că discuția tindea să degenereze și că cei doi au intenții agresive față de Ș.G.A., partea vătămată T.A. s-a interpus între aceștia, împingându-l pe R.M.. Inculpatul I.I. a acționat violent și, folosind un cuțit, i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate T.A. în zona hemitoracelui drept și față-anterior a abdomenului, precum și în zona cervicală, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol, după care a părăsit în fugă locul faptei.

Constatând că-i curge sânge, împrejurare care a fost sesizată și de ceilalți martori, partea vătămată T.A. le-a strigat acestora că a fost înjunghiat de inculpatul I.I.

La rândul lui, martorul R.M., realizând dimensiunea acțiunii inculpatului, a pornit în urmărirea acestuia, ajungându-l la o distanță apreciabilă, în apropiere de sediul Poliției Rutiere Constanța, situată pe B-dul I.C. Brătianu. Martorul R.M. a sesizat în mâna inculpatului cuțitul și l-a chestionat pe cu privire la proveniența armei. Inculpatul i-a recunoscut martorului că „l-a înțepat pe T.A.", după care i-a distras atenția, spunându-i că vine o mașină de poliție și a aruncat apoi cuțitul în apropierea gardului împrejmuitor al unității de poliție sus­menționate. După plecarea precipitată a inculpatului, martorul R.M., s-a deplasat la Secția 4 de Poliție, situată în zona unde s-a derulat evenimentele și a relatat ofițerului de serviciu faptul că I.I. l-a agresionat cu cuțitul pe T.A., precum și locul unde a aruncat cuțitul. în continuare, martorul R.M. împreună cu sora lui, R.G., care venise și ea între timp, au condus lucrătorii de poliție la locul unde inculpatul a aruncat cuțitul, aceștia ridicându-1 în vederea cercetărilor.

Partea vătămată T.A. a fost dusă cu ambulanța la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, fiind examinată ulterior de medicul legist.

În timpul cercetărilor inculpatul I.I. a avut o poziție oscilantă, în sensul că, inițial a încercat să transfere întreaga vină asupra martorului R.M. susținând că acesta a lovit partea vătămată cu cuțitul.

De asemenea, inculpatul a precizat că tot R.M. a fost cel care a abandonat cuțitul, după comiterea agresiunii părții vătămate.

Ulterior, inculpatul I.I. a revenit asupra poziției inițiale și a recunoscut că într-adevăr l-a lovit, în mai multe rânduri, cu cuțitul pe T.A., insistând asupra faptului că regretă fapta comisă.

Această din urmă poziție a inculpatului I.I. se coroborează în întregime cu depozițiile martorilor audiați în cauză întregind în această manieră modalitatea și succesiunea în care s-au derulat cele comentate.

Și în faza de cercetare judecătorească instanța a procedat la audierea inculpatului și a martorilor din lucrări.

Inculpatul I.I. a declarat în faza de cercetare judecătorească următoarele: participând cu martorul R.M. la un botez al unui vecin, la un moment au hotărât să meargă la un magazin pentru a mai cumpăra de băut. Pe drum s-au întâlnit cu: mai mulți prieteni cu care s-au salutat și în timp ce stăteau de vorbă a văzut că R.M. l-a lovit pe M.E., precum și pe o altă persoană cu pumnul în zona capului, fără să cunoască însă motivul pentru care R.M. a procedat astfel. Văzând acest lucru împreună cu partea vătămată T.A. a intervenit pentru a-i despărți, timp în care însă a susținut că partea vătămată i-a aplicat mai multe lovituri în zona feței, lovituri în urma cărora a căzut la sol. In acest împrejurări a scos cuțitul cu intenția de a-l speria pe partea vătămată și în timp ce s-a ridicat de la sol a susținut că l-a tăiat din greșeală. Cu toate acestea, în continuare, inculpatul a arătat că întrucât partea vătămată continua să-l lovească cu pumnul i-a aplicat și el 2-3 lovituri cu cuțitul, însă nu știe în ce zonă a corpului. Observând că părții vătămate începuse să-i curgă sânge și pentru că-i adresa injurii a arătat că nu a rămas să-i acorde ajutor, plecând din zonă și aruncând cuțitul pe stradă. Referitor la cuțitul pe care-l avea asupra sa a arătat că-1 primise cu 2-3 zile înainte de la o verișoară a mamei sale și în momentul în care l-a scos nu a atenționat-o pe partea vătămată. Inculpatul și-a motivat atitudinea prin starea de temere pe care i-a cauzat-o partea vătămată, care l-a doborât la sol, fiindu-i teamă totodată să nu-l lovească la coloană, întrucât suferise în urmă cu un an o intervenție chirurgicală.

Analizând declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească se Constată că sunt contradictorii, acesta nefiind constant în susținerile sale. Astfel, în declarația consemnată în procesul verbal din data de 16 iulie  2012 inculpatul a arătat că în seara respectivă a plecat de acasă mergând la un magazin pentru a-și cumpăra bere; întrucât era închis, în timp ce se întorcea spre casă s-a întâlnit cu un grup de tineri, cu care a dat noroc și la un moment dat l-a văzut pe R.M. certându-se cu unul dintre tineri; intervenind între cei doi, mai multe persoane au sărit pe el luându-l la bătaie; a observat însă că R.M. avea un cuțit asupra lui, nu a văzut dacă a lovit pe cineva pentru că era întuneric, însă a susținut că a văzut sânge pe jos; întrebându-l pe R.M. ce a făcut acesta i-a spus că „a tăiat pe unul cu cuțitul", motiv pentru care i-a luat cuțitul din mână și l-a aruncat; a mai susținut inculpatul că nu a aplicat lovituri nici cu pumnul și nici cu cuțitul, întrucât era în stare de ebrietate.

În declarația dată la data de 16 iulie 2012 face aceleași relatări privind derularea conflictului, însă a susținut că înainte de a se întâlni cu acel grup de tineri, participase împreună cu R.M. la un botez, organizat de un vecin, de la care au plecat pentru a cumpăra un bidon cu bere.

În declarația data la data de 17 iulie 2012, la judecarea propunerii de arestare preventivă, inculpatul a declarat că în urma loviturilor primite a căzut la sol și când s-a ridicat, întrucât avea un cuțit în mână a intenționat să-i sperie pe acei tineri și din greșeală a lovit-o pe partea vătămată, o dată sau de două ori, după care a aruncat cuțitul pe stradă și a plecat acasă.

Partea vătămată T.A. a declarat în fața instanței următoarele: în ziua în care a avut loc incidentul se afla împreună cu mai mulți prieteni, printre care Ș.G.R., C.G., numitul B., la intersecția străzilor V.H. și M.C.. în timp ce o parte din băieți au plecat la magazin, în zonă au venit inculpatul I.I. și R.M.. întrucât R.M. purta o discuție cu M.E., a intervenit Ș.G. și în timp ce le spunea să înceteze pentru că se aflau în stare de ebrietate, inculpatul I.I. i-a aplicat acestuia o palmă, spunându-i să nu se amestece. Între timp a mers la mașină pentru a opri muzica și când a revenit a constatat că Ș.G. era căzut la sol și, din câte a înțeles, fusese lovit de R.M.. în aceste condiții a intervenit și l-a împins pe R.M. lovindu-l cu palma, moment în care a simțit o lovitură în partea dreaptă în zona coastelor. în timp ce-l ținea de R.M. s-a întors și l-a văzut pe inculpatul I.I. pe care l-a lovit cu dosul palmei în zona capului. întorcându-se și continuând să-l împingă pe R.M. a simțit mai multe lovituri în zona capului, a spatelui și a feselor. Față de această situație i-a dat drumul lui R.M. și s-a întors spre inculpatul I.I. și după ce i-a aplicat o lovitură în zona capului, acesta s-a aplecat și i-a mai aplicat o lovitură în zona intimă. Simțind lovitura a arătat că s-a dat un pas în spate și i-a aplicat o nouă lovitură inculpatului, și în timp ce a căzut la sol a prins-o pe partea vătămată de tricou și trăgând-o deasupra lui i-a aplicat o lovitură în zona abdomenului. Partea vătămată a precizat că nu a observat cuțitul în mâna inculpatului, însă a simțit loviturile pe care le-a primit.

Martorul R.M. a declarat următoarele: în ziua în care a avut loc incidentul, înjurai orelor 23.30, mergând la magazin pentru a-și cumpăra un pachet de țigări s-a întâlnit cu un băiat pe nume A., care i-a spus că pe str. Someș se aflau mai mulți băieți, respectiv numiții C. (Ș.G.), G., L., precum și partea vătămată T.A. În timp ce se deplasa spre acea zonă s-a întâlnit cu inculpatul I.I. de la care a aflat că băuse și consumase droguri și deși l-a sfătuit să meargă acasă s-a ținut după el. După ce au ajuns la acel grup de băieți a văzut că inculpatul I.I. l-a luat pe numitul G. și a intrat cu el în curtea școlii. După ce au revenit a susținut că partea vătămată T.A., care coborâse din mașină, împreună cu inculpatul I.I. s-au îndepărtat cam cinci metri de grup, nu știe ce au discutat, însă după un timp partea vătămată T.A. a revenit și i-a spus că a fost înjunghiat de inculpat, reproșându-i acest lucra. A arătat martorul că în acea seară a avut un incident cu numitul C., împingându-se reciproc, însă a negat că ar fi avut vreun incident în seara respectivă cu M.E. A declarat că nu a văzut momentul în care inculpatul I.I. l-a înjunghiat pe partea vătămată și dacă ar fi știut că acesta avea cuțit asupra lui, i-ar fi avertizat pe băieții din grup. Cu toate acestea a susținut că inculpatul obișnuia să poarte cuțit asupra lui, mai ales atunci când consuma băuturi alcoolice. După incident l-a urmărit pe inculpatul I.I. și a văzut locul unde acesta a aruncat cuțitul. Povestindu-le părinților săi ce se întâmplase și asigurându-i că nu fusese implicat în incident, l-au sfătuit să meargă la poliție, astfel că a mers împreună cu lucrătorii de poliție arătându-le locul unde inculpatul aruncase cuțitul.

Martorul Ș.G.R. a declarat: în seara în care a avut loc incidentul în timp ce se afla împreună cu mai mulți băieți, printre care T.A., B.I., C.G., s-au apropiat de ei R.M. și inculpatul I.I., care s-au legat de un prieten din grup. întrucât le-a spus celor doi să-l lase în pace și să discute cu el a doua zi, inculpatul I.I. i-a aplicat o palmă, iar R.M. l-a lovit cu pumnul. în urma acestei lovituri a arătat că a căzut la sol și când și-a revenit a văzut că R.M. și inculpatul I.I. plecau. In momentul în care I.I. l-a lovit cu palma partea vătămată T.A. a intervenit, nu cunoaște ce s-a întâmplat între cei doi, însă când și-a revenit a observat că partea vătămată era plină de sânge, spunând că a fost tăiată de inculpatul I.I.. A declarat martorul că nu a văzut dacă inculpatul I.I. avea vreun cuțit la el, însă a doua zi R.M. i-a spus că după ce a văzut că inculpatul a aruncat cuțitul, a anunțat poliția.

Martorul I.L.M. a declarat: în seara în care a avut loc incidentul, în jurul orelor 01.00 - 02.00, se afla împreună cu mai mulți băieți, printre care T.A., B.I., numiții G., J., G. împreună cu B.I. și M.J. au plecat la un magazin din zonă și când au revenit au constatat că partea vătămată T.A. era înjunghiată, acesta spunându-le că a fost „înțepat

”

de I.I. dar nu știe cu ce. Constatând situația în care se afla partea vătămată, care prezenta mai multe răni în zona spatelui și în zona abdominală, au anunțat ambulanța, fiind transportat la spital. A arătat martorul că nu știe motivul pentru care partea vătămată a fost înjunghiată de inculpat și nici dacă acesta din urmă purta cuțit asupra lui.

Martorul B.I. a declarat: în seara în care a avut loc incidentul se afla împreună cu mai mulți prieteni, printre care T.A., I.L., M.J., C.G., numiții G., E., B. și alții. în timp ce împreună cu I.L. și M.J. se pregăteau să plece la un magazin a văzut că veniseră R.M. și inculpatul I.I., cu care s-a salutat, însă nu au vorbit nimic. Când a revenit de la magazin a văzut că R.M. și I.I. se certau, intervenind pentru a-i despărți și după ce cei doi au plecat, a observat că partea vătămată T.A. era înjunghiată, motiv pentru care au sunat la ambulanță. Martorul a precizat că nu a văzut cine l-a înjunghiat pe T.A., însă acesta i-a spus că fost inculpatul I.I., aflând că fusese înjunghiat de șase ori. Nu cunoaște motivul discuțiilor dintre partea vătămată pe de o parte și R.M. și I.I. pe de altă parte. A mai precizat că nu a văzut dacă inculpatul I.I. avea ceva în mână pentru că se stinsese lumina în cartier, însă știe că R.M. le-a arătat lucrătorilor de poliție locul unde fusese aruncat cuțitul.

Martorul C.G. a declarat: în seara incidentului, în jurul orelor 24.00 - 01.00, se afla cu mai mulți prieteni, T.A., B.I., Ș.G., M.J., numitul Liviu, stând de vorbă. între timp o parte dintre persoanele din grup au plecat la magazin, el rămânând împreună cu T.A. și Ș.G. La un moment i-a văzut venind pe R.M. și pe inculpatul I.I. În acest timp l-a văzut pe T.A. îndreptându-se spre mașină, iar el a intrat în curtea școlii unde a stat cam 5-10 minute pentru că fiind băut se simțea rău. Când a ieșit din curtea școlii a constatat că se întorseseră și băieții care plecaseră la magazin și a văzut că partea vătămată T.A. avea sânge pe tricou, fiind chemată salvarea. A declarat martorul că nu reține dacă partea vătămată se certa cu cineva, l-a văzut doar vorbind cu R.M. și inculpatul I.I., iar când a venit salvarea s-a aflat că fusese înjunghiat. A mai arătat martorul că personal nu a aflat cine l-a înjunghiat pe partea vătămată T.A. și nu cunoaște dacă inculpatul I.I. avusese cuțit asupra lui. De asemenea, a mai susținut că în seara respectivă a fost lovit și Ș.G. însă nu știe de cine.

Martorul M.J. a declarat următoarele: nu a văzut cum s-a întâmplat incidentul întrucât era plecat la magazin împreună cu alți trei prieteni. în timp ce plecau spre magazin a văzut că de grupul lor de prieteni se apropiau inculpatul I.I. și un alt băiat al cărui nume nu-l cunoaște. Când a revenit de la magazin a văzut că partea vătămată T.A. se ținea cu mâna de stomac și când i-a dat bluza jos a observat că prezenta mai multe tăieturi, împrejurare în care au chemat ambulanța. Când au ajuns la spital partea vătămată le-a spus că a fost tăiat de inculpat. Nu cunoaște motivul pentru care a fost agresată partea vătămată.

Martora R.G., care nu a putut fi audiată nemijlocit și de instanță, a declarat în cursul urmăririi penale, că fratele său, martorul R.M., a venit acasă speriat și panicat, spunându-i că inculpatul I.I. l-a tăiat pe un băiat din cartier. întrucât fratele săi a susținut că nu a fost implicat în incident, au hotărât să meargă la poliție, unde au anunțat incidentul care avusese loc, fratele său spunând că știe și locul unde inculpatul aruncase cuțitul cu care-l tăiase pe T.A.. După ce s-au întâlnit cu patrula de poliție le-a arătat locul unde fusese aruncat cuțitul, fiind ridicat și pus într-o pungă. Ulterior, au mers la spital pentru a vedea care era starea părții vătămate, aici aflând de la ceilalți băieți că T.A. fusese tăiat în mai multe zone ale corpului de către I.I. și era în stare gravă.

Având în vedere contradicțiile existente între declarațiile date de inculpat, precum și faptul că susținerile acestuia nu sunt confirmate de declarațiile părții vătămate și ale martorilor, care au fost constanți în declarațiile date, instanța va înlătura ca nesincere apărările acestuia.

Astfel, prin susținerile făcute, inculpatul a încercat să se apere motivând că a aplicat acele lovituri cu cuțitul în stare de legitimă apărare, în condițiile în care a arătat că loviturile primite de la partea vătămată T.A. au fost de natură să-i creeze o stare de temere, cu atât mai mult cu cât a fost doborât la sol.

Dispozițiile art. 44 C. pen. prevăd că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărarea acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul obștesc.

Analizând modul în care s-au derulat evenimentele în seara zilei de 12/13 iulie 2012, astfel cum rezultă și din declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați, instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 44 C. pen., privind legitima apărare.

A susținut inculpatul că atunci când l-a văzut pe R.M. că l-a lovit pe M.E. și pe încă o persoană din acel grup a intervenit pentru a-i despărți, moment în care partea vătămată T.A. i-a aplicat mai multe lovituri în zona feței, lovituri în urma cărora a căzut la sol și atunci a scos cuțitul pentru a-l speria pe acesta, însă din greșeală l-a tăiat.

Aceste susțineri ale inculpatului sunt înlăturate de declarațiile părții vătămate care a arătat că R.M. și I.I. au avut discuții cu M.E., motiv pentru care a intervenit Ș.G., căruia inculpatul i-a aplicat o palmă, solicitându-i să nu se amestece, fiind lovit ulterior și de R.M., lovitură în urma căreia a căzut la sol. în aceste condiții partea vătămată a intervenit, împingându-l pe R.M., moment în care a simțit o lovitură în partea dreaptă în zona coastelor.

Deși partea vătămată i-a aplicat inculpatului o lovitură în zona capului cu dosul palmei, după care s-a întors cu spatele la el, continuând să-l împingă pe R.M., inculpatul a continuat să-i aplice lovituri cu cuțitul în împrejurările descrise mai sus. Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile inculpatului potrivit cărora după ce partea vătămată i-ar fi aplicat mai multe lovituri în zona feței, a scos cuțitul pentru a-l speria, întrucât așa după cum rezultă din cele expuse mai sus, cel care aplicat primul lovitura a fost inculpatul I.I. și deși, reacția părții vătămate nu a fost foarte violentă, inculpatul a continuat să-i aplice lovituri. Se constată astfel că loviturile de cuțit nu au fost aplicate de inculpat în scopul de a se apăra, spre deosebire de loviturile ce i-au fost aplicate de partea vătămată care de fiecare dată au avut loc după ce anterior a fost înjunghiat de inculpat.

Astfel, putem reține incidența în cauză a dispozițiilor privind legitima apărare, având în vedere împrejurările în care inculpatul i-a aplicat părții vătămate un număr de șase lovituri cu cuțitul.

Din raportul de constatare medico-legală din 02 august 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța rezultă că la data de 13 iulie 2013 partea vătămată a fost internată cu diagnosticul plăgi înjunghiate penetrante cu eviscerație de mare epiplon, plagă peniană glandulară sângerândă, multiple plăgi înjunghiate lombare și fesiere. În urma examinării de către medicul legist s-a concluzionat că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, necesitând 28-30 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile de pe fața laterală a hemitoracelui drept și de pe fața anterioară a abdomenului i-au pus viața în primejdie prin potențialul complicațiilor toxico-septice, fiind penetrante, cu eviscerare de apiploon și pentru care s-a intervenit operator.

Pornind de la susținerea că inculpatul I.I. nu a avut intenția de a o ucide pe partea vătămată, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.

Se susține că inculpatul nu a urmărit provocarea leziunilor pe care partea vătămată le-a suferit și prin urmare în raport de numărul de îngrijiri medicale încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută în art. 181 C. pen.

Avem în vedere că omorul se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, sens în care în ambele cazuri făptuitorul prevede rezultatul faptei sale. Chiar și în situația în care am reține că inculpatul nu a urmărit rezultatul faptei sale, nu putem considera că nu a acceptat producerea lui având în vedere numărul loviturilor și zonele în care acestea au fost aplicate.

În cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, apreciindu-se dacă în funcție de zona anatomică vizată și intensitatea loviturii, acestea prefigurează producerea rezultatului letal.

Împrejurarea că în urma loviturilor de cuțit aplicate și a leziunilor grave provocate partea vătămată nu a decedat, se datorează reacției prompte a prietenilor săi care au anunțat ambulanța și intervenției medicilor de specialitate. De altfel, atitudinea inculpatului care, după ce aplicat cele șase lovituri de cuțit, a plecat de la locul faptei și, pe drum, a aruncat cuțitul, nu poate conduce decât la concluzia că acesta a realizat gravitatea faptei sale și a urmărilor cauzate.

Având în vedere cele expuse mai sus se va respinge ca, nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul I.I. prin apărător.

În termen legal, inculpatul I.I. a declarat apel care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 42/P din 26 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentr-u cauze penale cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii, în termen legal inculpatul I.I. a declarat recurs, care a fost motivat la termenul preschimbat pentru astăzi, când, apărătorul său din oficiu a criticat, în esență, greșita respingere a schimbării încadrării juridice, susținere subsumată cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., față de faptul că inculpatul nu ar fi vinovat de tentativă de omor, ci la infracțiunea de vătămare corporală gravă. Totodată s-a solicitat și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, astfel încât să se poată schimba și modalitatea de executare a acesteia.

Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate, dar și a celor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.

Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, critica privind greșita încadrare juridică putând fi însă analizată din perspectiva dispozițiilor legale invocate de către apărare.

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., instanța de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

În raport de starea de fapt stabilită de către instanța de fond, menținută în apel, respectiv că inculpatul I.I., folosind un cuțit, i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate T.A. în zona hemitoracelui drept și față-anterior a abdomenului, precum și în zona cervicală, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol, după care a părăsit în fugă locul faptei, Înalta Curte constată că în mod corect s-a constatat că fapta întrunește elementele constitutive ale tentativei la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art-175 lit. i) C. pen.

Modul în care inculpatul a acționat, prin aplicarea de lovituri repetate de cuțit, în zone vitale, atât în toracele victimei, cât și cervical, obiectul vulnerant pe care l-a folosit, dar și urmarea produsă, caracterizează fapta sub aspect subiectiv ca fiind săvârșită cu intenția de a ucide și nu cu intenția de vătămare a integrității corporale, criticile formulate sub acest aspecte fiind nefondate.

În ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a pedepsei, având în vedere modificarea art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. intervenită prin Legea nr. 2/2013, cererea nu mai poate fi analizată prin prisma acestuia caz de casare, care, în prezent, vizează doar situațiile în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Critica nu poate fi circumscrisă niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 alin. (1) C. proc. pen. individualizarea pedepsei fiind o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea modalității în care instanța de fond sau instanța de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziție legală, doar aceste din urmă aspecte făcând obiectul cenzurii instanței de casație, atunci când recursul este cea de-a doua cale ordinară de atac.

În raport de considerentele anterioare, constatând că nu se poate reține incidența niciunuia dintre cazurile de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 385

16

alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2012 la 14 mai 2013.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 42/P din 26 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2012 la 14 mai 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2013.