ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 159/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 358 din 14 august 2012 s-au dispus următoarele: În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.T. deținut în Penitenciarul Poarta Albă, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.T. perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 23 martie 2012 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul S.T. În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat. S-a luat act că partea vătămată B.G., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ. și urm. A obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța suma de 1456,69 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părți vătămate.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a unui cuțit cu lamă metalică lung de 22 cm, cu lama lungă de circa 12,5 cm cu mâner de culoare maro . În baza art. 189 C. proc. pen. S-a dispus avansarea sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța, reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu în cursul judecăți Ș.G. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. A obligat pe inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în procesul penal, în sumă de 1710 lei, din care 1000 lei cheltuieli în cursul urmăririi penale. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de 22 martie 2012, inculpatul S.T., ce locuiește fără forme legale în Constanța, pe strada IG Duca, aflându-se în stare avansată de ebrietate, a luat hotărârea de a se deplasa pe str. Arnota, unde locuia mama sa S.M.

împreună cu sora lui, E. și doi copii minori ai acesteia, de 2 și, respectiv 9 ani, precum și concubinul mamei sale, B.G. în vârstă de 68 de ani. Ajungând la domiciliul mamei sale de pe str. Arnota, a intrat în camera în care știa că aceasta locuiește, găsind-o împreună cu minorul în vârstă de 3 ani, M. Din declarația mamei inculpatului, S.M. rezultă că inculpatul, fără a purta alte discuții cu aceasta, a început să-i adreseze injurii și cuvinte indecente și amenințări cu moartea pe motiv că sora lui, E. se află internată în spital și având cancer, reproșându-i mamei că această boală i se datorează. Tot din mărturia lui S.M. rezultă că, pe fondul acestor injurii și amenințări, inculpatul S.T.

a luat de pe masa existentă în cameră un cuțit în lungime totală de aproximativ 20 cm și o amenința că o omoară. În acele momente a apărut din exterior minorul S.A. de 9 ani care, văzând acțiunea violentă a inculpatului, a început să strige după ajutor, alarmând în acest fel victima B.G. ce se afla în bucătăria locuinței, servind masa. Victima B.G., deplasându-se la fața locului și constatând acțiunea violentă a inculpatului, pentru a-l determina pe acesta să înceteze și să-l înlăture de lângă mama sa, s-a înarmat cu o toporișcă cu ajutorul căreia l-a agățat de partea din spate a hanoracului, mai precis de gluga hanoracului reușind să îl tragă în afara camerei pe inculpat, împrejurare în care, S.M.

a reușit să închidă ușa și să se baricadeze în cameră, prin tragerea zăvorului de interior. În aceste noi împrejurări, inculpatul S.T. i-a aplicat victimei B.G. inițial, o lovitură de cuțit în zona subclaviculară dreaptă, după care, o a doua lovitură în zona scapulară stânga. Victima a fost diagnosticată după ce a fost transferată la spital, cu plagă înjunghiată supraclaviculară dreaptă penetrantă, cu hematom subcutanat de aproximativ 2 cm, plagă scapulară stânga de aproximativ 2 cm, hemopneumotorax drept, leziuni care i-au pus viața în primejdie prin insuficiență respiratorie acută, necesitând intervenție chirurgicală de urgență.

Din materialul probator existent la dosarul cauzei rezultă că inculpatul după înjunghierea victimei, s-a dezbrăcat de hainele ce le avea asupra sa, acoperind-o pe victimă, în sensul de a-i acorda un prim ajutor, după cum aceasta declară, după care s-a îndreptat spre geamul camerei în care se afla mama sa, continuând să-i adreseze acesteia injurii și amenințări cu moartea, dar i-a solicitat să anunțe și salvarea, spunându-i că l-a înjunghiat pe B.G. Ca urmare a apelului de urgență format de către martora S.M., la fața locului s-au deplasat echipajele de intervenție care au luat măsurile legale de specialitate. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul S.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul declarat de procuror a vizat nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului și în mod corelativ și greșita individualizare a acesteia, prima instanță aplicându-i inculpatului o pedeapsă cu închisoarea în alte limite decât cele prevăzute de lege. Apelul declarat de inculpat a vizat de asemenea modul de individualizare a pedepsei, acesta solicitând redozarea cuantumului pedepsei în sensul diminuării. Prin decizia penală nr. 116/P din 25 septembrie 2012 Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.T. împotriva sentinței penale nr. 358 din data de 14 august 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 3922/118/2012.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.; A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva sentinței penale nr. 358 din data de 14 august 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 3922/118/2012. A desființat, în parte (numai în ce privește individualizarea pedepsei) sentința penală nr. 358 din 14 august 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța și rejudecând, dispune: A mărit pedeapsa aplicată inculpatului S.T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., de la 3 ani la 5 (cinci) ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În temeiul art. 160 b C. proc.

pen.; A menținut arestarea preventivă a inculpatului S.T., cu 60 zile, de la 25 septembrie 2012. A dedus perioada arestului preventiv a inculpatului de la 14 august 2012 la zi. În temeiul art. 189 C. proc. pen.; A dispus plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărător oficiu avocat S.A., de 200 lei. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; A obligat apelantul inculpat la plata (parțială) a cheltuielilor judiciare avansate de stat, respectiv la suma de 400 lei. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen.; Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele: S-a constatat în apelul declarat de procuror că, prima instanță, fără a reține față de inculpat vreo cauză de atenuare a pedepsei, a aplicat acestuia o pedeapsă coborâtă sub minimul special ce rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., minim special de 3 ani și 4 luni închisoare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 72 C. pen. În raport de acest motiv de apel, prin admiterea căii de atac promovate de procuror a fost reformată sentința apelată, prin desființarea parțială numai cu privire la cuantumul pedepsei stabilite și rejudecând, a fost reindividualizată această pedeapsă, prin redozarea sa la 5 ani închisoare, cuantum orientat spre minimul special al pedepsei. Aceste argumente ce au condus la admiterea apelului declarat de către procuror, pe cale de consecință conferă caracter nefondat apelului declarat de inculpat, acesta în calea de atac promovată solicitând reducerea pedepsei chiar și în raport de cuantumul nelegal stabilit de prima instanță, în condițiile în care față de inculpat nu există elemente de circumstanțiere, de fapt sau personale care să impună reținerea vreunei cauze de atenuare a gravitații faptei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul S.T., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale pronunțată de instanța de apel și reindividualizarea pedepsei întrucât apreciază că nu au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivului de recurs invocat, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii reținută în sarcina sa. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, ață de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a cernite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv ai pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal. În speță, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță de control judiciar a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de apel orientându-se spre o pedeapsă care atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare să satisfacă scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen. Față de considerentele arătate, constatând că pedeapsa aplicată inculpatului de Curtea de Apel Constanța este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 23 martie 2012 la 18 ianuarie 2013. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.T. împotriva deciziei penale nr. 116/P din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 martie 2012 la 18 ianuarie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2013.